42 matches
-
caute un loc unde să parcheze mașina. Iar șoferii, lac de sudoare, Înaintează la fel cum face acum Carlos, pînă ce un polițist le strigă să oprească, mai departe nu se poate, trageți pe dreapta! Și Începe să fluiere din țignalul lui ca un nebun și să dea la o parte pe toată lumea, fiindcă se apropie Domnul Președinte al Republicii cu convoiul de limuzine negre care strălucesc În lumina soarelui, orbind mulțimea de sărăntoci care-și lipesc obrazul de geamul automobilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tăvălea pe jos de rîs, bietul de el nu mai putu suporta și-și Întoarse privirea, văzu un automobil care probabil că trecuse pe galben, oricum stopul era acuma pe galben și el, furios și găsind soluția salvatoare, fluieră din țignal, cu pistolul la șold și bastonul În mînă și se repezi să dea o amendă care să-i restabilească autoritatea; ghinion: lumina de la stop se făcu verde, autobuzul porni și el trebui să facă eforturi supraomenești ca să-și țină echilibrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi spunea din mers, dar un fluierat furios Îi Înăbușea cîntecul de iubire adresat copilăriei. Ca urmare a succesului obținut, Păsărica primi cîteva caramele; cîtva timp savură cu zîmbetul pe buze dulcea imagine a polițistului care se juca de-a țignalul cu ea, uitînd deocamdată de celălalt copil, cel pe care Arminda Îl ținea În brațe. Partea rea e că, pe măsură ce autobuzul se apropia de San Isidro, peisajul devenea din ce În ce mai frumos, erau din ce În ce mai mulți copaci și casele erau mereu mai frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gîndea tot la ea, dar la naiba!, fiindcă Maruja mi-a dat Întîlnire la zece și În curînd se face zece. Zbură spre studioul unde se prezentase Maruja și-și anunță sosirea cu o frînă teribilă, urmată imediat de trei țignale de la primul claxon, marșul de la rîul Kwai și trei de la al doilea claxon, ti, ti, ti. Maruja apăru cît ai clipi din ochi și Înainta spre camionetă pășind cu o grație irezistibilă Se urcă zîmbitoare, Îi promiseseră o probă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Electra. Ajung la ușa lui Narbondo, apăs pe butonul soneriei și, după un timp, Îmi iau inima-n dinți și intru chiar În sala de așteptare. Acolo, singur cu Voi și Billiken, n-am simțit trecerea orelor, până când cele douăsprezece țignale ale unui ceas cu cuc m-au făcut să sar din fotoliu. M-am Întrebat pe loc: Oare ce se petrece? Făcând pe detectivul, m-am dus să inspectez și m-am aventurat câțiva pași În ambianța din vecinătate, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
zidari au închis mormântul. Asta a fost tot. N-a luat tramvaiul. N-avea nici un țel. A mers pe jos, privind oamenii, ascultând frânturile de cuvinte ce-i ajungeau la urechi în amestec de scrâșnet de frâne. Duduit de motoare, țignale, fluierături, strigăte, lătrat, gemete, clopot de tramvaie, râsete - respirația colosală a orașului în care plutea praful stârnit de vântul amurgului. Străzi înțesate de lume. Stații de autobuz aglomerate. Mulțime îngrămădindu-se în magazine, cofetării, alimentare, restaurante, cafenele, ceainării. Așteptând ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care s-a aruncat pe geam și să-i facem sfântu’ maslu. Dar nu erați acasă, am pus de la mine... Mă caut prin buzunare și-i dau. Pe esplanadă, o trupă îmbrăcată în portocaliu, cu șepci tot portocalii, suflă în țignale și împarte trecătorilor pliante. - E timpul să construim împreună viitorul! Partidul nostru luptă împotriva corupției! Viitorul nostru - o casă comună! Putem tăia capetele hidrei! Acum ori niciodată! Partidul nostru este un partid de oameni energici, de oameni curați! Partidul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu prea sunt luați în seamă. Sau poartă papion. Mustață în furculiță ori baston. Sau pe toate odată. Caz de psihiatru. O nucă prea tare pentru cei din preajmă. Monoclu. Barbă. Toți și-au lăsat. Știi ceva mai potrivit: un țignal! Vei sufla din răsputeri: va fi ceva infernal! Zi și noapte! Care pe care! Cu vorba, cu scrisul, așa cum ți-ai propus, va dura prea mult. Încă nu s-a inventat un sistem sigur de comunicare. Ești înțeles pe dos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
din Chemarea străbunilor unui câine. Animalul ascultă cu atenție. Nu pricepe nimic. Îi simți răsuflarea fierbinte, mirosul specific. Din când în când, te adulmecă. Botul fierbinte îți atinge fața. Asta e tot. De azi înainte, vei purta în buzunar un țignal. PAGINĂ NOUĂ CUPRINS Caligraful Vânătorul de lupi albi Ceasornicarul Sindromul G. Labirintul de sticlă Cei trei copii-Mozart Șoseaua Femeia solară Conviețuirea mea cu Erika Spleen ∗ (lat.) - „Mă înfior povestind” (Vergiliu - Eneida). ∗ Făcând o pauză, sergentul a numărat optzeci și trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mai ales, modul în care târa ea până la el, uneori, o pisică, s-o mângâie împreună pe burtică, s-o alinte și s-o strige Baby. Așa îi pronunța ea întotdeauna numele, Baby, la fel cum se scrie. Îi percepeai țignalul ore întregi, în sus și în jos, pe scările Prefecturii, Baby, Baby. Nu era deloc fată rea. Dacă ar fi avut și ea, din timp, grijă de sâni, să le dea cu îngrășămînt, să-i plivească, să-i ude. Dacă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ascultă. Se ridică în capul oaselor și își aprinse luleaua. Chemă găinile: - Hai la tata, domnișoarelor, haide, că scăparăm și de iarna asta... Cocoșii bătură din aripi și scoaseră câteva strigăte ascuțite. - Așa, tată, așa! zise gunoierul. Mai dă un țignal... Muierea trânti o căldare și se apucă să mormăie: - Na, că iar trece Tudose! Grigore privi și nu-l văzu pe spărgătorul de lemne. - Ce ți-e ție, muiere? Se așezase pe un scăunel și privea groapa. Peste malurile ei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Inima dumneavoastră e afectată. Ați suprasolicitat-o de ani de zile. Ea Îl imploră, puțin speriată: — Și ce trebuie să fac? El deschise larg mâinile: — Nimic. Continuați. Odihniți-vă cât puteți. Evitați frigul. Sunteți prea subțire Îmbrăcată. Se auzi un țignal și trenul vibră, punându-se În mișcare. Lămpile gării Înaintară singure spre Întuneric, iar doctorul se Întoarse să plece de lângă ea. Dacă aveți nevoie iarăși de mine, sunt la trei compartimente mai Încolo. Mă cheamă John. Doctor John. Ea spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dus până la unu și cincizeci, te raportez pentru luare de mită. Îi rânji cu veselie răutăcioasă, arătându-și dinții lați și mari, apoi o luă pe scări În sus. Unu treizeci și două. I se păru că a auzit un țignal și sări peste ultimele trei trepte deodată. Trenul era În mișcare. Un controlor de bilete Încercă să-i bareze drumul, dar ea Îl dădu la o parte și-i zbieră peste umăr „Legitimație!“. Ultimele vagoane de clasa a treia Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
alb, până când polițistul veni și se Îndepărtă din nou. Apoi Începu să urce. Trebuia doar să treacă de un etaj neocupat, dar când ajunse la fereastra de sus, asupra lui se aținti un fascicul de lanternă și se auzi un țignal. Nu se poate să fiu prins, se gândi el, nevenindu-i să creadă, n-am fost niciodată prins, nu mi se Întâmplă mie, și așteptă cu spatele la triaj un cuvânt sau un glonț, În timp ce creierul Începu să-i lucreze precum rotițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mișcare un al treilea. Cum nu se Întâmplă nimic, Josef Își Întoarse fața de la scară și de la peretele gol. Triajul era pustiu, lumina venea de la o lanternă pe care cineva o purtase În podul antrepozitului de marfă, iar sunetul de țignal fusese unul din multele zgomote ale gării. Greșeala Îl făcuse să piardă secunde prețioase, așa că Își continuă coborârea neglijând cu nesăbuință gheața de pe tălpi, săltând câte două trepte o dată. Când ajunse la următorul geam, bătu ușor. Nu veni nici un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
am putut pentru ea, Își spuse el. Oricum ne-am fi spus la revedere În câteva săptămâni. E momentul să mă așez și eu. Domnul Stein Își flutură iarăși pipa, iar fetițele lui Dunn dădură din picioare și fluierară din țignale. Așteptând În gară O relație s-apară, Puf, puf, puf, puf... — Nu te mai Întoarce la ea. Rămâi cu mine, spuse Myatt. Puf, puf, puf, puf... Expresul de Stambul. Ea dădu din cap În semn de Încuviințare și mâinile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
convins, în anii crunți, că făceam parte din aceeași lume care suferă și scrîșnește. M-am înșelat. Am constatat, după 1989, întîi cu surprindere, apoi cu mîhnire, că iubiții mei prieteni, actorii, în marea lor majoritate, au răspuns "prezent!" la țignalul puterii neocomuniste, bine dată cu grimon. Nu e de uitat seara cînd, în plină sărbătoare a bătrînului teatru, actorii și-au rupt hainele făcîndu-și loc să-l poată pupa pe fostul primsecretar comunist de Iași, ajuns, oho, președinte de republică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]