167 matches
-
în pictură; și nu numai. Am început să-l invidiez și pentru gesturile eroice din viața privată. Trebuie să ai un dram de geniu aparte, ca să-ți poți tăia urechea în vreme ce stai la taclale, într-o cafenea, cu un alt țicnit de lux, Paul Gauguin, care, probabil, n-a schițat niciun gest de împotrivire. Am stat trei nopți în celebra piață Leidsepelin, fascinată de lumea cafenelelor, restaurantelor, cazinourilor, de bicicletele de poveste ale olandezilor, de rețeaua lor de canale în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu un fragment dintr-o coadă de cal. I-ai pus pe indivizii de la Lloyd's să numere firele de păr de la arcuș, ai chemat specialiști ca să determine identitatea și calitatea acestora, ai plătit regește asigurarea... Nu, tu nu ești țicnit; ești chiar nebun. Când un om normal ajunge în Amsterdam, vizitează muzee de artă, își clătește ochii cu pitoreștile sale canale, cu nenumăratele poduri și case vechi. Tu ai dat fuguța la grădina botanică, ai închiriat pentru aproape o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
încercat să-L salveze pe Hristos de la moarte. Intenționa să-L ducă în Galileea, unde ar fi fost în siguranță, însă bătrânii din Ierusalim au aflat de planul lui și au cerut ca Mântuitorul să fie răstignit. Vezi, nu sunt țicnită de tot... Nu solicit chiar fără nicio noimă să fiu locatar tolerat al acelui celebru tablou... Într-o zi s-ar putea să dispar misterios, i-am spus deunăzi prietenei mele, englezoaica Liz. Vezi, nu fi îngrijorată. Dacă vei constata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
spun nimic. Îmi era teamă, chiar și acum, să nu deschid un nenorocit front al vorbelor... Lasă-l în mă-sa, nu-l alunga, am auzit, într-un târziu, cum îi zicea un paznic de cimitir colegului său. E vreun țicnit de-al lui, care bocește așa cum se pricepe. Nu cred că-i periculos... Când să ies din cimitir, m-au ajuns acordurile de vis ale lui Milică. Scosese vioara și îmi răspundea. Am dat să mă întorc, dar glasul binevoitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Constantin Țoiu - prelucrare - Bătrânul țicnit cu damigeana de vin negru în mână mă aștepta la linia a cincea, după ce ne dăduserăm jos din tren la Ventimiglia, gata să intrăm în Italia... Rămăseserăm singuri în vagonul cu bănci galbene de lemn de pe vremea lui Garibaldi. Vorbeam
Linia a cincea... (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7478_a_8803]
-
și pentru a stabili legături de amiciție cu George Seferis (Seferiades, pe numele adevărat), viitorul premiu Nobel pentru poezie; la Poros și Hydra, în insule, Miller e invitat cu prietenii de pictorul Ghika; pe insula Spetsai, ajunge însoțit de Katsimbalis („țicnit ca toți grecii”), în urma unei aventuroase călătorii cu barca, pe o vreme teribilă, cu furtună și fulgere; Peloponesul este și ținutul din care își trage obârșia familia „colosului din Maroussi”, iar la Micene călătoria se întrerupe brusc; în fine, voiajul
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
cu o trăsnaie: ieri, la cafenea - stă ceasuri în șir numai ca să spioneze -, a pretins că știe sfârșitul numerelor! „Atunci se va sfârși și Lumea, odată cu ultima cifră, dacă o va rosti cineva! Totul e cifră, există un Cuvânt-Cifră!” Se țicnește din zi în zi, dar nu se poartă, noaptea, brambura, pe drumuri. Ar mai fi flăcăii, au ibovnice, dar nu de aceștia este interesat Magistratul. Vilegiaturiștii, prevăzători, au început să plece. Se duce de râpă Stațiunea. Au murit câțiva oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Domeniul; din donjon, nevăzut, urmărește totul. Așa stau lucrurile, dar oamenii cred că el vine în Stațiune pe ascuns, mai ales noaptea. La Cazinou, lumina s-a stins, din senin, de câteva ori, iar Caravella, dacă nu cumva s-a țicnit de tot, s-a plâns, la Pensiune, că în patul ei, în ultima vreme, se furișează un demon; și-a arătat și sânii mușcați, și coapsele cu evidente urme de dinți, și pântecul, dar cine nu a mușcat-o, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și face orice pentru asta.” Lui Sebastian nu i-a plăcut ce auzea și nici n-a rămas foarte convins că fratele său, care avusese Întotdeauna un comportament mai aparte, mai ieșit din comun, ca să nu spun altfel, nu se țicnise de-a binelea la senectute. La Întoarcere, Învingându-și teama de posibilele consecințe ale unui control vamal sever, dublat de unul polițienesc drastic, a luat cu sine acele documente În valoarea cărora nu credea și le-a ținut ascunse, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de pe orbita existenței mele cuminți și aruncat Într-o aiureală incredibilă, În care șocurile se succedau trepidant, Împinse de la spate de o forță decisă să sfideze orice rațiune. Adică nu-mi erau de-ajuns Centrul cu adunătura lui de savanți țicniți cu tot, experimentele cosmice ale altor nebuni terorizați de frica morții (dorința de a cunoaște viitorul nu este altceva decât travestirea În curiozitate a spaimei de moarte), nu-mi ajungea neliniștea provocată de gândul că În jurul meu se punea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tăcerea fu papagalul. — Ce-i de făcut? - întrebă el gânditor. — Nu știu - murmură absent Ximachi vistiernicul. Cu riscul de a-mi pierde ciotul de limbă pe care-l mai am, simt nevoia să sugerez că stăpânul nostru s-a cam țicnit. Auzi dumneata, să facă alianță cu Papa împotriva turcilor! Ori bătrânețea i-a luat firesc mințile, ori aici și-a vârât coada diavolița asta de femeie. Metodiu și Iovănuț nu ziseră nimic. Lucrurile lumești nu-i atingeau. Cufundați în jilțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o scrisoare a lui, pe care am aflat-o grație doamnei Elisabeth de Fontaine: „Cei care s-au iubit În timpul vieții, care au lăsat cu limbă de moarte să fie Îngropați unul lîngă altul, n-or fi chiar atît de țicniți precum se crede. Poate că țărîna lor s-o contopi, s-o amesteca și s-o uni... Mai știi? Poate că țărîna lor nu și-o pierde orice simțire, orice amintire a Însușirii primordiale; poate că-n ea mai mocnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
că niciodată nu spunea aceeași poveste de două ori. E drept, toate erau cu morți și cu fantome. V-am mai zis că era un copil nițel ciudat. Deși, cu un tată ca ăla, ciudat e că nu s-a țicnit. Nu-i de mirare că, pînă la urmă, femeia l-a lăsat, fiindcă era o pacoste. Să vedeți că eu nu mă bag nicăieri, eh? Mie toate mi se par bune, dar omul ăla nu era cumsecade. Pe o scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu atenție, nu pe Hans, și dă de pământ cu porția de înghețată care tocmai îi este adusă. Înainte de a călca în picioare înghețata colorată - fiindcă nu‑i place, iar când te înfurii banii nu contează - Sophie spune: te‑ai țicnit? Sophie, dacă vrei, îl pun pe Hans s‑o mănânce de pe jos cu lingurița. Azi te porți din nou ca un copil (Sophie). Îți arăt eu acuși cine ce mănâncă cu lingurița (Hans). Chelnerița îmbrăcată în alb și negru se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
umărul lui, fluturându-mi aparatul de fotografiat aproape de chipul său. — Poate că ar trebui să te apuci de fotografiat, i-am zis vesel. A mormăit ceva și s-a tras deoparte. Uite unul pentru Doctorul Kindermann, mi-am zis. Un țicnit cu acte în regulă. La orice fel de spectacol sau expoziție, oamenii sunt întotdeauna cei care îți oferă cel mai interesant spectacol. Abia după încă cincisprezece minute l-am zărit pe Bruno. Nu părea deloc să vadă ceva, nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
i-o pui unei fete, trebuie mai întâi să o lași să te frece pe spate. Kuhn - el e șeful de la M2 - nu le deranjează prea mult. Vreți să întrebați câteva curve dacă au fost nevoite să facă masaj vreunui țicnit în ultima vreme, domnule? — E un loc la fel de bun ca oricare altul pentru a începe. — O să avem nevoie de un mandat pentru căutarea persoanelor dispărute. — Mai bine te-ai duce să faci rost de unul, Becker. Becker era înalt, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
încercat să omoare alți colegi de celulă. Dar treptat, sub influența tratamentului medicamentos, mintea sa a fost adusă sub control. — Și Kindermann a fost doctorul lui? — Da, până la eliberarea lui Weisthor în 1932. Nu pricep. Kindermann știa că Weisthor e țicnit și i-a dat drumul? — Abordarea lui Lanz a psihoterapiei este antifreudiană și a văzut în opera lui Jung material pentru istoria și cultura unei rase. Domeniul său de cercetare a fost investigarea inconștientului uman în căutarea unor straturi spirituale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu șefu-n sus și șefu-n jos! Chiar tu ți-ai găsit să-mi demonstrezi că suntem o nație de lingăi? Ia vezi, poate te spun lu' Geta! - Ha, ha, ha! - Ce-ai găsit, omule, de râs? Te-ai țicnit înainte de a ajunge, eu, președinte? Ha, ha! - Știți... ăă... mai ții minte petrecerea, aia, de la Colibele haiducilor, când am dansat desculți? Ce vin bun aveau ăia acolo! Ce ospătărițe! - Mi-aduc aminte... a trecut ceva timp... Dar ce e de
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
Publicat în: Ediția nr. 1824 din 29 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului ZILE CE AU MURIT Am proclamat doliu pentru zilele ce-au murit nu știu câte vieți au răpit câte iubiri au rănit câte visuri au risipit câtă lume s-a țicnit cât sânge s-a jertfit pentru-un oarecare pârlit Doliul e doliu și timpul are viața lui astăzi e și mâine nu-i uneori o clipă are un sens pentru întregul univers, alteori un an nu face un ban am
POEZII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365870_a_367199]
-
IANCU VALE - SOLDAT DIN RĂZBOIUL FINAL (1) POEME Autor: Ion Iancu Vale Publicat în: Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului NESPERATUL SFÂNT Lumea a auzit, surda că a picat un sfânt și pe aici, s-au țicnit oamenii ăștia de tot și vin la el să se roage, risipindu-și prinosul de omenie. El se autointitulează cu emfază Nesperatul Sfânt și le dă oamenilor stele de pe cerul gurii lui, scobindu-se între dinții protezei cu un trident
SOLDAT DIN RĂZBOIUL FINAL (1) POEME de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365967_a_367296]
-
afară.... IV. ION IANCU VALE - SOLDAT DIN RĂZBOIUL FINAL (1) POEME, de Ion Iancu Vale, publicat în Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016. NESPERATUL SFÂNT Lumea a auzit, surda că a picat un sfânt și pe aici, s-au țicnit oamenii ăștia de tot și vin la el să se roage, risipindu-și prinosul de omenie. El se autointitulează cu emfază Nesperatul Sfânt și le dă oamenilor stele de pe cerul gurii lui, scobindu-se între dinții protezei cu un trident
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
râgâie și-și freacă satisfăcut ombilicul, dă din ele și altor sfinți mai mici, mai puțin descurcăreți dar ascultători. Vinul îl bea până ... Citește mai mult NESPERATUL SFÂNTLumea a auzit, surdacă a picat un sfânt și pe aici,s-au țicnit oamenii ăștia de totși vin la el să se roage,risipindu-și prinosul de omenie.El se autointitulează cu emfazăNesperatul Sfântși le dă oamenilor stele de pe cerul gurii lui,scobindu-se între dinții protezeicu un trident de mucava.Oamenii au
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
prin mine. Și eu prin ei. Mulțumesc lui Dumnezeu că mă ține sănătos. De mâncare? Nu duc lipsă. Are Domnul grijă de toți ai Lui. Dacă v-aș spune că stau de vorbă cu Dumnezeu, ați crede că m-am țicnit. Nu vorbesc cu Dumnezeu, dar mă rog. Mă rog tot timpul. Mă rog și pentru mine dar și pentru restul lumii care trăiește în suferință și în întuneric. Îl simt pe Dumnezeu aproape. Aproape de tot. Sau cerul, mă rog. Frică
PUSTNICUL de ION UNTARU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354695_a_356024]
-
unde văz că te-o trimes Soarta, nu-s-există prăvălii cu chiloți-șnur și cu pijamale de mătasă. - Nici nu-i nevoie. Eu dorm goală pușcă ... Se împăună copilărește Dacia, dar, când văzu sticlirea din ochii țigăncii, icni, zicându-și: M-am țicnit! Eu, Diva, celebra Dacia Diugan, îmi pun mintea cu una care, sigur nu are habar nici ce-i aia ,,globalizare”?! - Mă vezi așa, zdreanță și cu riduri pe față, da' am fost și eu ,,cineva” la viață. Nu aveam anii
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
nr. 2358 din 15 iunie 2017. Să-ți bagi săgețile-n dos, Dragă Cupidoane, Că m-am săturat, serios, De ale tale toane. Mereu ți se pune pata, Inima să-mi dai... Când la una, când la alta, Te-ai țicnit sau ce-ai?! Lasă-mă-n durerea mea, Cu amoru' tău... Că niciuna nu mă vrea, Zici că-s Frone, zău! Fug de mine ca de dracu', Sunt chiar așa urât? Ia-ți și tolba, ia-ți și arcu', Și-agață-le
ANDREEA VĂDUVA [Corola-blog/BlogPost/370176_a_371505]