172 matches
-
lui Luther către nobilimea germană, Călătoria unui câine de vânătoare, unde am ajuns până la partea în care crabii fură ouăle prostuțelor păsări de pe țărm. Nu puteam citi mai mult pentru că n-aveam prea multă liniște noaptea. Bătrâna începuse să se țicnească și ne dădea de furcă, cu marile slăbiciuni ale bătrâneții. Deși întotdeauna susținuse că dacă o învățase ceva pe Mama era să gătească excelent, acum voia să gătească personal și își punea deoparte oale și tigăi pe care să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mizer al unei femei părăsite și al fiilor ei, pe care ea i-a ocrotit câtă vreme le-a fost oaspete temporar. Oh, indiferent de cât de decrepită ajunsese suprastructura, a fost măreață. Te făcea să uiți ce tare se țicnise și cât de cârcotașă fusese în ultimul an. Ce mai conta un astfel de an când iată, se scuturase de tulburările minții în acest moment de urgență și se investise din nou cu strictețea și forța ei din zilele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să fac apel. Acuma. Am o groază de bani în State; bătrânu’ mi-a lăsat aproape de o sută de mii și putem munci acolo. Te învăț și pe tine. Ești un tip destul de isteț, deși ai tot felul de idei țicnite despre tine. Într-un an o să știi mai multă biochimie decât un doctor. Gândește-te că ai dat de o șansă excelentă. Să înțelegi cum se naște viața și să afli unul din cele mai profunde secrete ale ei. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Travancore Avenue. Emma își retrase brațul. Dar cum... deci o cunoști pe fată? Nu. N-am văzut-o în viața mea. Cred că n-a fost niciodată aici, a crescut în America. Se vede că-i nebun. Nebun de legat, țicnit ca o babă țicnită, dereglat ca un ceasornic de pe vremea lui Pazvante. Și închipuie-ți că mă vrea pe MINE! Și i-ai spus politicos să-și vadă de treabă... Nu. Am acceptat. Căsătoria e aranjată. Tot ce mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vine drept în fața Arhanghelului Cunoașterii, își drege apăsat vocea tabagică și spune: Nu sunt un tip credincios. N-am fost niciodată. Nu știu dacă ești, cu-adevărat, cine zici că ești. Poate că-i un trucaj. Poate că m-am țicnit. Poate-or fi fost, pesemne, prea multe anchete, prea multe țuici, prea multe supărări și prea multe țigări. Nu știu nici ce este cu aceia care sunt pe-afară. Nu știu dacă există Dumnezeu. Tot ce știu.., este că am
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bătăturii, că acolo se improviza bucătăria cu asemenea prilejuri, și dădea ordine roiului de femei care roboteau În jurul lui. Mai pune o mână de sare, una de piper boabe, câteva borcane de bulion, zece ouă. Femeile știau că e cam țicnit și, dacă Îndrăzneau să-i dea sfaturi ori să-i Întoarcă vorba În vreun fel, ăla le gonea de acolo, le fugărea și le pocnea În cap cu un linguroi de lemn. Nu le primea Înapoi și cerea de la gazdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Mai bine nu miroși de loc, sau puți, altfel vin oamenii la ăla lângă piele și se uită la el, că ce are pielea lui, și ce mai crește pe sub ea. (Karli face semn la tâmplă cu mâna că e țicnită) KARLI: De pișat, te-ai pișat mereu pe tine mai înainte ca să te iau de la bărbatul tău, și de văicărit, te-ai văicărit mereu, mai înainte să te piși pe tine. De două ori pe zi te-ai văicărit la
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de visare trează, Când grijile au stat. Schimbă tocmeala vremii Din smalț și adieri Și de atunci, pe-acolo, E toamna vinovată Că este mai frumoasă Cum nu e nicăieri. Elegie Aracii-și spun povestea în surdină Vierul s-a țicnit din rock și pop. La cramă-i bal cu stripteuse de rugină. Se bea Cotnar cu pepsy și sirop. Nu mai surâd capsulele de ceară N-auzi cântând vechimea-n zăcători N-a mai venit astâmpărul de seară Să ne
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
De fapt, îi furnizasem o armă în plus. Pe urmă am început să-mi pun întrebări în legătură cu vărul James și cu motivul pentru care fusese scos din armată. Homosexualitate? Sau armata considerase cumva că nu poate avea încredere într-un țicnit de budist? Începea să mă usture pielea gâtului, acolo unde Rosina își înfipsese unghiile roșii. Aș fi vrut să-mi iau temperatura, dar nu reușeam să găsesc termometrul. Ceața se risipise. Amurgul tocmai se topise în întuneric, și o lună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
normală în care m-aș fi putut căsători cu dragostea mea din copilărie. Nu existau trenuri în direcția unde se află ea. M-am îmbătat aseară împreună cu Toby Ellesmere și mi-e rușine. Toby a spus că James era cam „țicnit“ și că era „un sfinx fără secret“. Nu l-am contrazis. Ba chiar am încercat oarecare satisfacție auzind cum îl ponegrea pe James. Ellesmere continuă să-mi ceară poemele lui, dar nici nu mă gândesc să i le dau; nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cui în capăt, pe care și-l confecționase singur, și se uita lung după trecători. Cum azvârlea unul un ambalaj de bomboane sau un pachet de țigări gol, cum sărea ca ars și-l înțepa. Lumea zicea că s-a țicnit, dar nu era adevărat. Profesorul pensionar Popa ura dezordinea și murdăria. Suferea cu toată ființa când vedea cum mâzgălesc copiii pereții caselor. Însă cel mai tare suferea din cauza gunoiului. „Nu mai arunca, domnule, gunoiul pe scară - a zbierat într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de lucru cu lunile. Dar ce spun eu cu lunile, cu anii. Am pierdut, așadar, trei ani din viață într-un institut de proiectare, unde zile și luni de-a rândul ardeam gazul laolaltă cu alții. Și, ca să nu ne țicnim de tot, născoceam tot felul de fleacuri distractive. Se chema că umpleam timpul, când, de fapt, îl goleam de orice înțeles. Nu toate închisorile au gratii și ziduri de netrecut. Există și închisori profesionale, în care unii se claustrează de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
i-a ajuns la inimă. Zăcea În spitalul McAllen și-ncerca să se vadă ca pe un om de afaceri nerăbdător să se pună pe picioare și să revină la muncă. Proiectele lui au devenit din ce În ce mai aberante. - Omu’ ăsta e țicnit, a zis Roy, agentul imobiliar. Nu știe ce vrea. Doar Valea mai era acum reală pentru West. Nu exista alt loc În care să se ducă. Alte locuri erau Închipuire. Ascultîndu-l cum vorbește, căpătai sentimentul straniu că locuri ca Milwaukee
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
nu-i vreo afurisită de fermă... Ce transporturi? - M pură, ca lumea, a zis el. Și apoi, cu pantofi, pardesiu și toate pe el, s-a băgat direct În pat, lîngă mine. - Ce-i cu tine? am Întrebat. Te-ai țicnit? Și, uitîndu-mă În ochii lui strălucitori și goi, am văzut că așa era. L-am dus Înapoi la el acasă și-am confiscat ce rămăsese din heroină. Ike Bătrînu’ a apărut și el și i-am turnat lui Bill pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
el le acordă unor reviste de renume sunt interpretate de Peggy ca declarații de dragoste adresate ei personal. Tânăra își cumpără lenjerie sexy și o cantitate substanțială de anticoncepționale. Confruntați cu acest comportament, părinții cred despre Peggy că s-a țicnit, iar prietenul ei, care exista cu adevărat, dispare „în ceață”, locul lui fiind luat de către faimosul cântăreț rock. În acest caz, distorsiunea transformă realitatea exterioară pentru a o face conformă cu visurile lui Peggy, iar prietenul ei se transformă într-
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Atu). Acesta din urmă, ofițer în Primul Război Mon dial, s-a întors de pe front cu nervii zdruncinați - Monica Lovinescu și-l amintea ca pe un personaj asemănător bătrâ nului José Arcadio Buendia, din romanul Un veac de singurătate: „Se țicnise amabil și demn, își construise în curte o cameră numai a lui și se plimba sub nucul mare din curte cu pușca fără gloanțe atârnată de umăr“ (La apa Vavilonului, ediția 2008, p. 50). Cel mai mic dintre frați se
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu fugi de lângă ei, Încercând nu numai să-i aduc „lângă mine”, dar uneori chiar făcând, În felul meu stângaci și izbutit doar pe jumătate, eforturile cuiva pe care oamenii de bun-simț Îl caracterizează ba de tembel sau sfânt - ba „țicnit” sau prost, pur și simplu. (Sfânt - ce e, azi mai ales, un sfânt?...Ă Efortul și eforturile cuiva de a „se așeza la picioarele” lor, așa cum Iisus s-a așezat lângă copii, lângă femeile pierdute. Deoarece am bănuit Întotdeauna că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aveau, desigur, pentru că aceste sintagme emanau un miros fetid de putred capitalism, În accepțiunea lor extrem de primitivă, unilaterală și subiectivă. Ce vor fi având cu ultima frază, cea cu recruții mâncători de plăcinte, nu ne putem da seama. i. „A țicnit cu recordurile sale!” Harcea-parcea au făcut și din piesa tovarășului sovietic Anatol Korneiciuk „În stepele Ukrainei”. Motivele eliminării anumitor pasaje țineau de permanentele minciuni aruncate pe piața mediatică românească despre realizări peste plan, depășiri, eroi ai muncii socialiste, ș.a. ori
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
oarecare dezgheț dar și o destalinizarea completă a vieții de zi cu zi așa că autorii deveniseră ceva mai slobozi la condei, fapt ce contravenea grav cutumelor găștii lui Dej. „...se vor elimina următoarele: Hilușcă (vorbește despre vecinul său Ceznoc): <<A țicnit cu recordurile lui! Știi ce a făcut? A dat ordin tractoristului să bată recordul mondial. Acela, În loc să are cum trebuie, a scormonit numai puțin pămîntul și gata, i-a dat recordul mondial. S-a scris apoi la toate gazetele
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
asta? întrebă Neil. Nu m-am urcat în lift la ora asta, i-o întoarse ea. Era aproape zece seara. —Zău așa, Darcey. Să rămâi la birou până la zece seara când aveai avion la opt dimineața la Londra. Te-ai țicnit? —Și ce era cu apelurile alea întrerupte? întrebă Neil. Și apoi mesajul tău atât de criptic. La început ne-am gândit că trebuie să fie o glumă. — Mobilul era descărcat, iar semnalul din lift era prost, zise Darcey oftând. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
inima? — Eu am vrut dintotdeauna să mă însor cu tine, îi spuse el grav. De când te-am văzut întâia oară. Am știut. —Chiar? —Chiar. — Și n-ai să te răzgândești dacă o vezi din nou pe Darcey McGonigle? —Te-ai țicnit? Am părăsit-o pe Darcey McGonigle pentru tine. Și nu te-ai gândit niciodată că a fost o greșeală? — De ce să cred asta? Nieve clătină din cap. Nu știu, recunoscu ea. Însă de când ne-am întors... mă întrebam... Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
replică creează absurdul necesar fixării în circulația argotică. Lungimea formulei nu e neapărat un dezavantaj: se știe că limbajul tinerilor tinde deopotrivă spre abreviere și spre elaborare acumulativă. Cea de-a doua formulă - "A înnebunit lupul !" (cu varianta " S-a țicnit lupul") - provine tot dintr-un spot-fabulă și corespunde nevoii limbajului familiar-argotic de a înnoi permanent expresiile referitoare la comportamentul judecat ca anormal al celorlalți: "fraza cu Ťa înnebunit lupuť, super-haioasă. La amicii mei și la mine a prins ok. Mă
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
și certă aluzie ideologică. ŤMarele M.S.Nť este însă un psihopat oficial, ca pacient al stabilimentului psihiatric el este un bolnav omologat ca atare, în vreme ce personajele celelalte nu, deși toate prezintă semne incontestabile de maladii psihice. Fiind cel mai vizibil țicnit din roman, promotorul Ťmodelului uman finitť este de aceea și cel mai inofensiv, raza lui de acțiune nu depășește incinta ospiciului în care este închis. Nu acesta este și cazul celorlalte personaje, acestea se află Ťîn libertateť, iar comportamentul lor
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
când își pune șorțul alb pătat de sânge artificial ca să facă să pară mai adevărat decât adevărul. Din două una, sau este un geniu bărbatul meu și în viitor o să tac ca să nu împiedic înflorirea talentului lui, sau e complet țicnit și aș face mai bine s-o șterg cât mai e timp. Inutil să spun că înclin mai degrabă spre a doua ipoteză, chiar dacă nu sunt sigură de tot. Știe să fie, cum să zic, atât de normal. Totul este
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
un roman... Povestea cu inginerul tânăr român care rămâne și el în America și care se cunoaște cu doctorul Ionășescu, fugiți amândoi. Tânărul nici nu știa englezește, toată ziua vâna vrăbii hai hui cu o pușcă cu aer comprimat, se țicnise. Ionășescu îmi povestește că localnicii, miloși, cum sunt ei, protestau și că voiau chiar să-l dea în judecată pe inginerul asasin de vrăbii. Se dă pe brazdă ajutat de doctor, care, bun psiholog, văzând că tipul deblocase, nu-l
Note americane (II) - variante - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14307_a_15632]