216 matches
-
și a Îmbrăcat-o pe Afrodita... ― Ia să te vadă mama cum arăți. Ptiu, să nu fie de deochi! Altă fată mai frumoasă n-am văzut, Stăncuțo. Da’ acum știi tu ce urmează? ― Nu. Nu, știu doamna Lenuța - a răspuns țigăncușa, arătându-și dinții ca niște perle ce se Întrevedeau printre buzele pline și roșii... ― Trebuie să fii bărbierită un pic colo... jos... Așa se face la cei ce se operează de apendicită. Țigăncușa o asculta clipind des, ca și cum nu i-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Nu. Nu, știu doamna Lenuța - a răspuns țigăncușa, arătându-și dinții ca niște perle ce se Întrevedeau printre buzele pline și roșii... ― Trebuie să fii bărbierită un pic colo... jos... Așa se face la cei ce se operează de apendicită. Țigăncușa o asculta clipind des, ca și cum nu i-ar fi venit a crede ce aude. ― Și cine? - a Întrebat ea, ca speriată de lup. ― Este frizerul spitalului... Da’ nu te teme, că nu te las eu pe mâna altuia. Te bărbierește
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se Înfig În tine, ca lupii În grămada de oi... Au intrat la sora șefă, care le aștepta. ― Gata, fetelor? Cum a fost, Stăncuțo? Măi, da’ ce frumoasă ești! - le-a Întâmpinat sora șefă, cercetând-o cu mare admirație pe țigăncușă. ― Eu mă duc la treburile mele și mă Întorc când trebuie - a vorbit infirmiera. Pe o măsuță din cabinetul sorei șefe se găsea o tavă pe care se afla ceva de mâncare. ― Ia și mănâncă și pe urmă vei merge
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mult, domnule profesor. De altfel, dumneavoastră știți că Îmi face mare plăcere să fiu În echipă cu ea... ― Acum, hai să vedem ce ne face pacienta. Gruia l-a urmat pe profesor, așteptând cu nerăbdare să vadă cum se prezintă țigăncușa după operație... Când au intrat În salonul cu pricina, l-au Întâmpinat aceiași ochi de care nu te puteai feri nici Într-un chip. Profesorul s-a Îndreptat spre patul ei: ― Ia să vedem cum se prezintă pacienta noastră. Cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
au intrat În salonul cu pricina, l-au Întâmpinat aceiași ochi de care nu te puteai feri nici Într-un chip. Profesorul s-a Îndreptat spre patul ei: ― Ia să vedem cum se prezintă pacienta noastră. Cum te simți, Stăncuțo. Țigăncușa a răspuns moale. Aproape scâncit: ― Mă doari, domnu’ profisoru’. Mă doari tari... ― Să vedem cum se prezintă plaga. Medicul salonului a desfăcut pansamentul cu grijă și a așteptat ca profesorul să-și spună părerea. ― Plaga arată bine. Pansați-o și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
salonului a desfăcut pansamentul cu grijă și a așteptat ca profesorul să-și spună părerea. ― Plaga arată bine. Pansați-o și pentru durere faceți-i un antialgic. Stăncuțo, ai să te simți bine și peste câteva zile vei pleca acasă. Țigăncușa nu Îndrăznea să spună nimic. Își purta doar privirea de la profesor la Gruia și Înapoi. După ce au fost văzute și celelalte paciente, s-au retras În cabinetul profesorului. ― Acum, să ne ocupăm și de oile noastre. Altfel Înțarcă și... ― Adio
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ca să avem timpul necesar pentru a lua o gură de aer până la momentul confruntării... De acord? ― Dumneavoastră hotărâți, domnule profesor. ― Hai să mergem. Vizita decurgea firesc, ca de fiecare dată. Un moment de amuzament a intervenit când au ajuns la țigăncușa Stăncuța, care i-a Întâmpinat cu un zâmbet larg. ― Ei? Cum te simți, Stăncuțo? ― Bini, domnu’ profisoru’ șî vreu sî merg acasî - a răspuns ea, aruncând o privire luminoasă către Gruia. ― Mâine pleci, Stăncuțo. La auzul acestei vești, țigăncușa s-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la țigăncușa Stăncuța, care i-a Întâmpinat cu un zâmbet larg. ― Ei? Cum te simți, Stăncuțo? ― Bini, domnu’ profisoru’ șî vreu sî merg acasî - a răspuns ea, aruncând o privire luminoasă către Gruia. ― Mâine pleci, Stăncuțo. La auzul acestei vești, țigăncușa s-a ridicat În șezut, a apucat mâna profesorului și a sărutat-o... ― Lasă, Stăncuțo, că doar nu-s popă. Ne-am bucura dacă ne-ai chema la nunta ta. Frumoasă ești, bună de măritiș ești, nu rămâne decât să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Edgar Quinet - și câte altele, poate. Rămâne în afara oricărei îndoieli că studiosul adolescent miop, lector din Papini, să o fi cunoscut pe Marietta, înzestrată cu cei mai frumoși sâni din Sud-Estul Europei, pe Sultana cu rubensienii ei nuri, pe Pepi, țigăncușa cu corp de băiețaș, care l-ar fi dezinhibat pe Gide, pe Anica, ardeleanca cea curată și conștiincioasă, pe acea uriașă brună, posibil armeancă, perfect proporționată și cu cozile bătându-i pe șolduri. Preotese ale amorului, ele dispuneau de o
București, oraș frumos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7688_a_9013]
-
să-i lase. Făceau parte din ea ca mâinile. Erau o prelungire a ei, fata era cu ei așa cum câinele era fără un picior, potrivit viziunii lui Alan Mariott când a hotărât să asocieze în închipuirea lui câinele cu cealaltă țigăncușă și împreună i-a plăsmuit ca pe o pereche înspăimântă toare. Românca stătea ceasuri întregi în picioare la intrarea supermagazinului, se așeza din când în când pe treptele scării și continua să legene pe acolo căruciorul aflat pe trotuar, cu
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
unui popor este covârșitoare: ”Pictura este sângele spiritual al unui popor. În arta plastică se vede de ce este capabil poporul respectiv. Noi nu avem compoziții mari cu personaje extraordinare. La români predomină marginea de sat, trei flori într-o ulcică, țigăncușa cu fuiorul și două-trei căsuțe, dar nu este marea compoziție... Nu sunt idei”. Marian Condruz își găseșe sursele de inspirație citind filosofie. Există o relație între pictură și filosofie, o legătură bazată pe idee, pe tranformare. Arta înseamnă prezentarea subiectivă
Exclusiv. Interviu cu artistul român care a revoluționat pictura. O cerere neobișnuită pentru București: dric tras de cai și prostituate în lenjerie intimă by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/45202_a_46527]
-
veninoșilor:„Spirit aventuros, destul de impulsivă și nechibzuită în tinerețe (...) Nu putem spune că erai o frumusețe: scunduță, cu fundul cam mare și umeri înguști, cu părul șaten închis spre negru, fața smeadă și ochii întunecați, aduceai mai degrabă cu o țigăncușă decât cu o tânără aspirantă la gloria scenei teatrale”). Se produc dezvăluiri ce țin de intimitatea acesteia, adevăruri ce nu puteau fi date pe față atâta vreme cât a trăit Fanny și Puia. Ele pun în evidență drama familială pe care a
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
pe prima și, când să trec la a doua, m-a oprit o bătrânică: “Dă-mi și mie puțină banană!”. I-am dat-o pe toată. O oră mai târziu, veneam spre redacție, pe Academiei, și m-a oprit o țigăncușă: “Tanti, nu vreau bani, da’ îmi luați și mie ceva de la Angst?”. N-aveam timp să intru în Angst, așa că m-am oferit să-i iau covrigi. “Aș vrea niște salam cu pâine”, a insistat. “Eu înțeleg, dar tu poți
Tanti, luaţi-mi şi mie nişte salam! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19442_a_20767]
-
adus zănatica?! Nu era nebună Rupița, nu! Era doar exuberantă și la patruzeci, cum fusese și copil. Și Mira condensă într-o pastilă-remember istoria Rupiței. O știa de când era de opt-nouă ani. Îi întocmise profilul psihologic la Cabinet. Era o țigăncușă de toată frumusețea! Avea înfățișarea unei florărese autentice în miniatură, ușor deteriorate de orele petrecute în arestul unei circi de Miliție. Autoritățile o voiau încorporată la Reeducare, doar o aflaseră umblând brambura pe B-dul Ana Ipătescu ! Și furând, pe deasupra! Fusese
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
de vreo istorie cu amor, fără mâna stângă pierdută în tinerețe la cărți. Dacă ai vreo istorioară cu amor, ești omul lui: poți să mănânci și să bei pe gratis cât te ține suflul epic. în spatele stăpânului, țopăie harnică o țigăncușă de vreo douăzeci și unu de anișori, un adevărat factotum al localului. Alt personaj Kir Haciaturian n-are. Din când în când văzând că țigăncușă întârzie prea mult pe la vreo masă, stăpânul se oprește din plimbare, își răsucește cu greutate capul specific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să mănânci și să bei pe gratis cât te ține suflul epic. în spatele stăpânului, țopăie harnică o țigăncușă de vreo douăzeci și unu de anișori, un adevărat factotum al localului. Alt personaj Kir Haciaturian n-are. Din când în când văzând că țigăncușă întârzie prea mult pe la vreo masă, stăpânul se oprește din plimbare, își răsucește cu greutate capul specific rasei sale și aruncă pe sub potcoava mustății un mormăit amenințător, dar tandru: „Cosette!...” Țigăncușa îi surâde, apoi, încărcată de farfurii, talgere, căni, cuțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Haciaturian n-are. Din când în când văzând că țigăncușă întârzie prea mult pe la vreo masă, stăpânul se oprește din plimbare, își răsucește cu greutate capul specific rasei sale și aruncă pe sub potcoava mustății un mormăit amenințător, dar tandru: „Cosette!...” Țigăncușa îi surâde, apoi, încărcată de farfurii, talgere, căni, cuțite, hangere, fuste, bluze, mărgele, brățări, cercei, iese spre bucătărie pe lângă masa noastră, a povestitorilor, foșnind și lăsând în urmă un parfum de o tristețe iremediabilă. Mulțumit, Kir Haciaturian își reia plimbarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
alături de noi această îndestulătoare mâncare. — Fie! - răspunse viziriul. Cum vreți. — Atunci, patru șnițele mari, otomane! - comandă spătarul. Episodul 52 TĂCUTUL BROANTEȘ N-apucă spătarul Vulture să-și termine vorba, că în dreapta lui răsări ca din pământ cu tacâmuri, șterguri, pahare, țigăncușa Cosette. Nescrise-s legile-omenești! Cunoști câte-un om de ani de zile, îl știi blând, ascultător, la locul lui, un exemplu pentru toți ceilalți și dintr-o dată auzi că l-a călcat tramvaiul. Sau chiar tu, care-ai avut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
secundar, a fost pe tot parcursul povestirii bunul Broanteș. Și iată-l acum în crâșma lui Kir Haciaturian profund schimbat, stăpânindu-și cu greu tulburarea, trosnindu-și pe sub masă degetele. Ce s-a întâmplat? De cum a văzut-o pe Cosette, țigăncușa lui Kir Haciaturian, Broanteș a înțeles că tot ce apucase să creeze până a nu i se tăia limba este îndepărtat de viață, de realitate, de universalitate. Făcuse o literatură pentru inițiați, pentru răzăși, minată de specificul locului. în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lui Kir Haciaturian, Broanteș a înțeles că tot ce apucase să creeze până a nu i se tăia limba este îndepărtat de viață, de realitate, de universalitate. Făcuse o literatură pentru inițiați, pentru răzăși, minată de specificul locului. în ochii țigăncușei adânci, vioi și mari zărea trecând umbrele unor mari teme literare pe care metrul îngust al poeziei tradiționale nu putea să le mai încapă. Cu o sută de ani și mai bine înainte de publicarea celebrei opere a lui Giambattista Vico
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
publicarea celebrei opere a lui Giambattista Vico (Scienza nova, 1725î, Broanteș al nostru, observând mișcarea corsi e ricorsi a salbei de pe pieptul Cosettei, se simțea cuprins de mari elanuri romantice și blestema în gând tiparele clasice, slavone. Ceva-ceva observase și țigăncușa, deoarece, în momentul când îi puse eroului nostru farfuria. în față, se sprijini ușor cu mâna de umărul lui. „O, timp, oprește-te-o țâră!” murmură Broanteș în gând. Episodul 53 O SCRISOARE Nici n-apucară viziriul, Barzovie-Vodă și spătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
asta... cum îi zice... — Pe coridor tot înainte și prima curte la stânga - răspunse viziriul. Broanteș mulțumi din ochi și ieși. — Mi se pare - spuse viziriul tranșând cu dexteritate mari bucăți de șnițel - că rapsodului vostru i-a căzut cu tronc țigăncușa armeanului. Am spus corect? — Corect, luminăția-ta - răspunse spătarul. Vădiți o uimitoare cunoaștere a limbii noastre.. — Natura meseriei mele și-o frecventarea asiduă a ținuturilor dunărene m-au ajutat mult în descifrarea și aprofundarea frumosului dumneavoastră idiom. Mai știu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu mintea la câte-o Dulcinee, de-abia ridicau sabia. Când am despuiat răniții, numai scrisori de dragoste. în schimb, ce-i drept, aveți o mare literatură. Ce faci, bre, cu cafelele alea? Cosette veni fuguța cu ceștile aburinde. în timp ce țigăncușa strângea farfuriile, Broanteș îi strecură pe tavă scrisoarea. Văzând mișcarea, viziriul ridică din umeri zâmbind: — Moldovenii - tot europeni! - conchise el. Episodul 55 O îNTÂLNIRE Terminând masa, viziriul îl plăti regește pe Kis Haciaturian, lăsându-i un înscris să se prezinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
astfel încrederea pe care cei de-acasă o aveau în el. Episodul 56 COSETTE — Vino după mine! - îi șopti Cosette în slavonă, ajungând în dreptul lui. Cuprins de-ai iubirii calzi fiori, Broanteș o urmă supus, câinește. Pășind mărunțel, cu spor, țigăncușa ieși din piața Balgi-Bașlâc, coti pe o ulicioară îngustă, apoi încă pe una, se opri în fața unei porți înalte, de lemn, se uită cu grijă în jur și-apoi intră repede, făcându-i semn lui Broanteș s-o urmeze supus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
colibă un palat”. Deasupra patului era atârnat un tablou prezentând veridic „Răpirea din serai”. în sfârșit, un alt tablou având în centru o lubeniță proaspăt despicată, completa fondul plastic al încăperii. — Scuză, te rog, deranjul - spuse firesc, în slava veche, țigăncușa, aruncându-și mantia pe pat. „Nu-i nimic”, murmură Broanteș în gând. — Ia loc, te rog! Bei o cafea? - întrebă țigăncușa. „Aș bea”, gândi Broanteș. — Ce să-ți dau eu să nu te plictisești? - făcu țigăncușa, punând cafeaua la fiert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]