59 matches
-
erau mulți pomi fructiferi Acolo unde eram noi i-am smuls Împotriva dușmanilor i-am folosit” Din crengile trunchiului am ridicat stive de lemne Care s-au copt la rând fără grabă Pe atunci Herbert trăia pe insula oglinzilor Unde țesăla coamele cailor cerești Și ale tuturor mârțoagelor din vecinătate Norii sunt pietre aruncate în spațiu Cu ei poți să iei la țintă depărtarea Se spune că acolo unde au fost copaci Acum se ridică ziduri în aer Ca oameni să
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VEHBI MIFTARI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375011_a_376340]
-
După ce terminau de colindat erau plătiți și lăutarii. R: Caii, cum erau înșeuați și împodobiți caii, pentru că ați mai sus că îi aveați în dotare și că făceau parte din alai? MV.: Ooo!, exclamase bătrânul: ce frumos îi împodobeam. Erau țesălați cu o zi două înainte de colind, străluceau, nu alta ... și le puneam beteală, le împleteam coamele cu șnururi colorate: roșu, verde, galben, alabastru, multe culori, pe care le făceam fiecare rost de pe la casele noastre. Noi îi împodobeam și plugul. Nimeni
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
nouă fantasmă, obligîndu-și consoarta la aceeași gesticulație mimetică, exercițiu și întristător și derizoriu al înșelării (și pierderii) de sine. I s-a năzărit introvertitului să priponească într-un colț al odăii... un cal verde. Să-i dea ovăz, să-l țesale, mă rog, să-și satisfacă toate capriciile acestei scrînteli. Dar e, pur și simplu, o scrînteală? Nu asistăm aici conotația politică fiind transparent încifrată la secvențele unui proces de alienare? Așadar, încă o sustragere din real într-o extravagantă ficțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ca o treabă serioasă, de care depindea chiar existența familiei. Nu a zis taica că nu se pot apuca de o casă nouă dacă pierd oile rând pe rând?! Deci trebuia să slujească cauza cu cea mai fermă hotărâre! A țesălat caii, a făcut curat la vaci și la oi, așternând paie uscate la picioarele lor. Apoi s-a odihnit chiar un pic, timp în care își scosese fluierul din buzunar și începu să cânte animalelor cele mai frumoase cântece de
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
de ce ai făcut Luminosule? nici nu mai pot să-ți spun astfel... nu mai ești luminos... acum ești doar un cal obișnuit, pe care trebuie să-l iubim, dar dacă face ceva rău, trebuie săl și pedepsim. Se opri din țesălat că era vizibil, orice atingere pe spate era dureroasă pentru mânz ...așa, doar îl mângâia cu palma și își culca fața plină de lacrimi pe spatele cald al mânzului. -Tu nu mai poți fi Luminosul! De astăzi ești doar un
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
era pe măsuța de cafea. — Stai o secundă, a zis ea, să pun florile în apă. Richard și copiii o să coboare și ei imediat... Prima dată când Jennifer a venit la mine acasă, am făcut o curățenie amănunțită; chiar am țesălat-o pe Portia, pentru numele lui Dumnezeu. Și totuși, am avut un teribil sentiment că mă expun, când a intrat. Era ca și cum nu camera mea obișnuită, ci coșul cu rufe murdare ar fi fost la vedere. Dar jena de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
capete de mâncare mult mai ușor, stând pur și simplu lângă Sampath și primindu-i pe oamenii binevoitori care veneau sus tocmai în scopul, după câte se părea, de a aduce alune și banane? Pline de afecțiune, maimuțele femele îl țesălau pe Sampath când acesta stătea, mulțumit în sine, dar țipând: — Hei, nu mă mai trage așa de păr. Dar, cu fețe amuzate și viclene, care arătau de parcă ar fi înțeles că se jucau, reveneau în cerc după ce fuseseră alungate, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să aștepte, fără nici o mișcare, În fața unei linii de dușmani care se năpusteau spre ei. Iar acum știau că vor porni spre o nouă primejdie. Înțelegeau asta din gesturile oamenilor care Îi Îngrijeau. Primiseră multă mâncare de cu seară. Fuseseră țesălați și Înșeuați. În timpul nopții, oamenii adăugaseră șeilor teci de săbii lungi și grele, de două mâini, teci de lăncii scurte, pentru aruncat, alții pregătiseră tolbele de săgeți pentru arcuri sau arbalete sau muniții pentru archebuze. Alți cai fuseseră Înhămați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cea mai de preț, femeia, era și ea pregătită cum se cuvine. Dintr-o coropișniță păroasă, murdară și cu clăbuci În colțurile buzelor, mintoșii scoteau fiice de zeițe gata mereu de Împreunare Înfocată și de zămislit urmași viguroși. Întâi le țesălau lațele, le pictau fețele, le lungeau ochii cu o dâră subțire de funingine, le potriveau pieile de mortăciuni ce le purtau drept țoale În așa fel Încât acopereau, dar, mai ales, descopereau ațâțător ceea ce trebuia să-l bage În boale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
capete de mâncare mult mai ușor, stând pur și simplu lângă Sampath și primindu-i pe oamenii binevoitori care veneau sus tocmai în scopul, după câte se părea, de a aduce alune și banane? Pline de afecțiune, maimuțele femele îl țesălau pe Sampath când acesta stătea, mulțumit în sine, dar țipând: — Hei, nu mă mai trage așa de păr. Dar, cu fețe amuzate și viclene, care arătau de parcă ar fi înțeles că se jucau, reveneau în cerc după ce fuseseră alungate, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cercetători să plece în altă parte. 12. Tot cam pe vremea coridorului a trebuit să locuiesc vreo zece zile în altă pădure, mi se dăduse un cal, îl adăpam cu o găleată de pânză de la izvorul din imediata apropiere, îl țesălam, îl hrăneam dintr-un sac cu ovăz, mă culcam lângă el, noaptea era frig, de multe ori mă trezeam cu capul pe grămăjoara caldă de bălegar, mâncam din puținele merinde pe care le aveam, toate acestea se petreceau pe un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Nici când o văzuse scoțând un mânz din pântecul iepei, undeva lângă fermele lui Godun, nu i se păruse reală. După ce-o avusese în așternut, imaginea ei cu momițele de berbec, ca și cea cu Zet, pe care îl țesălase sub nuc, în prima lor vară, erau doar impresii fără intensitate. Otrava și scrumul poveștii lor veneau din tăceri, din absențele ei fără explicații, din gelozii care îl frigeau. După iarna sosirii lui, în care nu dăduse un semn până
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
În plus, înțepăturile de pe gât au început să se inflameze și să arate ca două boabe de piper, înroșite. De cum a deschis poarta din dos a conacului, a intrat în acțiune. În fața grajdului, erau câțiva argați care tocmai terminaseră de țesălat caii. Între ei era și Ioniță, un băietan enervant, care obișnuia să-l strige de departe, ori de câte ori îl vedea, Pampule-boule, ce mai faci, neneacule? Pe Pampu îl indispunea la culme interpelarea asta, de fapt, îi era antipatic puștiul bubos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la bucătărie, dacă țin ușile deschise, se vede. De mare garsonieră ce e... Râse din nou și îi ciufuli părul. Sau, mai bine zis, îi schimbă neorânduiala, căci părul lui Maca nu se pieptăna și nu se netezea, ci se țesăla cu un fel de furculiță de lemn, aceeași cu care răscolea salata ori își răsucea spaghetele într-o gamelă păstrată ca amintire din armată. În ușa băii, fata se opri : — Să- mi pun înapoi ciorapii când vin ? — Cum te simți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nouă fantasmă, obligîndu-și consoarta la aceeași gesticulație mimetică, exercițiu și întristător și derizoriu al înșelării (și pierderii) de sine. I s-a năzărit introvertitului să priponească într-un colț al odăii... un cal verde. Să-i dea ovăz, să-l țesale, mă rog, să-și satisfacă toate capriciile acestei scrînteli. Dar e, pur și simplu, o scrînteală? Nu asistăm aici conotația politică fiind transparent încifrată la secvențele unui proces de alienare? Așadar, încă o sustragere din real într-o extravagantă ficțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
E potrivit. (rîsul, pînă la grotesc, rămîne dominanta acestei scene) Și ce-ai să faci tu cu calul? Mina: O să mă uit la el... O să-i dau de mîncare... (mimează că-i dă de mîncare) Ilie: Bravo! Eu o să-l țesal! (mimează) O să-i pun potcoave. (mimează) Mina: O să-i dau apă. (mimează adăpatul din pumni; rîzînd, sfîrșiți, vin către mijlocul camerei, cad în genunchi și din acest rîs Ilie trece în spasme de plîns, Mina sesizează și se oprește) Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
iar roata morii se mai învârtea. dar unde sunt ogarii mei frumoși? i-au împușcat mogulii într-o seară. doar doamna farmacistă, la strămoși, le prescria pilulele de ceară. bunicul îmi zâmbește sub prichici. el m-a-nvățat cum se țesală boii. îmi ridicasem casă de chirpici și mă-nchinam la scâncetele ploii. mileniul tânăr și-a lăsat mustață și barbă - mirosind a Rasputin. prin cazinouri monștrii se răsfață și-ar fi momentul să murim puțin. dar nu avem războaie mondiale
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
întreba soția pierdutului în șanțuri din pragul ușii. - Madam Ionescu, Mitică... - Ce-i cu el? - Îi acolo, sub pod, în pârâu. - Da' mai suflă? - Nu știu, cred că da. - Bine, mulțumesc, lasă-l să se trezească! C-am să-l țesăl eu când o veni acasă! Dar luni dimineață, din zori, ca și cum nimic nu s-a întâmplat, pleca la treabă pe la jidani și români, căci era căutat, fiind foarte bun meseriaș. Câteodată, duminica dimineață se înfățișa mereu, același petrecăreț, un oarecare
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
până la capăt și o să se stingă de la sine, ca vodă. Mare om și vodă ăsta, să moară domn în patul lui. — Lucrezi la cuhnie? Omul dădu negativ din cap și râse prostește. — Aș, la grajduri, la cai. Aseară când să țesale ajutorul de comișel calul lui vodă, armăsarul a prins să sforăie și să dea din copitele dindărăt mai, mai... — Asta e un semn? — Aș, ce semn, doar că dobitoacele sunt mai simțitoare ca oamenii. Calul plânge acum și nu rabdă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui Turculeț. Ajunseseră la un loc unde albia râului se lățea, era un fel de vad, iar pe malul celălalt se făcea un drum care intra în pădurea Cotrocenilor. — Să trecem dincolo, să ne înfundăm în lăstăriș, oprim caii, îi țesălăm ca să se usuce și-ți spun ce am de spus, că nu rabdă... Drumul, un fel de scurtătură, nu era deloc curățit, primăvara încă nu înfrunzise lăstărișul și crengile lăsate făceau anevoie călăritul. Opriră. Descălecară. Turculeț desfăcu chingile șeilor, scoase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să se desfete cu colinde și petreceri lumești. Roata norocului Badea Vasile se trezise posomorât, cu noaptea-n cap, hăituit de un vâjâit al urechii. „ Pesemne, m-o tras curentul asară, la cazanul popii” își spuse el, înciudat, în timp ce și țesăla mândrețe de boi ungureni. Nevastă-sa, Maria, mulgea vacile, cu mâinele sumese, uitându-se, cu coada ochiului, la tovarășul ei de peste treizeci de ani, amintindu-și, cu năduf, de sforăiturile lui după orele petrecute la cazanul de făcut rachiu al
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pentru a-l urmări și a-l prinde pe soldatul care se lăsa doborât de el, se arunca la pământ, rostogolindu-se amândoi în iarbă. Dar nu-l strigă nimeni; dezamăgit, copilul se îndreptă spre grajduri. Grăjdarul, care tocmai îl țesălase pe dragul lui Incitatus, se întoarse și-i spuse pe neașteptate, brutal: — Ai văzut? Și de data asta a câștigat Maștera... Vorbea despre un lucru de care el nu avea cunoștință, dar care îl făcu să tresară: Maștera, mama vitregă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și, pentru prima oară, nu dădu prea multă atenție raportului său. Macro se închise în bibliotecă împreună cu Gajus. — La Roma nu există nimeni care să dețină puterea în zilele astea, îi spuse. Nimeni. Numai cohortele mele, care-și petrec zilele țesălând caii, lustruind armele și jucând zaruri. Îți aduci aminte de vremea când Roma era terorizată de Elius Sejanus? Cine a eliberat-o, de la căderea nopții până în zorii zilei următoare? Eu, numai eu; eu am luat-o în mână așa cum îmblânzești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
germanii se opriseră, le strigă celor din cohortele pretoriene: — Curățați palatul de ticăloșii aceia de egipteni! Să nu rămână unul! — Calul! urlă Annius Vinicianus. Calul acela! Câțiva pretorieni dădură fuga la grajduri și dărâmară porțile. Ce faceți? strigară băieții care țesălau cu grijă trupul mătăsos, strălucitor al calului. Pretorienii își croiră drum lovind în dreapta și-n stânga cu latul săbiei, îi aruncară pe copii în stradă. Mai întâi îl loviră pe Incitatus în glezna stângă. Frumosul animal se prăbuși pe picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bărbatul ei și de aceea îi spălase rufele cu aceeași necesitate cu care curăța cotețul păsărilor și al porcului. Oare el nu știa că ea știa? "Și boul muncește, șuieră mama, și pentru asta țăranul are grijă de el, îl țesală, îi rânește grajdul de băligi de sub el și îi dă să mănînce." Băligi de sub el, îi dă să mănînce! Asta suna pentru tata murdăria de sub el, și-i dăduse să mănânce ca unei vite! Se făcu roșu de adânca jignire
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]