3,072 matches
-
bicepșii, posesorul unui umor inepuizabil, stîrnește hohote de rîs la fiecare replică pe care o rostește. Nu cred să fi întîlnit în viață un om mai tonic decît Ioan T. Morar, tot timpul bine dispus, mereu cu o replică bine țintită pe limbă, mereu gata să producă și să emită umor de cea mai bună calitate. Îl cunosc pe Ioan T. Morar de mai bine de douăzeci de ani și nu-mi amintesc nici măcar o singură împrejurare în care să-l
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
e imposibil să nu te temi pentru soarta puștoaicei, adesea ai senzația că persoana care cade prin gaura de iepure cu multiple nivele care mai de care mai bizare ești chiar tu, dar bănuiesc că este exact senzația la care țintea Gilliam. Pînă la acest film - o schimbare la 180 de grade care a fost deja remarcată -, cineastul își împăna cu fantezii peliculele, dar ele aveau funcție de redempțiune, exact contrariul celei din Tideland. Filmările sînt însă sută la sută Gilliam. Operatorul
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
Wrigley” și, după modelul marelui producător și distribuitor de gumă de mestecat, să „vândă la toată lumea”. Inclusiv oamenilor sănătoși. Trei decenii mai târziu, visul răposatului Gadsden a devenit realitate. Viață lungă, boli multe Strategiile de marketing ale marilor firme farmaceutice țintesc din ce în ce mai agresiv către oamenii sănătoși. Suișurile și coborâșurile vieții devin tulburări mentale; slăbiciuni sau stări mai proaste, altminteri dintre cele mai obișnuite, sunt transformate în afecțiuni înfricoșătoare, și din ce în ce mai mulți oameni normali se trezesc bolnavi peste noapte. Într-o carte
Inventatorii de boli. Cum sunt TRANSFORMAȚI oamenii SĂNĂTOȘI în cumpărători de medicamente. [Corola-blog/BlogPost/94316_a_95608]
-
timp să te întrebi: cioburile de replici sunt punctul, iar mugetele rinocerului - contrapunctul acestui concert animalic? Ori viceversa... Starea de isterie devine contagioasă aproape instantaneu, atât de contagioasă încât cele 13 căpățâni (ce simbolizează tot atâția rinoceri) cu priviri tâmpe, țintind toate punctele cardinale și toate subpunctele acestora, căpățâni răsărite din mlaștină devoratoare (infern, purgatoriu? plasat în fosa) intra în jocul acustic asurzitor din spatele cortinei și reiau la nesfârșit replicile trunchiate. Peste culmea vacarmului isterizant țâșnește sunetul unei orgi electronice. Să
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
grandioasă hermeneutica a capodoperei lui Eugen Ionescu din perspectiva unui subtil artist vizual și a unui critic/ istoric al teatrului de autoritate irefragabila, descins dintr-un regizor/ om de cultură ale cărui anvergură, altitudine ideatica și rasă sfidează orizonturile unicității, țintind, direct și cu semeție deloc trufașa, Absolutul. Limbajele specifice TUTUROR artelor sunt convocate în spectacolul acesta grandios, ponderea revenind acelora de sorginte cinematografică și poate chiar dodecafonica. Asemenea simboliștilor wagnerieni, Robert Wilson a realizat, aici, la Craiova, o operă de
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
litri, De-a bătut gerul, nesmintit coboară - În nord, din sud - înspre cei doi Dumitri. Constați doar, cum secrete ai cunoaște, Cerești, spre dejucat seisme-n Vrancea, Ori te-ai ruga și tu la sfinte moaște, De lâng-un coif mongol, țintit cu lancea. De-o viață-admir această potrivire, Și-acum la lume-o vând, noroc să-mi poarte: Dumitrii toți, să-mi dea, drept răsplătire, La masa lor un loc, prin mai departe. Eh, sfinți călări, și tinereți din rai, Și
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
și nici ea pe sine nu se înțelesese, nu putuse o dată cu capul să priceapă cum a rezistat ani de zile în așteptarea deznodământului, dar eu, tanti Adina, parcă te și văd, de veghe noapte de noapte, cu ochii larg deschiși, țintind tavanul și dansul umbrelor, cu toate simțurile ascuțite, la pândă, acum acum sună blestematul de telefon și aflu nenorocirea, acum acum o să mă anunțe cu vocea aia inconfundabilă, care nu își găsește cuvintele, care tremură, care nu poate să înceapă
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
din nebunie, Iar eu, vai mie, din lacrimi mă adun, Coșciugul lor îmi e substanță vie. * Nu e despărțirea de carne Despărțirea de infinit? în seara asta am ieșit din arme, Glonț care, lumină din lumină, în iubire s-a țintit. Și cine mai sunt, și de ce sunt? Căderea e absolută. Pași invizibili pe prund De stele au o mirare crudă. De coasa morții mă voi vindeca. Aud cum vine focul să mă stingă. Un vânt mărunt ciocănește în porți Din
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
de slove și-ai zis acesta e soarele negru din sângele meu încărunțit păsările care fâlfâiau sub bolta șlefuită de îngeri cu două lămpașe au amuțit și noi am privit într-o zare de foc nici măcar n-a apucat să țintească gloria inscripțiile se cufundau în sine cu vuiet nimic mai adevărat decât frunza de finic în fața poamelor spiritului pe spuma rezervației de legi pete ale unor emerite gângănii e un truc spusese scamatorul câinele tău credincios rămâne numai sfârșitul se
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
de cei pentru care trudeau, încă de dimineață, elicopterele. Acolo erau așteptate de vînători, mai bine zis - trăgători. în autoturisme de teren cu capotele coborîte, trăgătorii fugăreau antilopele mai departe, împușcîndu-le din mers cu automatele, de aproape, fără să mai țintească, le secerau precum spicele pe ogor. în urma lor veneau camioane cu remorci, în care se încărcau trofeele, unul după altul, și oameni care strîngeau această recoltă gratuită." Să ne întoarcem la mistreții noștri. Vînătorile transformate în carnagii pot flata orgoliul
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
deodată, Din desiș, în față-i, un cerb se arată. ș...ț Vine și-ngenunche l-ale ei picioare, Grație imploră, ca să nu-l omoare. Dar și al ei mire, iată-l că sosește, Arma-n sus ridică și ochind țintește. ș...ț " Nu! strigă domnița; nu da, dragul meu! Pe-acest cerb, sărmanul, vreau să-l mîntui eu; Căci mie-n genunche el s-a prosternat, Convins că de mine poate fi salvat! Mie în genunchi a venit să ceară
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
piatră scapătă din praștie, din luna mai), care să fi cauzat așa cum am văzut moartea violență a poetului despre care Hanrietta era sigură, informând-o pe Cornelia Emilian.” Firește, nu poate fi vorba decât de acelasi nebun: mai Întâi a țintit de la distanță cu praștia apoi a lovit din imediata apropiere. Crimă cu premeditare Într-un spital de alienați mintali unde este foarte problematic dacă Eminescu avea ce să caute. Aceste concordante cu mărturia lui Dumitru Cosmanescu ne vor interesa În
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
textuale, rezultatul e același: un peisaj apăsător, fără nici un orizont, în care, desfigurîndu-se, materia desfigurează totodată, cu supurările și vitriolurile ei, valorile duhului... Trei sînt capitolele acestei remarcabile unități ce nu îngăduie diversității decît marja unor servicii subordonate. Cel dintîi țintește despărțirea ființei de sine, formă de suicid care se autoanalizează la rece, de inventar al organelor risipite într-un amestec al sîngelui cu sufletul, al țesuturilor cu cuvintele: „scenă repetată exasperant la infinit./ noaptea cad în mine însumi/ de la cea
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
de vedere al gîndirii plastice și al cercetării formale, Brâncuși se situează în descendența lui Paciurea. Dacă Paciurea mai păstrează încă elemente fabulatorii, dacă încercările sale rămîn mai departe într-o convenție narativă și în cadrele unui figurativism șarjat, Brâncuși țintește dezintegrarea materiei, scoaterea tridimensionalului din regimul gravitației și de sub fatalitatea oricărei arhitecturi exterioare. Ca și Paciurea, dar într-un alt timp și într-o altă perspectivă filosofică, Brâncuși recurge, în disputa sa fundamentală cu statuarul istoric, cel căruia Rodin îi
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
încă o atmosferă insalubră, restauraționistă: „De atîta vreme deasupra orașului nostru/ plutește o duhoare pestilențială// greu se descompune duhul tiranului!” (Banală). Așadar „desuetudinea”, „demodarea”, „perimarea” pe care le cultivă cu un zîmbet subțire nu-l împiedică pe Petre Stoica a ținti cu mînă fermă și ochiul ager centrul corupției în curs, „multilateral dezvoltate”, centru pe care cu toții îl vedem, dar pe care surprinzător de mulți dintre noi afectează a nu-l vedea: „duhul tiranului” ce nu s-a descompus încă.
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
lui Carol al II-lea, Târgul Moșilor, anumite obiceiuri, precum aruncarea crucii în Dâmbovița, de Bobotează ș.a. Autoarea nu le putea epuiza pe toate într-un spațiu totuși restrâns. Dar temele ei, nu puține, sunt excelent puse în pagină, toate țintind ideea cardinală a normalității. Deși nu vrea să tragă o concluzie, aceasta reiese din text: „Un lucru mi-a devenit însă limpede: în anii dintre războaie, înfruntarea dintre bine și rău se petrece în genere în limitele normalității și, de
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
de vedere al lui Harper, bine jucată de actrița Sarah Polley fără urmă de afectare, cu o simplitate magistrală (după Go și înainte de Viața mea fără mine). Nu e doar o tehnică deconstrucționistă feministă ca de obicei, iar lungmetrajul nu țintește în această direcție. Toate Guineverele beneficiază de pe urma acestui "antrenament artistic", sunt devastate când relația se termină, dar au puterea de a merge mai departe și de a se realiza. O filozofie individualistă, mercantilă, dar lungmetrajul o tratează cu condescendență, ca
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
fără nume public, predestinat să existe și să-și asume răspunderile într-un veac ostil." Cu toate că autorul se scutură cu grijă de riscul de a fi socotit un istoric, prezentându-se drept "scriitorul care depune mărturie", caracterul istoric al sintezei țintind dualitatea atât a Europei, cât și a țării noastre este evident, servit de o compactă, largă, uimitoare în straturile ei, masă de informații, de o inestimabilă valoare, venind de la un martor - și anume al vieții social-culturale, politice, din România pe
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
lui Ion Iliescu încă din primele ore ale fugii lui Nicolae Ceaușescu, deși acesta nu participase la acțiunile de stradă din ziua precedentă, iar accederea sa la putere nu era prin nimic legitimată? Cum se explică faptul că "teroriștii" care ținteau cu precizie chirurgicală au ucis doar civili și militari, dar nu au tras deloc în direcția autorităților nou constituite, nici un lider al FSN nefiind măcar rănit? Pe măsură ce timpul se scurge șansele de a afla răspunsuri la aceste întrebări devin utopice
Revoluție și/sau conspirație? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12062_a_13387]
-
La care se adaugă faptul că Roth e un romancier acru și acut, pe când regizorul Robert Benton vede lumea într-un fel mai afabil și îngăduitor. Roth aruncă săgeți în toate părțile, iar în film supraviețuiește doar una: cea care țintește corectitudinea politică, în general un concept relativ plictisitor și oprimant pentru scriitori. În plus, mediul academic e cel ce exacerbează până la absurd corectitudinea politică. Filmul e neînchegat fără a fi un eșec. Dar dacă-l vedeți după lungmetrajul Viața în
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
bunăoară, de Gianni Vattimo. Această creatură atinsă de criză, "mutilată" de cădere, se proiectează în dezordinea universală, în peisajele care, odată cu izgonirea omului din Paradis, par a suporta și ele blestemul unei analoage relegări. Ceea ce am putea numi apocalipsa naturii țintește în structurile cele mai evoluate, organice, spre a-și serba triumful sub înfățișarea unui fast infernal. "Spuma aruncată pe țărm ca o spermă/ Din burta intrată în putrefacție/ A oceanului,/ Și penele cu urme de țiței/ Pierdute de păsări bătrîne
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
văzut nici un alt spectacol făcut de regizorul Marius Oltean. Am citit doar despre montarea domniei sale cu Zbor deasupra unui cuib de cuci de acum cîțiva ani, de la Teatrul Național din Cluj. Dacă ar fi să formulez rapid, aș zice că țintește sus, la texte cu istoric cinematografic tare, cu palmarese, cu cîrlig pentru public. Se pare că, într-un fel, situarea aceasta în trena unui succes mondial, certificat, poate crea iluzia prelungirii certe a vîlvei și asupra actului artistic teatral. Limbajele
Accente by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12115_a_13440]
-
cu lecțiile nefăcute. Pământul nu se cutremura, nu cădeau bombe, nu eram scos la tablă. Nu, de astă dată mă aflam în marele București, într-un cvartal foarte bine configurat, cu falnice edificii din mai multe epoci și vaste bulevarde - ținteam să găsesc o stație de autobuze pentru ca vreunul dintre ele să mă lase în centru, de unde, mai departe, m-aș fi descurcat. Stația era de negăsit, iar când, după crispate traversări de străzi am găsit una, toate numerele de autobuz
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
de diferite, nu puteau deveni una singură, însă coinciseseră totuși, se îmbinaseră, iar într-o treabă comună, prelungită, tovarășul de drum îți este, vrei-nu vrei, aproape rudă. - Bea, frate - turnătorul, ager din instinct, mă mai și ironiza. Nimerea fără să țintească. Nedîndu-și seama că vorba frate are un sens. Am supt o înghițitură care mi-a dat puteri. Dar parcă nu doar mie. Și Ciub, după fiecare contact al meu cu sticla, se înveselea. Iar străzile erau posomorîte. De vreo zece
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
această relație, transferul de mentalitate de la omul politic la omul de cultură (și nu invers!), un fapt care lui Mircea Martin i se pare de-a dreptul "deconcertant". Asistăm astfel la "derapaje ale orgoliului", la răbufniri ale unor ambiții care țintesc nu mai puțin decât acapararea supremației în spațiul cultural, un spectacol echivalent cu acela al luptelor care se dau în spațiul politic pentru cucerirea puterii. Semnificativă în această privință i se pare lui Mircea Martin și recenta dispută în jurul așa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12653_a_13978]