16,458 matches
-
mă face totuși să mă întreb dacă, nu cumva, cei care se abțin există de mai de multișor prin preajmă mea, dar existența lor nu mi s-a impus cu aceeași evidență pe vremea când fumam în medie șaizeci de țigări pe zi. Unul din simptoamele (sau, dacă vreți, simptomurile) sevrajului nicotinic este că ai tendința să relativizezi lucrurile pentru a evita conflictele și nervii asociați lor: cedezi, în numele consensului, majoritatea certitudinilor, te auto-evacuezi din inexpugnabilele poziții, ești gata să accepți
Primavara se poarta Zen by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83077_a_84402]
-
Ei merită recompensați pentru conservarea resurselor.Sa spun drept,fac eu pe grozavă că natura trebuie protejată,că se taie pădurile,că se poluează,ca..dar consum apă cam multă,și stau la calculator cu becul aprins și poluez cu țigara. cinism sau ipocrizie? sau și una și alta? tare de tot irina bucurenciule!!!! Și acum să spun care sunt resursele pentru viitor ca să avem un viitor,intradevar.Copiii sunt “resursele pentru viitor”.Trebuie să avem grijă să nu-i risipim
Resurse pentru viitor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82912_a_84237]
-
aer Povestea, care nu trăia decât o seară. Eu mă potriveam cel mai bine cu Dan. În vreme ce prietenele noastre dormeau, mai mult sau mai puțin satisfăcute, noi doi ne adunam în întuneric la fereastră, deslușindu-ne fețele când trăgeam din țigară, și povesteam în șoaptă. Eu aveam schelete de idei, lucioase și reci! Dan găsea întotdeauna continuarea, le îmbrăca în carne, le coafa, le punea să vorbească. Pe urmă, ne apucam amândoi să le tundem, le vivisecționam, făceam transplanturi. Culmea relației
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
fi rea, nocivă, malignă, ca tabloul negustorului lui Gogol. Visez să scriu o carte insuportabilă, care să presupună riscul nebuniei pentru cine o citește. Demult, o fată extraordinară de care eram îndrăgostit până la desființare îmi spunea, pentru că nu mai aveam țigări: "Să mă duc să fac un palier?" Asta însemna să ia la rând câteva camere de arabi, să facă tot tacâmul de perversiuni cu fiecare sau cu mai mulți odată, și pe urmă să vină în camera mea cu țigări
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
țigări: "Să mă duc să fac un palier?" Asta însemna să ia la rând câteva camere de arabi, să facă tot tacâmul de perversiuni cu fiecare sau cu mai mulți odată, și pe urmă să vină în camera mea cu țigări și băutură. Era arsă pe gât cu aparatul de sudură de valutiști turci și în felul ei mă iubea. Multă vreme, iadul a fost pentru mine amintirea unui hotel cețos, plin de aburi, unde miroase dulceag a arab și a
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
mulți locuitori de la alte scări veneau să-și petreacă timpul pe banca din fața micului petic de verdeață - lăsându-și, evident, inubliabilele urme ale trecerii prin zonă: capete de ață de la împletituri, cotoare de măr, cutii de chibrituri, semințe, chiștoace de țigări, ba chiar și un toc de pantof și un prezervativ. Toată agitația mea cu stropitoarea, mătura și foarfeca de tăiat iarba nu impresiona pe nimeni. O singură persoană, o admirabilă doamnă de la etajul întâi, mi s-a alăturat în acest
Voltaire, administrator de bloc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14740_a_16065]
-
Maniu și pe Ion Vinea. Materiile încep să viseze, consolînd spiritul bolnav cu ajutorul prețiozităților: "Ți-a bătut în tîmple, alb, ora,/ Te doare lucirea rece din tavan,/ În aerul stătut se-mpotmolesc secundele,/ ce speri vezi clar în fumul de țigară...// Cutia de scrisori mereu goală...// I've just call to say I love...// Veneai plutind - sirenă a norilor/ se deschideau drumuri de alb cu carmin/ trecerii tale, ce stîrnea fîlfîiri de aripi,/ ochii de agat ai caselor, aprinși, te devorau
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
5) etc. în plus, o serie de termeni argotici (reprezentînd uneori traduceri, calcuri) intră în uzul jurnalistic mai larg; cel mai cunoscut este iarbă: "erau trei kilograme de iarbă, calitatea întîi, de la ruși" (AC 42, 1998, 3); "mirosul dulceag-amărui al țigărilor cu "iarbă""; ""iarba" sînt țigările cu marijuana" (EZ 1654, 1997, 5), la care se pot adăuga prafuri ("Băieții lu' Pătatu sînt ăia cu prafuri" - EZ 1627, 1997, 3; ""praful" este drogul care se prizează" EZ 1654, 1997, 5), lumînări, bomboane
Droguri și lexic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14878_a_16203]
-
serie de termeni argotici (reprezentînd uneori traduceri, calcuri) intră în uzul jurnalistic mai larg; cel mai cunoscut este iarbă: "erau trei kilograme de iarbă, calitatea întîi, de la ruși" (AC 42, 1998, 3); "mirosul dulceag-amărui al țigărilor cu "iarbă""; ""iarba" sînt țigările cu marijuana" (EZ 1654, 1997, 5), la care se pot adăuga prafuri ("Băieții lu' Pătatu sînt ăia cu prafuri" - EZ 1627, 1997, 3; ""praful" este drogul care se prizează" EZ 1654, 1997, 5), lumînări, bomboane etc.
Droguri și lexic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14878_a_16203]
-
bariera trenului, reperul de unde venisem. La barieră era un restaurant „La Ligheru”. Cred că era ora două-trei dimineața, oameni puțini În local, care veniseră cu trenul sau care așteptau să plece, unii dormeau cu capul pe masă, fum gros de țigară, miros de picioare. Am văzut un ciomag la ușă ca o coadă de sapă de gros, l-am luat În mână și am pornit spre casă În noapte, fiindcă de la bariera trenului cunoșteam drumul. Am luat-o la picior 25
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
urmă cu mai bine de un deceniu, se folosește tot mai puțin, fiind simțit ca învechit - și a rămas definitiv asociat unei limite cantitative. îl găsim totuși uneori în concurență cu șpaga - "vameșul care ia șpagă pentru un transport de țigări - să zicem că ia cam 1000 de dolari" (privirea.ro/ arhiva/ oct. 2001) - "Super-eroul, dînd ciubuc vameșilor, la Sculeni" (monitorul.ro/ bomba/ arhiva/ sept. 2001). Ciubuc desemnează azi și cîștigul obținut prin munca "la negru": "grăbindu-se să termine mai
Șpaga by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14979_a_16304]
-
frică, teamă, depinde și propriul tău caracter. Și dacă nu caracter, chiar, măcar starea în care te afli pe moment... Mai departe, deslușesc: Pe noptieră ea are o ediție veche, jerpelită a Codului manierelor elegante. El iese, se duce după țigări și pâine. A lipsit destul timp. Astfel încât atunci când se întoarce, ea, care stă în pat și citește, începe să râdă văzându-l prăfuit, cu genele galbene, cu fața pudrată parcă, machiată, ca și cum între timp s-ar fi mascat - se zicea
18 mai 1963 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14978_a_16303]
-
dolari (mai nou, euro) amărâtului de profesor cu pantofii scâlciați și cu costumul lucios de-atâta purtat și răspurtat. Iar dacă părinții n-au bani, poți să-i obții tu, adolescentul descurcăreț al zilelor noastre, intrând în rețeaua vânzătorilor de țigări și cafea de contrabandă, sau chiar de droguri. Când ajungi la facultate, dacă ești fată e și mai simplu: câteva partide de sex în cabina TIR-urilor turcești, la marginea șoselei, îți asigură liniștea pentru întreaga sesiune. Nici aceste exemple
Doi operatori ontologici: copy și paste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14990_a_16315]
-
fi știut totuși să descifreze ceva din acest palimpsest care-i alcătuia ființa și pe care atît viața cît și moartea își scriseseră textele. Mîna uscată îi tremura violent atunci cînd, rupînd o foaie de ziar, și-a rotunjit o țigară groasă. Zîmbea privindu-mă, dar cu un aer de străin prietenos. Nu mă înșelasem - ceva mai tîrziu l-am auzit întrebînd cine sînt." Tia Șerbănescu n-a avut îndrăzneala să facă din acest jurnal un roman, deși pentru asta n-
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
pocăinței", dar și de observații referitoare la felul în care obișnuiesc unii români să țină Postul: "Marea majoritate a celor care fac concesia de a renunța la mâncarea de dulce nu se simt obligați să renunțe în același timp la țigări sau alcool care, spun ei, nu conțin ingrediente animale." Am remarcat în acest editorial nesemnat și formulări demne de o predică în toată regula, deși Național nu e un ziar care excelează prin preocupări pioase. Am zice că chiar din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15410_a_16735]
-
fost un prieten de care și acum îmi amintesc cu emoție. El mi-a dat să beau din sîngele lui ca să prind puteri cînd, la opt ani, am avut prima criză de isterie. El mi-a dat să trag din țigara lui ca să-mi crească mai repede mustața cînd, la doisprezece ani, mi-au ieșit primele coșuri. El a început să mi se adreseze cu dumneata la paisprezece ani, cînd părinții mei au luat hotărîrea să-mi facă prima pereche de
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
ceai sau o cafea?". Nimic din genialul John Nash de la 22 de ani n-a mai rămas în cel de acum. Boala i-a afectat și memoria; întrebat, de pildă, dacă fumează, matematicianul a răspuns că n-a pus o țigară în gură în viața lui (cînd, de fapt, zic biografii, a fumat vreme de șapte ani)... La întrebarea: "Vă e frică de o boală mintală?", Russell Crowe a dat un răspuns de reținut: "Nu mi-e frică, o simt venind
Misterioasele ecuații by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15458_a_16783]
-
-i fie de bine. Nu doar să dormi de unul singur e un deliciu, ci și să mănînci de unul singur, chiar dacă uneori ai fi tentat să crezi că de la această împrejurare ți se trage boala de stomac... Ba de la țigările multe pe stomacul gol, de la cafea, de la romul ăla puturos pe care-l bea la privatizații din Piața Bobocica, de la ouă, de la ciorba asta puturoasă care zace-n frigider de o săptămînă. Are o vîrstă de-acum, a sărit de
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15477_a_16802]
-
dau seama că frigiderul e gol și fug în colț, la măcelărie, să cumpăr ceva. Lili a mea mă vede, știe ce vreau, cîntărește, plătesc și plec. La ușă aud: "O zi bună." Pe drum îmi amintesc că n-am țigări. Mă duc la chioșcul meu bine aprovizionat cu marfă de contrabandă, evident netimbrată. Cumpăr și, la despărțire, "O zi bună." Vin spre casă și zăresc pe stradă tărăboi mare. Vecinii se ceartă cu doamna Nuți, cea căreia îi achităm, lunar
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15521_a_16846]
-
Câte nu se mai întâmplau cu ei! Ba cădeau în băltoacă, ba niște flăcăi robuști le făceau vânt cu un picior în fund, iar uneori se băteau între ei. Dacă apărea un capitalist inimaginabil de gras, cu joben negru și țigara în colțul gurii, atunci neapărat avea în mână un sac uriaș, cu cifra unu pe el, urmat de multe zerouri, cu cât mai multe cu atât mai bine. Uneori, printre crăpăturile sacului, cădeau monede sau bancnote. Dacă în arenă apărea
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
patru sau cinci cafele pe zi, mari, negre și tari de să te ridice de pe scaun. Azi, interzise! Tot de cardiolog... Ce, n-are și dânsul tabieturile sale? Cum ar fi, bunăoară, pretenția de a-mi interzice cele patruzeci de țigări pe zi, prietenul meu cel mai bun de-o viață întreagă. Și, decât să trag în mine două cuie de coșciug cât mi-a îngăduit medicul, m-am enervat și nu mai fumez decât... amintiri. Și-am rămas la unicul
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
rup dramatic (și melodramatic) prin moarte, suicid, fugă, crimă, ca un tribut senzaționalului, în lipsă de duh adevărat. Poate nu acesta ar fi cel mai mare păcat al prozatorului, dar aspectul de necizelare, de lipsă de control narativ, pachetul de țigări abia desfăcut și care se termină de către doi inși într-un timp al narațiunii care acoperă în timp real vreo oră, iată neglijențele epice. Alt text, Dedicație, sau, eventual, manualul scriitorului etern debutant, pe care Ștefan Caraman îl dăscălește cum
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
brațe, văicărindu-se că nu ia pentru ea, ci pentru "ăla micu". Replică: de ce l-ai făcut, crește-ți-l, dacă l-ai făcut! Faceți copii cu nemiluita și după aia veniți la cerșit! Cerșetorilor! Un individ zdrențuros, cu o țigară în gură. Replică înecată de furie: Uite! Ia uite: cu țigara în gură și cerșește! Alte refuzuri posibile, toate deja întrebuințate pînă la uzură: N-am ! Lasă-mă-n pace! Sîntem împreună (cînd unul din cuplu sau din grup dă
De la un refuz la altul by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14679_a_16004]
-
micu". Replică: de ce l-ai făcut, crește-ți-l, dacă l-ai făcut! Faceți copii cu nemiluita și după aia veniți la cerșit! Cerșetorilor! Un individ zdrențuros, cu o țigară în gură. Replică înecată de furie: Uite! Ia uite: cu țigara în gură și cerșește! Alte refuzuri posibile, toate deja întrebuințate pînă la uzură: N-am ! Lasă-mă-n pace! Sîntem împreună (cînd unul din cuplu sau din grup dă totuși ceva). Pleacă de-aici! Uite ce fată drăguță ești și
De la un refuz la altul by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14679_a_16004]
-
ziua de 11 noiembrie 1919, având atuncea trei ani și trei luni; am plâns pentru că nu vedeam defilarea - până la urmă m-a luat cineva pe umeri, apoi, de la fereastra Legației (înainte de 1930 România nu avea "ambasade" ci "Legații"), am împărțit țigări și ciocolată soldaților români veniți să defileze (erau vreo 50, ca să fie și România prezentă printre aliați). Firește că am multe alte amintiri, dar pe acestea (dintre primele) le pot data cu precizie. - Care sunt rădăcinile familiei dumneavoastră? Este o
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]