105 matches
-
de tenebrele începutului, mai fiecare respirare umană trebuie să fi fost sustrasă voiei întâmplării - desigur, însăși existența noastră în ceea ce are ea mai specific uman. Un fior plăcut izvorâ în mâna lui Bart din metalul prelucrat anume întru hârjoana cu țiitoarea-i. Învigorat de el, arhitectul își continuă ideea: − Viața însăși solicită atunci intervenția imprevizibilului întru retractarea imposturii. Tentația de a le trage preșul de sub picioare umaniștilor dogmatici devine irezistibilă pasiune. Pricepi ce vreau să spun? Într-un fel, omul e
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ascetică greacă. Philodem și ai săi nu acționează ca niște trădători, ca niște infideli față de învățăturile lui Epicur: ei le interpretează, le citesc, nu deformează gândirea Magistrului, ci îi ajustează ici și colo spiritul și litera. De unde și colecția de țiitoare a lui Philodem, care presupune satisfacerea unor dorințe naturale, desigur, dar nu și necesare. Epigramele stau mărturie: filosoful n-a suferit, nici nu și-a pierdut libertatea, el s-a ferit de pasiune și de nebunia pe care aceasta o
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Mircea Eliade La țigănci (scrisă În 1959) prostituatele sunt exotice : o țigancă, o evreică și o grecoaică <endnote id=" (154, p. 452)"/>. Exoticul domină eroticul și În „romanțul original” al lui Nicolae Filimon Ciocoii vechi și noi (1863). Chera Duduca, țiitoarea boierului postelnic al lui Caragea Vodă (1812-1818), era o „Vineră orientală, ieșită din rămășițele spulberate ale populațiunei grece din Fanar”. Ea arăta ca o „odaliscă” și cânta „ca o hanâmă [= fiică de han] de sarai”. În Bucureștiul fanariot de la Începutul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
trebuie, și parcă le-aș fi furat, odată cu femeia, mirosul secrețiunilor și sudorilor lor intime. (Nu ca Ruben din Biblie, Întâiul năs cut al lui Iacob și al Liei, care s-a culcat fără să-l doară capul cu Bilha, țiitoarea lui taică-său - Facerea, 35, [21].) Sunt atâtea și atâtea cucoane turmentate de gândul aventu rilor extraconjugale - motivat, Își spun ele sub ame nințarea vârstei canonice, de regretul de a nu-și fi trăit Îndestul viața - și care se prefac
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Voi lupta! Leoaică voi fi! Numai peste cadavrul meu! Numai! Bogdan Paleologu e vlăstar împărătesc, sânge din sângele unui întreg șir de împărați stăpânitori ai unui Imperiu! Maria, potolește-te! "Os domnesc"! râde sarcastic. Să se sature de ibovnice, de țiitoare! "Curvele" astea grozav se pricep să vă îmbrobodească! Parcă ea mai știe care o fi "tatăl"?! Ești rea, Maria! o mustră el. Maruca mama lui Alexandru n-a fost o... o aia, cum zici tu. Mi-a povestit Vlaicu. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
va lepăda ca pe-o treanță. Îl cunosc eu! N-ai fi nici prima, nici ultima ibovnică din viața lui. Voichița se îndreaptă cu mândrie, strigând: Nu! Nu-i adevărat! Nu-i sunt ibovnică! Ce nu?! Ce nu?! Ești! Ești țiitoarea Domnului! Toată Curtea șușotește! Voichița își șterge cu brutalitate lacrimile ce stăteau gata-gata să se spargă și o înfruntă cu mândrie: Măria sa nu s-a atins de mine! Nu s-a atins! Cine?! Ștefan?! Fugi de-aici! râde homeric ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la fiecare sonerie, aranjând, pentru prima dată în viața mea, să fiu invitată undeva în toate zilele de sărbătoare, ca să nu-l mai aud trăind, în camera pe care am iubit-o atât, pe acest golan cu gașca lui de țiitoare, neveste și complicații sordide. Și se mai și laudă că el respectă casa, că a fost elev al lui Papà. [...] Derbedeul ăsta se întâmplă să fie fostul director al fabricii Steagul Roșu, de care depinde apartamentul nostru, ceea ce explică de ce
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
eroii romanului și stau de vorbă lângă podul pe șăici. Înserarea și zăvoiul Siretului. Cum începe o dragoste între morăriță și pândarul Halmului moș-Vasile. Dar boerul, care vine și el la fața locului, se amorezează de morăriță și o face țiitoare a lui (și viața lor urmează ca a Liteanului cu fata știută) Boerul are afaceri, cu Ovrei, cu Șapsa și Bloc are nevoe de bani, și dă pământ rural. În vremea asta Panaite, Teodorescu și Iacobachi, primarul, își fac loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și fură de stâng; fură și din averea comunei cât pot. Iacobachi cam are de furcă cu moș-Brebu. Năcazurile țărănești. Vieața în familia lui c.c. Panaite, cu cucoana Anica și cu fata lor. Cum se întâlnește fata, Constanța, cu țiitoarea boerului. Cum vorbesc, și cum morărița se mărturisește. Cum cucoana Anica trăește cu Teodorescu, cum c.c. Panaite se alcoolizează. Cum se face o alegere. Cum se îndârjesc țăranii, cum vine administrația cu căp. Dimcea cârnul. Cum acuma Iacobachi găsește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
asta și te-a ales pe mata. Eu zic să vin și eu cu Mitică gardistul, să stăm la pândă și să te scoatem de sub mâinile lui când o fi cazul”. Întâlnirea avea loc pe teren neutru, la o țiitoare de-a lui. Am intrat, m-a poftit pe scaun și mi-a dat mâna: - Eu sunt Corneliu Panu Calimach, viță de boier, foști stăpâni pe aceste locuri până la împroprietărirea din nouă sute șai' șpe. Mai am ceva avere. Pădurea. Am
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ca oaspeți ai islamului. Iacobiții i-au primit pe călăreții lui Mahomed cu bunăvoință și chiar cu o anumită complicitate. Ca pe niște eliberatori de sub jugul bizantin, ca pe niște răzbunători aduși aici de Dumnezeu. Ca descendenți din Agar, prima țiitoare a lui Abraham și mama lui Ismael, acești arabi din deșert apăreau în ochii lor în cea mai dreaptă linie a Revelației. Nu Profetul era cel care scosese aceste populații din idolatrie? Islamul este în ochii lor o erezie creștină
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fratele poetului, povestește într-o scrisoare către Corneliu Botez că, venind la Ipotești, în toamna lui 1865, Iachint pleca zilnic la balta Cucorănilor după vânat, iar la despărțire dăruia bani Harietei, Aglaiei și chiar lui Matei. Arhimandritul avea chiar o țiitoare, iar când surorile îl apostrofau că s-a depărtat de biserică, răspundea constant: foarte bine am făcut 11. Revenind la bisericuța de la Ipotești, o însemnare din 1 ianuarie 1852 vorbește despre osăbite stări de locuitori aflători în acest sat nesupusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu regele!» Iată con cluzia populară a acestei exhibiții. Bună e? Educație pentru viitoarele cocote și îndemn. Iar o bucătăreasă: «Ce să mă duc să dau 20 lei ca să văz palatul Lupeascăi; apoi, doar nu era regele să-și ție țiitoarea într-o cocioabă la mahala».“ Peste câteva zile, într-adevăr, s-au închis casele Lupeascăi și s-a dat ordin la propagandă să mai domolească pe a legionarilor. Două zile s-a potolit, dar pe urmă au luat-o ei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Norocul nostru a fost că Oyu tocmai se pregătea să plece Înapoi În Fuwa, așa că i-am ordonat s-o Însoțească, În garda palanchinului. — Omul și-a riscat viața venind din Kai, și i-ai ordonat imediat să-ți Însoțească țiitoarea? Tenzo n-o să se supere? A plecat cu ea bucuros. Oi fi eu un stăpân necugetat, dar mă cunoaște foarte bine. — Pari să-ți folosești oamenii puțin altfel decât fac eu. — Puteți fi de două ori mai liniștit, stăpâne. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din cercul familial, nu părea deosebit de amuzată. În acea zi, Nene avea chef să observe, În liniște, pe țiitoarele soțului ei, care stăteau așezate ici și colo, Înconjurate de cameriste. Cât timp locuiseră Încă la Nagahama, Hideyoshi avusese doar două țiitoare, dar, după ce se mutaseră În Castelul Osaka, până să se dezmeticească ea, Hideyoshi avea una și În fortăreața a doua și alta În a treia. Era greu de crezut, dar Hideyoshi, la Înapoierea sa triumfală din asediul de la miazănoapte, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
în grija lui Ferdinand von Kühlbach, administrator al Adizelui inferior, iar acesta l-a instalat la Bozea (Bolzano), în casa Hendel. Boierii moldoveni, veniți cu el, l-au părăsit unul după altul, la 3 noiembrie 1592 moare și Irina Botezatu, țiitoarea care i-l făcuse pe Ștefan și pe care o legitimase ca soție printr-o căsătorie secretă, săvârșită în ianuarie 1591. Va fi înmormântată această soție „prea cinstită și prea iubită” - glăsuiește inscripția funerară - într-o capelă din cimitirul franciscan
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
membru al „familiei regale Corvin al Valahiei”, „bărbat prea strălucit, în vremuri potrivnice ca și în vremuri prospere, în război ca și în pace” (proclamă epitaful scris în latinește), „bătrân, bolnav, rătăcitor și șchiop” ( Nicolae Iorga), își luase o nouă țiitoare. Pe circaziana Maria (de reținut atracția Domnilor români față de femeile deosebit de frumoase aparținând acestui neam ibero-caucazian), care, „față de slabul Domn și de blânda Doamnă, juca adeseori un urât rol de căpetenie”140. Maria Chercheză va ajunge și stăpâna castelului din
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din acel tezaur), legitimându-l, Petru Șchiopul s-a însurat, în mare taină, cu Irina Botezatu, care devenise de ceva vreme stăpână pe sufletul și în patul Domnitorului. A încheiat această căsătorie de „legalizare”, prin care fosta roabă răscumpărată (devenită „țiitoare”, aparținând, deci, unei „instituții” care se înfiripase deja) devenea Doamnă a țării, înainte de a-și părăsi tronul și țara și a oficializat-o printr-un „act de mărturie” (datat 27 ianuarie 1511) scris de el cu o „mână nedibace” (N.
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
deloc monotonă „Văduvele” ascunse Li se întâmpla deseori Voievozilor (sau viitorilor voievozi) să presare prin țară „roade” ale unor iubiri fugare, „fii naturali” („fecior de féliul lui” îi denumea Pravila lui Eustraie Logofătul pe acești fii nelegitimi făcuți „cu o țiitoare știută”), care erau îndeobște recunoscuți drept coborâtori din familiile domnitoare (sigur că nu în termenii, total deformați, pe care îi recepta și îi consemna un călător străin: „La români, urmează deopotrivă, la domnie, copiii nelegitimi ca și cei legitimi. Căci
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
că era „bătrân, bolnav, rătăcitor și șchiop” [N. Iorga]); ea va ajunge și stăpână a castelului din Bozea, dar, mai târziu, se va mărita cu grecul Aslan, neam cu fostul Voievod - căci era fiu al sorei lui Petru Șchiopul, Alexandra, țiitoarea (un fel de „instituție” în preajma Domnilor români; iubitele lui Mihai Viteazul pot depune mărturie) ce se aflase până atunci în suita Doamnei (căreia i-a fost, după toate probabilitățile, roabă) și care devenea, după plecarea Doamnei Safta, concubina - într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
căreia i-a fost, după toate probabilitățile, roabă) și care devenea, după plecarea Doamnei Safta, concubina - într-o carte publicată acum câțiva ani, am dat acestei „trepte” un sens mai înalt decât „țiitoriei”, chiar dacă în DEX între cele două cuvinte - țiitoare și concubină - există o relație de sinonimie - „oficială” a lui Gheorghe Ștefan. Cercheza i-a fost credincioasă moldoveanului care încerca, zadarnic, să-și recâștige tronul cu sprijin „european”, i-a stat alături, înfruntând o mulțime de vicisitudini, până când petrecărețul și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
este stăpânit de o neșovăitoare hotărâre de a restitui Moldovei slava și mândria ei de odinioară. Ca o văpaie, gândul acesta îi determină întreaga conduită, mistuind tot ce îi stă în cale, în afară, ca și înăuntru. Voievodul are o „țiitoare” săsoaică, Ermina, care i-a dăruit un copil; o sacrifică spre a-și lua soață legiuită potrivit datinii. Pe uneltitori îi stârpește fără cruțare. Știind că nu se poate împotrivi sultanului decât sprijinindu-se pe popor, dă porunci prin care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
vrea să-și trăiască plenar și cu orice preț viața, alături de un bărbat tânăr, eventual la București. Magda, asistenta medicală care îl cunoscuse pe Ștefan în postura de internat mai mult mort decât viu, se va mulțumi cu rangul de țiitoare/gazdă a aceluia, fără să-și facă iluzii. Este îmboldită doar de o afecțiune reală și totodată de curiozitate, de vreme ce misteriosul profesor, așa cum îi va fi dat să afle, trecuse prin cele mai grave boli și operații, învingându-le pe
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
Fanar... Și după aceste, după toate, era bătrân și (iertare!) curvar... Nevastă-sa se afla la }arigrad. Urmează o pagină delicioasă... Neculce romancier: Vodă îți luasă o fată a unei rachierițe de pe Podul Vechiu, anume Arhipoaie, care o chema Anița, țiitoare, de o purta în vedeală între toată boierimea, de-o ține în brați, de-o săruta și purta cu sălbi de galbeni și cu haine de șahmarand (aur și argint), cu șlic de sobol și cu multe odoare împodobită. Și
Starea economiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9401_a_10726]
-
reclama lui Hagienuș, exista și aci o explicație. Guvernanta nu era ușă de biserică și, între altele, copiii o prinseseră de câteva ori furând obiecte și cărți din odaia lui Hagienuș, fără a o denunța, căci în epocile de acalmie țiitoarea pândea toți pașii orientalistului și dădea informații copiilor. Hagienuș, om bătrân și cu slăbiciuni și tabieturi, suporta foarte greu lipsa auxiliarei sale și, inevitabil, mai devreme sau mai târziu, amândouă taberele cădeau la tranzacție și reluau viața obișnuită. Orientalistul își
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]