54 matches
-
sexuale. Dar pe-atunci eu eram pe jumătate adormit. — De unde dracu’ a cules toate prostiile astea? întrebă Braintree. — De la o afurisită de yankee pe nume Sally Pringsheim, îi explică Wilt. Știi și tu cum e Eva. Ai văzut că adulmecă țicnelile intelectuale de la zece poște și le-aduce la ea în casă ca și cum ar fi un blestemat de gândac de bălegar care se repede într-un canal deschis. Nici nu-ți poți închipui la câte „idei novatoare“ și cretine a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
șase săptămâni, iar grefele de piele nu i s-au prins. De atunci nici măcar nu se mai apropie de casa noastră. — O să vezi. într-o săptămână, două, Eva o să se sature de Pringsheimii ăia. Ăștia nu-s decât o altă țicneală de-a ei. — O țicneală cu o grămadă de avantaje, ascultați-mă pe mine, sări Wilt. Bani, poziție socială și promiscuitate sexuală. Toate lucrurile pe care eu nu i le-am putut oferi - și pe deasupra îmbrăcate într-o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
piele nu i s-au prins. De atunci nici măcar nu se mai apropie de casa noastră. — O să vezi. într-o săptămână, două, Eva o să se sature de Pringsheimii ăia. Ăștia nu-s decât o altă țicneală de-a ei. — O țicneală cu o grămadă de avantaje, ascultați-mă pe mine, sări Wilt. Bani, poziție socială și promiscuitate sexuală. Toate lucrurile pe care eu nu i le-am putut oferi - și pe deasupra îmbrăcate într-o grămadă de prostioare intelectuale despre Mișcarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ți ține și ție de urât... — Dac-ar fi fost după mine, nu stricam banii pe el ! Da m-am pomenit că-l aduce-n brațe ! L-am răbdat treișpe ani să-mi meargă-n cap... Trebuia să aibă o țicneală și lighioana bătrână, că unu are una, altu are alta... Și plăcerea lui asta era pe lume : să stea în pat, la televizor, încotoșmănat, să nu-l ia frigul, să vie vecinii, să șază și ei - făr’ să râdă, făr
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Calm. Ce trăsese pînă atunci pe nară a tras pe nas, ca să nu arate că-i e frică. Jack scoase cuțitul și Își rîcÎi pielea de pe ceafă cu lama. Simți sîngele și Îl linse de pe deget - cu numărul ăsta de țicneală sigur lua Oscarul. — Am strîns cu ușa niște cioroi. Dar știi totul despre chestia asta, nu? Revista Hush-Hush scria tot timpul despre mine. Tu și Sid Hudgens vă cunoașteți de multă vreme, așa că ar trebui să știi. Nici urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
care e cordonul ombilical al orașului și leagă orașul vechi de cel nou este unul din locurile astea, zice, făcând apoi o pauză dramatică. Cordon ombilical n pula mea! E o scară de scară, bufon Împuțit. S-C-A-R-Ă. Îi cunosc eu țicneala gherțoiului ăstuia. Cretinul vrea să scrie scenarii de rahat. Știu asta fiincam tras cu ochiul la monitorul lui când a plecat din birou să vorbească la telefon Într-o anticameră liniștită. Încerca să scrie un scenariu tv, de film sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
copleșită de loviturile pe care i le dăduse viața, se întreba ce să mai facă. Aveam silă până și de debutul meu. Eu însumi descrisesem cu lux de amănunte uciderea unui cal, violul unei fete pe câmp, isteria unui muribund, țicneala unui băiat care are halucinații pe o colină scăldată în ceață, ețetera, ețetera. Un punct luminos păstram doar pentru o schiță intitulată Salcâmul, apărută în Timpul, dar neinclusă în volumul de debut. De ce? Ce era cu schița asta de o lăsasem
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Swift a fost primul care a imaginat o lume în care animalul om, numit Yahoo, are stări de suflet capricioase și inexplicabile, la care caii se uită uimiți și îl țin în grajd așteptând liniștiți să-i treacă isteria și țicneala... Un spirit turmentat, pe care nu trebuie să-l urmezi. Ești băiat tânăr, ai iluzii și idealuri, Swift te va turbura prea tare, nu-l citi... dar citește-i pe ruși... Sunt îngrijorați de destinul omului, pe care îl văd
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
tine. Ia te uită la biata maică-ta! Doamna Reilly își lăsase plângând capul pe bar, fără să lase din mână paharul cu bere. — E ridicol, mamă. Încetează! — Dacă știam că ești așa de crud, dom’le, nu-ți ascultam țicnelile alea despre drumu’ cu autobuzu’ Greyhound. — Ridică-te, mamă. — Chiar arăți ca un țicnit mare de fapt, continuă Darlene. Ar fi trebuit să-m’ dau sama. Uite numa’ cum plânge săraca maică-ta. Darlene îl împinse pe Ignatius ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
viitorului său discipol, că avea toate Însușirile pentru care, dacă era să-și asculte glasul rațiunii, n-ar fi trebuit să se Încumete a-l lua sub oblăduirea sa, căci prostia spoită cu fudulie este mai păgubitoare decît orice altă țicneală. Își vor da Însă Întîlnire peste trei luni În aceeași crîșmă, după care Îl va abandona nu Înainte de a-i dicta o listă cu douăzeci și șapte de cărți pe tema minunilor din Canaan și a mîntuirii. La sfîrșitul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vadă pe Sia. l-ar fi fost greu să dea ochi cu domnișoara directoare. Nu-și cercetase nici celelalte prietene. Femeile, deși nu se înțelegeau rău cu nemții, de nevoie, aveau însă, când era vorba de bătălie, un fel de țicneală pentru eroi, și pentru ele românii nu erau decât cei de dincolo. Lică nu se înțelegea cu nemții decât tot de nevoie. Națiile străine îi fuseseră totdeauna urâte, cu atât mai mult cele asupritoare. Aprovizionarea forțată îi adusese iar la
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
-i sperii, dar nu ține!!! Însă-acum, vă spun, nu scapă: Îi alung, să-mi fie bine! LITERA ,,Ț’’ ,,T’’ nu poate să ne mintă, Chiar de-și pune cu-ndrăzneală, O codiță sau o țintă, Când azi toți au o țicneală... E-nțepat de musca țețe, Că el nu e prea isteț; Tot apare în cotețe, Țeapă, țap sau scris citeț. Țeava ori țărușu-l ține, Un cuțit ce-i ascuțit; Chiar țărâna îl conține; Și-n rețea el s-a ițit. Țopăie
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
viitorului său discipol, că avea toate Însușirile pentru care, dacă era să‑și asculte glasul rațiunii, n‑ar fi trebuit să se Încumete a‑l lua sub oblăduirea sa, căci prostia spoită cu fudulie este mai păgubitoare decât orice altă țicneală. Își vor da Însă Întâlnire peste trei luni În aceeași crâșmă, după care Îl va abandona nu Înainte de a‑i dicta o listă cu douăzeci și șapte de cărți pe tema minunilor din Canaan și a mântuirii. La sfârșitul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
i-a ros o ureche, încerci satisfacția unei confirmări neașteptate. Urecheații Filozofului capătă consistență: nu sunt plăsmuirea aberantă a unui prozator cuprins de spaime! Iepurii pot devora oameni! Când autorul intră prea mult în pielea personajelor, e semn sigur de țicneală; te comporți tot mai bizar. Te-a rugat, cândva, iubita de atunci, să-i citești, seara, paginile scrise peste zi. Vroia să se regăsească într-o propoziție. S-a bucurat când te-ai referit la ea. I-ai spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ai să-mi spui că te chema Gafton pe-atunci. Sau greșesc? În sfârșit, să trecem peste detalii. Deci, acum ești ziarist la domiciliu. — Asta de unde ai mai... Ziaristul roșise, pălise, ruginise brusc. Nici o nenorocire, panie, nici o rușine. Există și țicneli simpatice, candide, nu doar ticăloase și abjecte. Țicneala dumitale tardivă, ca și cea inițială, e umanitaristă. Acum si simpatică, pentru că e inutilă și neplătită. Deci, dumneata scrii acum ca un corespondent al maselor... buun. Scrisori, în loc de articole. Corect? Corect. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe-atunci. Sau greșesc? În sfârșit, să trecem peste detalii. Deci, acum ești ziarist la domiciliu. — Asta de unde ai mai... Ziaristul roșise, pălise, ruginise brusc. Nici o nenorocire, panie, nici o rușine. Există și țicneli simpatice, candide, nu doar ticăloase și abjecte. Țicneala dumitale tardivă, ca și cea inițială, e umanitaristă. Acum si simpatică, pentru că e inutilă și neplătită. Deci, dumneata scrii acum ca un corespondent al maselor... buun. Scrisori, în loc de articole. Corect? Corect. Ca polițiștii ăia latino-americani care decid să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Mergem la mine, te umplu, te fac fericită, ai să alergi după mine ca o nebună, așa sunteți toate, nebune. Nu rezistau, din trei una cădea. După aceea, adevărată nebunie, scrisori, telefoane, amenințări, scâncelile lor... n-ai voie să lungești țicneala, șefule, așa încheia pacientul povestea, n-ai voie, dom’le, fufele sunt fiare, lipitorile sunt fiare, asta sunt păpușile noastre, fiare. Iată următorul: călugărul convertit. Barba lungă, albă, obrazul supt, palid. Mâinile lungi, subțiri, diafane și zâmbetul acela îngăduitor, știutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trecut 40 de ani, Tolea! Chiar dacă aș fi perfect normal, tot am dreptul să uit. Dar nu sunt. Meseria asta m-a atins și pe mine, băiatule. Lasă miorlăiala, că m-am plictisit. Unul, măcar unul. Un martor, atât. O țicneală inofensivă, nu fac nici un rău. Infantilism, cum spuneai. Dar vreau să-i revăd, atât. Mai ales pe unul, acela, doar știi. Să-l văd, atât. Altfel, mă plictisesc și mor. Nu rezist primăverii, plictiselii lirice. Altfel mor, să știi. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tăcerii și în ritmările sonore ale mesajelor casnice, o iradiație învăluind imperceptibil întreg cadrul domestic, migrând bizar și continuu, n-aveai cum s-o înfrunți. Vastă, stinsă pulsație... până izbucnea în gâlgâitul robinetului sau în tremurul ferestrelor sub furtună, în țicneala dospită a după-amiezilor lungi de arșiță, vara, în lenea vinului roșu din pahare, în diafana invazie a pufului de păpădie, rotind vârtejuri suave de neant în fața ușii deschizându-se brusc, printr-un oftat neauzit al zidurilor isterizate. Mișcările cuplului Gafton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un grad mai mare decât al colegilor, de parcă banala rețea de ascultare-transmitere în care erau cuprinși cu toții nici nu-l interesa. Îi irita până la ură, dar îi și intimida. Suspiciunea, combinată cu misterul, inhiba reacția. L-ar fi zvârlitcât colo... Țicneala era o cursă, erau convinși, nu știau niciodată cât de stupefiați sau sceptici să se arate. Vorbea despre dictatori, ca și cum ar fi vorbit despre cel mai firesc lucru, apoi filozofa despre mediocritate, frustrare, fanatism și, hodoronc tronc, ajungea iarăși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vecinului de alături. Celelalte case de pe strada aceea, deși construite la fel, au ușile vopsite frumos sau felinare neo-georgiene amplasate asimetric sau grădini minunat îngrijite. Casa lui Jim se remarcă prin lipsa totală de personalitate, care, din nefericire, explică și țicneala lui Jim. Ben urcă treptele de la intrare și sună. Ceilalți stăm pe trotuar, bucuroși să-l avem pe Ben purtător de cuvânt. Totuși, Jennifer se apropie și ea puțin de casă, oprindu-se la jumătatea distanței dintre noi și Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
este lumea, robul a răspuns: "Cum vrem s-o vedem!" De la început luîndu-l la sine din glumă, în cele din urmă Marele Preot îl păstră și îl îndrăgi. Toată lumea în Marele Oraș și în toată țara vorbea ca de o țicneală, dar vorbea numai în șoaptă, chiar și regele, puterea Marelui Preot fiind nemăsurată și fiind mânuită de o înțelepciune și o cunoaștere a deprinderilor și firii omenești cu care nu se putea lăuda nimeni. Aducîndu-și aminte de această întîmplare, la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
am tras o înjurătură, poate chiar două, și am plecat. Coborând spre Cișmigiu, încercam să-mi revin. Să-mi înfrâng frica prin gândul că, de fapt, nu avea de ce să-mi fie teamă. Îmi repetam că e o prostie, o țicneală de-a lui Trombă. La fel de bine însă știam că nu-i de glumă cu așa ceva. Dacă o făcuse, avea să plătească, așa era legea. Intuiam că nu mai este iertare. Coboram și căutam cu privirea un local deschis. O votcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oglinzii bunicii și am repetat acest inedit gest de politețe, pentru a-i conferi valențe mai afective. Repetițiile mele au atras atenția bunicii, care a și ascuns oglinda și i-a spus, tot șoșotind, bunicului, că dau semne de ușoară țicneală. Singura ființă din sat care nu scotea limba la mine era o codană blondă cu ochi verzi, bucățică bună, cum ar fi zis ninetistele, o dulceață de fată puțin mai tinerică decât mine, care, ori de câte ori ne întâlneam, mă privea drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
hotărât să se cunoască și în timpul săptămânii. Tânărul Alexandru, ca orice tânăr, e puțin prețios, mai ales în compania sexului opus. În schimb Iulia Barbu, pentru a-și ascunde sfiala care merge până la teroare, alege calea extravaganței care merge până la țicneală. Cei doi își aruncă unul altuia priviri iuți, ne-edificatoare. Oare ea vorbește sincer? Sau o fi inventând la nimereală, ca să spună ceva? Cum adică încotro mergem? Și el știe cu adevărat ce spune sau dorește numai să mă impresioneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]