795 matches
-
zidit altar și naos Până unde vederea mi-e trimis. îmi e vederea asta fără pată Deși în agonie e purtată, Adună-n ea minunile din plâns, Dorințele ca pietre, și din ele Face statui, din umbra pe podele, Din țestele ce peste vis le-am strâns. E dimineață dar e încă noapte, Aud mișcarea sferelor în șoapte Din altă zi abia la început. Sunt formele de limba mea purtate, Scrise pe trupul meu ca nestemate, Clipă ce peste mine ai
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
fac douăzeci și unu trei și cu trei fac două mii trei anul în care mă scald ca prunc al străbunei strărelei humanități ca umbră a domnului cu gura de sîrmă ghimpată supranumit încă din trecutele veacuri împăratul excelența sa întunecimea sa diavolul cu țeasta de fier și de piatră nepisată scurt pe doi patru și cu patru fac în prima clipă douăzeci și patru iar în clipa următoare unul încălecat promițător cu celălaltul iar cinci și cu cinci fac o mie de sfinți așezați goi de
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
atac împotriva celor două silabe roșii de la marginea mării și gestul sintactic din privirea tatălui rigid și captiv. Nimic nu e mai departe de mine decât stâlpul de care stau lipit, dârdâind. Îmi ies aburi din mâini și din țeastă. Fac pași cu creierul. La rădăcina nervilor scriu: - Așteaptă-mă, tu, chiar departe, iubito cu păr arămiu... Poem de dragoste Nu se stingea țigara pe jumătate îngropată-n nisip, de parcă o mare întreagă trecând peste solzii jarului treaz, noapte de
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
oarbă!/ unde sunt luminile mele / îngropate în galerii subterane / de oamenii nopții /.../ pe străzi o curtezană a prevestirilor / îmi poartă pantofii / cineva înfige un par / în creierul unei piețe / un bot râde un bot se apără /.../ ploi negre oameni negri / țeste zdrobite în care mâinile lor / murdăresc creierul”. Dar este și o nevoie de compensație a vidului existențial descoperit adesea cu o luciditate amară - și atunci “lumea paralelă” a poeziei vine să umple golul (“abia mai târziu am aflat / că se
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
nescrise. Insula avea mori de vânt zdrențuite pe lînga care corăbierii bătrîni jucau pelota, atunci cînd nu se hîrjoneau la o carafa de poșirca. Ci Haidoș mă trimisese c-un slujbaș al său, de Jos, ghebos și cu eczema pe țeasta capului. Rodioții îi spuneau Keran, fiindcă din gură-i ieșea cheratina. Nici tînăr, nici bătrîn, cu ochi de codoș priceput, cu fata că o hartă jupuita, Keran zălogit era să-mi fie paznicul nădejdilor de dragoste. Doar el ar fi
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
de moar. Platanii se scutură-n parc, În somn scufundat Orașul plutește, Pe străzi bate un vânt Abisal... Te grăbește, iubito, Hai te grăbește, Cupeul așteaptă. Nu simți cum această planetă Se-ndreaptă Spre crematoriul Astral. * * * Îngerii paznici îmi răzuie țeasta: "Lumea e plină de anatemă, Afurisenie și scârbă. Suprem deasupra doar duhul, Antimateria plutind senină" Am căpătat strălucirea crisolidu- lui. Numai un creier monstruos Găsește păcate-n tot locul, Livida pacoste Și pustiirea urâciunii. Meditând septic Umplu paharul adânc Cu
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]
-
ursoaice jelindu-și puii împușcați, pisica albă își va lipi urechea de vocea lui Ovidiu Iuliu Moldovan pitită ca o bombă în cutia radioului și vei ști că așa începe poemul despre fragilul miez al neștiutului atunci când o femeie spintecă țeasta asfaltului cu sunetul ascuțit al tocurilor înalte ea venea de la florărie, legănând în brațe o garoafă înfiptă într-o căpățână de salată din buzunare îi răsăreau ochii de stibină ai panseluțelor cu viață scurtă între sâni, un iris risipea glacial
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
dînsului, jur, nu i-am zărit-o niciodată. Și nici nu doresc. Bănuiesc că-i înspăimîntătoare, frumoasă, rilkeană, necruțătoare prin bunătatea-i nefirească, nelumească-n obiceiuri. Prefer să-i simt doar neglijența, răsuflarea de plantă animală, rotirea-i invizibilă deasupra țestei, lipirea tandră, periculoasă, pe întuneric a pieptului pufulos de inima-mi ce-ncepe brusc să bată-n ritm de versuri. îngeroioloiul, Nimbodedalissimul scorțos-suav distribuie har cu cotiuga, cu vagonul, cu helicopterul dacă-i cășunează a-ți înfiripa un pustiu de
îngeri-Trăsni-Zdrobilă (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14693_a_16018]
-
2002 La 48 de ani în Ierusalim Mustața mea e tot ce a mai rămas din Stalin. La mormîntul lui Iisus miracolele ne înconjoară Și sora Rodica le știe pe toate. Piatra Golgotei a crăpat sub noi. Sîngele Crucificatului spală țeasta lui Adam. De Paști luminările credincioșilor se aprind din Lumină. Lumina se înalță înainte să izbucnească în flăcări. În acea înălțare bolnavii se vindecă. Nimeni nu plînge, în afara icoanelor din care curge smirnă Și mai ales din Maica Domnului ale
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
-n fulgi mototoliți, cu nimbul tuns de vechea-i strălucire, pîlpîind strîmb, lampant; se umflă brusc în aerul străpezit de lumina rece, zbate o aripă, o fîlfîie flenduros pe cealaltă, mă pocnește-n ochii zemoși, de-mi duduie crierii în țeastă ca trenu-n tunel, și-mi zice c-o lăcomie verbală strofocată-n imprecații, muiată puținel și-n oblojeli picante, săltîndu-și vocea subțiatică, coborîndu-și-o apoi în îngroșări răgușite, mă probozește, își scapă sfințenia în sudalmă lată, mă și-alintă uneori, îmi unge
Îngerul mototolit (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14998_a_16323]
-
și la cap. Nimic, nimic nu l-ar mai putea salva. Stau și-l privesc într-o doară cum mă privește și se vede pe sine - ar da orice să mai aibă puțină viață într-însul cât să-mi zdrobească țeasta cu pumnu-i mare și greu. Tata-i bolnav, degeaba îi mai aduce mama ligheanul. Burta-i bolborosește și suspină în graiul ei umed-cleios: tătuca e-o damigeană în care cineva suflă printr-un furtun de plastic la 5 dimineața. Tătuca
Poemele cu Tătuca - o poveste basarabeană pentru Ruslan by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/10571_a_11896]
-
stăpân și într-o fulgerare, călău. Gicu ridică de jos tesla pe care Năsturel o lăsase ca nefolositoare și făcând din miezul rărunchilor hac!, ca și când ai avea să despici un nod care se ține prea înverșunat de mijlocul lemnului, sparse țeasta care se ivi în calea loviturii, piezișe și ochiul lui din dreapta zări cu spaimă cum sare în lături, ca o așchie, o parte din cap. Cum țâșnesc departe bucăți storcoșite de creier. Văzu parcă cum se lasă frântă în zgârciurile
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
rărite din care răsar mereu fire prea lungi, carnea moale a pulpelor care face cute,încheieturile care dor și scârțâie. M-am lăsat înapoi pe pernă, nu văd nici un ceas, nicăěeri, și ace subțiri îmi străpung din toate părțile, rotund, țeasta de plumb. Mi-am amintit, brusc coridoarele fără sfârșit ale Clădirii prin care bâjbâiiam, în somn, eu, cea de altădată,cu ochii intens albaștri sub sprâncenele dese și moi, și pământul umed în care mi se afunda piciorul până la glezna
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
Emil Brumaru O, va veni o vreme cînd o să trec pe stradă, Aplaudat de-o șleahtă de Doamne dulci, superb Și indolent în droșcă, prinț gras de mascaradă, Ținîndu-și mîna-n plușuri și mestecînd zăpadă În timp ce-n țeasta-i caldă fluturi bezmetici fierb. Și-atunci c-un deget lenș te-oi cere din mulțime Să te-mpletești pe roata cupelei ca un lujer, Tu! cea pe care-odată o răsfățam în rime, Cerșită pe mătăsuri fără s-o știe
Ranchiuna unei nopți de vară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11516_a_12841]
-
urmă, cu măcar două tăișuri, de vreme ce asemenea slalomuri nu pot păcăli stilistica. Tușele groase, de videoclip ,black metal", în care sunt trasate deopotrivă sintagme și imagini, sufocă - prin uzură - sinceritatea afișată a cărții: ,sfântul altar se crăcănează drept pe mijloc țeasta ți se crăcănează drept pe mijloc", ,mă îngrop adânc în mortarul amestecat cu transpirație și sânge" și ,nu mă aștepta astă seară întâlnire de afaceri copilul e în frigider în spatele oalei cu ciorbă." Categoriile negative au o frecvență și o
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
alb le scriu: dar domnul Paul ce face? ,șade la dânsul în birou dezghioacă hălci de poem șase pe zi" sigur El s-a jucat cu șerpii el cu securile el până a sclipit ca ele și a izbit cu țeasta în mesteacănul din Carelia să iasă ovreiul cel viu și să mestece coiful El și-n vremea asta eu trăgeam din răsputeri de țâțele mamei mă răsteam la Ofelia și la chipul nebun al melancoliei dam din piciorușele mele tălâmbe
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
agreste Mai păzești la vie, mai închini pahare Mustul se întoarce din rotiri celeste Să mai fiarbă-n sure șuri imaginare Graurii în pâlcuri cât mai dau de veste Ai cules hotarul, grâul e-n hambare își încing bostanii galbenele țeste La stupină sturzii cată-n aiurare în săgeți pe-aproape, în plutire peste Vai, și totuși, semnul tău de întrebare Cine-o să priceapă, cine, toate-aceste? Filă Strunele harfii Zbârnâie-ntruna. Frica de n-ar fi, Moartea, nebuna! Ca pe-
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
Cornelia Maria Savu 1 sticla ferestrei a plesnit ultima ca o țeastă rasă lovită pe la spate. flăcările s-au ridicat deasupra zorilor spălăciți salutîndu-mi plecarea într-o călătorie printre lucruri opuse și fără urmări (țigara aprinsă și-a făcut datoria). cu-n fir de fum în colțul buzelor m-am trezit din
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
De ce scriu ștrumfii Pentru că am bîntuit coridoarele Casei Scînteii cu o funie cenușie de nesperanță răsucită la gât Pentru că am disperat în fața bancomatelor Pentru că am auzit broaștele orașului în aurolaci și aurolacii în canale într-un musical-horror adevărat care crapă țeasta literaturii și face din tot neoexpresionismul o cîrpă Pentru că am dus la bun sfîrșit un proiect personal făcut din gunoaiele timpului meu, cu față umană & pungi sub ochi, care urlă Pentru că am așteptat inutil Salvarea și ea a venit Pentru
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
urbei noastre generoase în suprafețe denivelate suav, ocrotite cu sare fină și cu piper rotund (piperul mi-l zvîrliseră cu lopata, direct în cap... un seamăn vesel nevoie-mare că-i util dezaripării mele benevole), mi-am reașezat basca tocită pe țeasta ce mi-o înșurubasem din fragedă maturitate pe umeri, fără scrupule, declarîndu-le tuturor că am creieri înăuntru... ohoho!... sînt doldora de creieri... da, cinic, dom'le! am substanță cenușie cît pentru o mulțime... neuroni... chestii gînditoare rapid, cît ar găuri
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]
-
spune la revedere jumătății din dreapta a capului meu fiecare dintre ele știe că va avea altă biografie alt destin că va dormi pe o altă pernă într-o altă cămașă de iluzii și sînge întunericul are două guri are două țeste sexul are două patrii două capitale în care să se prăvălească precum cozile de balene în oceanul fosforescent ora are minutul dublu și ea este dublă și timpul este plin de secunde secționate în două ca fructele ori bivolii în
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
nu-mi/ mai încap în piele, nu mă mai înțeleg. Nimeni/ nu mai are nevoie de mine? îmi/ scuip cărnurile. Nici/ eu nu mai am nevoie de mine! Are cineva nevoie de ochii/ mei? De urechile mele? De nas? De țeastă?/ Nu are nimeni nevoie: sau/ poate de mîini? De inimă? Numai de suflet să/ nu vă atingeți: sufletul nu este al meu... Unde să fug/ să scap de mine... Pe cine să pun să încalece pe catîrca mea, în/ zarvă
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
rinocer); Ce-ați făcut cu nebunii din gări?/ Măcar ei n-aveau limba de cârpă./ Saci cu pâine, sudoare, țigări/ și tăcerea complice și târfă.// I-au cam tras înspre polul lor cald/ institutele de binefacere?/ Le-au extras de sub țeastă smarald,/ i-au păpat chiar în faza de coacere?// Om-vagon, bou-vagon, palid tren/ cu baloturi de silă și ură./ Sunt copilul din Dodeskaden/ cu ziare aprinse în gură." (Dodeskaden); Bucătăriile se văd din cer/ mai bine decât oamenii de seamă
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
copii ai săi. Aliniase cadavrele pe iarbă, în ordinea vârstei. Iaca pe Ancuța, spunea ea, asta e Mărioara, el e Nicolae. Ancuța nu avea cap, o bucată din șira spinării ieșea din gulerul bluzei. Marioara avea numai craniul. Nicolae avea țeasta capului spartă, fără creier. Și femeia se silea, în halucinația ei, să dovedească cu fotografiile aduse de acasă că aceia și nu alții sunt copiii ei”. înmormântarea a avut loc în a doua zi de Paști și a fost susținută
Paștele de foc la Costinești. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/97_a_202]
-
50; 56), procesul poate fi reversibil: în finalul nuvelei, corpul lui David Pop devine coagulantul tanatic al tuturor "defecțiunilor" apărute pe parcurs (incertitudini, fluctuații, mobilități neprevăzute). Astfel, moartea protagonistului, pisat cu pușca de "frații" români împotriva cărora luptase ("Osul pirii, țeasta se turti, iar creierii amestecați cu sînge se scurseră pe țeavă mașinii." -ibid., 57), pare mai degrabă să "personalizeze" decît să aneantizeze, iar fractură organică e semnificativă că unificator psihic post-factum. Printr-un proces pe care astăzi l-am consideră
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]