53 matches
-
Mergem la mine, te umplu, te fac fericită, ai să alergi după mine ca o nebună, așa sunteți toate, nebune. Nu rezistau, din trei una cădea. După aceea, adevărată nebunie, scrisori, telefoane, amenințări, scâncelile lor... n-ai voie să lungești țicneala, șefule, așa încheia pacientul povestea, n-ai voie, dom’le, fufele sunt fiare, lipitorile sunt fiare, asta sunt păpușile noastre, fiare. Iată următorul: călugărul convertit. Barba lungă, albă, obrazul supt, palid. Mâinile lungi, subțiri, diafane și zâmbetul acela îngăduitor, știutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trecut 40 de ani, Tolea! Chiar dacă aș fi perfect normal, tot am dreptul să uit. Dar nu sunt. Meseria asta m-a atins și pe mine, băiatule. Lasă miorlăiala, că m-am plictisit. Unul, măcar unul. Un martor, atât. O țicneală inofensivă, nu fac nici un rău. Infantilism, cum spuneai. Dar vreau să-i revăd, atât. Mai ales pe unul, acela, doar știi. Să-l văd, atât. Altfel, mă plictisesc și mor. Nu rezist primăverii, plictiselii lirice. Altfel mor, să știi. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tăcerii și în ritmările sonore ale mesajelor casnice, o iradiație învăluind imperceptibil întreg cadrul domestic, migrând bizar și continuu, n-aveai cum s-o înfrunți. Vastă, stinsă pulsație... până izbucnea în gâlgâitul robinetului sau în tremurul ferestrelor sub furtună, în țicneala dospită a după-amiezilor lungi de arșiță, vara, în lenea vinului roșu din pahare, în diafana invazie a pufului de păpădie, rotind vârtejuri suave de neant în fața ușii deschizându-se brusc, printr-un oftat neauzit al zidurilor isterizate. Mișcările cuplului Gafton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un grad mai mare decât al colegilor, de parcă banala rețea de ascultare-transmitere în care erau cuprinși cu toții nici nu-l interesa. Îi irita până la ură, dar îi și intimida. Suspiciunea, combinată cu misterul, inhiba reacția. L-ar fi zvârlitcât colo... Țicneala era o cursă, erau convinși, nu știau niciodată cât de stupefiați sau sceptici să se arate. Vorbea despre dictatori, ca și cum ar fi vorbit despre cel mai firesc lucru, apoi filozofa despre mediocritate, frustrare, fanatism și, hodoronc tronc, ajungea iarăși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vecinului de alături. Celelalte case de pe strada aceea, deși construite la fel, au ușile vopsite frumos sau felinare neo-georgiene amplasate asimetric sau grădini minunat îngrijite. Casa lui Jim se remarcă prin lipsa totală de personalitate, care, din nefericire, explică și țicneala lui Jim. Ben urcă treptele de la intrare și sună. Ceilalți stăm pe trotuar, bucuroși să-l avem pe Ben purtător de cuvânt. Totuși, Jennifer se apropie și ea puțin de casă, oprindu-se la jumătatea distanței dintre noi și Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ți ține și ție de urât... — Dac-ar fi fost după mine, nu stricam banii pe el ! Da m-am pomenit că-l aduce-n brațe ! L-am răbdat treișpe ani să-mi meargă-n cap... Trebuia să aibă o țicneală și lighioana bătrână, că unu are una, altu are alta... Și plăcerea lui asta era pe lume : să stea în pat, la televizor, încotoșmănat, să nu-l ia frigul, să vie vecinii, să șază și ei - făr’ să râdă, făr
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
față acest ghem și tragi de un fir și-ți iese un șir nesfîrșit de cruzimi și de umilințe, acel mod aberant al omului de a-și afirma existența, pe care oricît de științific pui lumina el rămîne ceea ce e, țicneală, barbarie. Ce să mai faci azi cu toată această Încîlceală, cînd ai pe cap altele mai la Îndemînă, te strigă din ultimul buletin de știri? Cineva se străduiește să-i inventeze un sens și produce un șirag de cifre și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
când, așa cum i se întâmpla adeseori în ultima vreme, își cântărea retrospectiv viața, de parcă ar fi fost mort, ajungea la concluzia că ceea ce-i lipsise lui, în primul rând, a fost curajul. Lăsa în seama altora să-l acuze de „țicneli solipsiste“ sau de „egoism necruțător“. Curajul era numele ales de el pentru acea virtute care l-ar fi vindecat de caracteristica lui lipsă de nerv, de compromisurile lui cruciale, de șovăieli, de imperfecțiile operei lui care ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vadă pe Sia. l-ar fi fost greu să dea ochi cu domnișoara directoare. Nu-și cercetase nici celelalte prietene. Femeile, deși nu se înțelegeau rău cu nemții, de nevoie, aveau însă, când era vorba de bătălie, un fel de țicneală pentru eroi, și pentru ele românii nu erau decât cei de dincolo. Lică nu se înțelegea cu nemții decât tot de nevoie. Națiile străine îi fuseseră totdeauna urâte, cu atât mai mult cele asupritoare. Aprovizionarea forțată îi adusese iar la
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
față, dacă emisiunea nu arată nici măcar locul care trebuie? Acuma, se uită toți la el de parc-ar fi scăpat de la nebuni. Dar se mută la locul corect, în loc să insiste. Îl filmează mergând pe mica lui fâșie, ceea ce e o țicneală, dacă stai să te gândești, din moment ce în noaptea aia nu prea era în stare să meargă. Dar ce vrei acuma, Hollywood. E cald și uscat - vreme de haină ușoară, cu vânt jucăuș și toate câmpurile culese. Dar lui îi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tine. Ia te uită la biata maică-ta! Doamna Reilly își lăsase plângând capul pe bar, fără să lase din mână paharul cu bere. — E ridicol, mamă. Încetează! — Dacă știam că ești așa de crud, dom’le, nu-ți ascultam țicnelile alea despre drumu’ cu autobuzu’ Greyhound. — Ridică-te, mamă. — Chiar arăți ca un țicnit mare de fapt, continuă Darlene. Ar fi trebuit să-m’ dau sama. Uite numa’ cum plânge săraca maică-ta. Darlene îl împinse pe Ignatius ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
hotărât să se cunoască și în timpul săptămânii. Tânărul Alexandru, ca orice tânăr, e puțin prețios, mai ales în compania sexului opus. În schimb Iulia Barbu, pentru a-și ascunde sfiala care merge până la teroare, alege calea extravaganței care merge până la țicneală. Cei doi își aruncă unul altuia priviri iuți, ne-edificatoare. Oare ea vorbește sincer? Sau o fi inventând la nimereală, ca să spună ceva? Cum adică încotro mergem? Și el știe cu adevărat ce spune sau dorește numai să mă impresioneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să scoată un mucus tot lingea la armonia veșnică a lui mult linge? EA: Mai exact un rahat scurt și concis, altfel se tot lungește descurajator de mult. EL: Fără de viermi și fără sămânță. A fi nu este decât o țicneală. Monstruozitatea trebuie să poată fi montată fără încetare, dar nu se poate. Sau brusc este posibil și fără să fie strigat, nu ai voi să îți poți aminti, deoarece capul ăla de rahat trebuie să slujească stomacul zilnic și pe
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
acasă când te împăroșești. Sub păroșenia ta cu siguranță că cineva ar fi mândru. (ea îi dă o scatoalcă peste frunte) Ai putea să strângi o mai mare simpatie în fața demnității strânsă de simpatia mea corporală. COMPOZITORUL: Ăsta are o țicneală din când în când cu carnea omenească și cât a fost o operă de lungă a înghețat Veritabilitatea, și pe urmă mai și transpiră o motorică proaspătă drept simpatie, omul nostru cu banii artistici. MECENA (cu supărare): Eu sunt Veritabilul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
duc gunoiul“ de parcă l-aș fi rugat eu să o facă... Nu-i spuneam nimic, era o ciudățenie inofensivă a lui. Și, oricum, așteptam plină de încântare ceea ce urma; de când începuse să rămână peste noapte la mine și îi observasem țicneala cu gunoiul, performanțele sale în pat suferiseră o transformare miraculoasă. Până să ne încălzim un pic, doar tremurul mâinilor îi mai trăda neliniștea puberală, aveam în continuare senzația că inițiez în tainele amorului vreun licean nedus la fete. Mă tot
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
copleșită de loviturile pe care i le dăduse viața, se întreba ce să mai facă. Aveam silă până și de debutul meu. Eu însumi descrisesem cu lux de amănunte uciderea unui cal, violul unei fete pe câmp, isteria unui muribund, țicneala unui băiat care are halucinații pe o colină scăldată în ceață, ețetera, ețetera. Un punct luminos păstram doar pentru o schiță intitulată Salcâmul, apărută în Timpul, dar neinclusă în volumul de debut. De ce? Ce era cu schița asta de o lăsasem
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Swift a fost primul care a imaginat o lume în care animalul om, numit Yahoo, are stări de suflet capricioase și inexplicabile, la care caii se uită uimiți și îl țin în grajd așteptând liniștiți să-i treacă isteria și țicneala... Un spirit turmentat, pe care nu trebuie să-l urmezi. Ești băiat tânăr, ai iluzii și idealuri, Swift te va turbura prea tare, nu-l citi... dar citește-i pe ruși... Sunt îngrijorați de destinul omului, pe care îl văd
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
este lumea, robul a răspuns: "Cum vrem s-o vedem!" De la început luîndu-l la sine din glumă, în cele din urmă Marele Preot îl păstră și îl îndrăgi. Toată lumea în Marele Oraș și în toată țara vorbea ca de o țicneală, dar vorbea numai în șoaptă, chiar și regele, puterea Marelui Preot fiind nemăsurată și fiind mânuită de o înțelepciune și o cunoaștere a deprinderilor și firii omenești cu care nu se putea lăuda nimeni. Aducîndu-și aminte de această întîmplare, la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
care e cordonul ombilical al orașului și leagă orașul vechi de cel nou este unul din locurile astea, zice, făcând apoi o pauză dramatică. Cordon ombilical n pula mea! E o scară de scară, bufon Împuțit. S-C-A-R-Ă. Îi cunosc eu țicneala gherțoiului ăstuia. Cretinul vrea să scrie scenarii de rahat. Știu asta fiincam tras cu ochiul la monitorul lui când a plecat din birou să vorbească la telefon Într-o anticameră liniștită. Încerca să scrie un scenariu tv, de film sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Calm. Ce trăsese pînă atunci pe nară a tras pe nas, ca să nu arate că-i e frică. Jack scoase cuțitul și Își rîcÎi pielea de pe ceafă cu lama. Simți sîngele și Îl linse de pe deget - cu numărul ăsta de țicneală sigur lua Oscarul. — Am strîns cu ușa niște cioroi. Dar știi totul despre chestia asta, nu? Revista Hush-Hush scria tot timpul despre mine. Tu și Sid Hudgens vă cunoașteți de multă vreme, așa că ar trebui să știi. Nici urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
înghițind o nouă țuică, dar nu ne mai putem vedea, să nu ne condamne din nou." "Dar tot o iubești!" " Da, nu pot s-o uit, sau mai bine spus nu găsesc alta care s-o eclipseze!" Iată deci că țicneala nu-i trecuse. Sau poate chiar femeia îl vrăjise pentru toată viața?... Țuicăreala continuase în acest timp și antreurile dispăruseră din farfurii. Nu înțelegeam însă de ce stăteam mereu în picioare "Ce facem, domne?" zise Bacaloglu iritat și plictisit, adresîndu-se gazdei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe lângă că sânt și hoațe și puturoase, când nu sânt și bețive, mai ales alea mai bătrâne. Te uiți la ea, ai zice că e normală și sănătoasă, ca să descoperi pe urmă foarte repede că în mintea ei zace o țicneală. Cum să-i spun eu așa ceva? Doamne iartă-mă! se închină Matilda. Poate o fi auzit de la alta, că se întîlnesc între ele și discută..." " Dar istoria cu bijuteriile?" o întrebai. "Ce istorie?!" Îi povestii. "Formidabil, zise Matilda, e nebună
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-i sperii, dar nu ține!!! Însă-acum, vă spun, nu scapă: Îi alung, să-mi fie bine! LITERA ,,Ț’’ ,,T’’ nu poate să ne mintă, Chiar de-și pune cu-ndrăzneală, O codiță sau o țintă, Când azi toți au o țicneală... E-nțepat de musca țețe, Că el nu e prea isteț; Tot apare în cotețe, Țeapă, țap sau scris citeț. Țeava ori țărușu-l ține, Un cuțit ce-i ascuțit; Chiar țărâna îl conține; Și-n rețea el s-a ițit. Țopăie
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
politice, câte au fost, au fost, cu probabilitate, o formă a „nebuniei”. De altfel, la Întoarcerea mea neașteptată În țară, În ’72, după ce „mi-am dat foc la corabie” cum zic unii, a fost interpretată și ca o formă de „țicneală”! Interpretată, o să mă Întrebați, de cine? Păi, bine, de „mama noastră, de securitate, măi frate!”... Dar, cum reușisem, printr-un efort de concentrare și de luptă, să public la un an după Întoarcere un roman masiv, original, se pare și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mașina de scris fără să mă întreb de ce. M-am întrebat uneori dacă a meritat, însă una e să-ți pui întrebări răvășitoare muncind și alta e să-ți pui aceleași întrebări tânjind, abandonând, amânând și neducând nimic până la capăt. Țicneli de pensionar „Bre, nea Spiridoane - l-a întrebat cam răstit inginerul Vrabie pe administratorul blocului - din ce bani îl plătești, bre, pe nea Popa s-adune gunoaiele?“ Administratorul a ridicat din umeri: „O face de capul lui. A zis că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]