258 matches
-
-Norocel, spune mama că m-a strigat când m-a născut. -Dar... tată ai ? -Am avut și tată dar... nu mai am. -Ce s-a întâmplat cu el? -A murit într-un accident la mină. De aceea vin zilnic la țintirimul de dincolo de pădure, adică la Cristinești, să stau de vorbă cu el, că tare-i greu fără tată, mama este bolnavă și casa se dărâmă peste noi pe zi ce trece... -Și... cu greu, viața înainte merge... a completat leprosul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
bineînțeles, "dintr-o altă stofă" decât toți ceilalți. Curenții lui sunt "magnetizanți". E un "mare animal de rasă"; "un vânător de elită"; un "păianjen" irezistibil, care i-a citit metodic, Erikăi, din Nietzsche, Dostoievski, Rilke, Goethe. La schimb, fata din țintirim i-a lecturat din poeții ei preferați: Ahmatova, țvetaieva, Hölderlin. După lungi ore de amor fizic, băutură și lecturi încrucișate, zorii de zi îi surprindeau "recitând în gura mare Arghezi, Bacovia, Nichita". O-la-la-la-la-la-la-la (cu șapte de la) exclamă retrospectiv Erika, încercând
Arătania by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7681_a_9006]
-
liric intens, apelează la pretexte epice pentru surprinderea unor stări de spirit excepționale; cîteodată experiența îi reușește, precum în Sosesc, poezie scrisă imediat după ajungerea în Italia, transpunere sub cerul italic a melancoliei dunărene: „Sosesc cocoarele, sosesc,/ De după deal de țintirim,/ Iar anii trec, copiii cresc,/ Se schimbă tot ce-i omenesc,/ Și noi îmbătrînim.// Mi-aduc aminte ca acum/ Cînd alergam cu capul gol/ Prin prăfaria de pe drum/ Și cînd ardeam cărțile scrum/ Și școalei dam ocol.// Și-n fine
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
capul gol/ Prin prăfaria de pe drum/ Și cînd ardeam cărțile scrum/ Și școalei dam ocol.// Și-n fine, astăzi, cînd gîndesc/ La ce ne este dat să fim,/ Cum anii trec, copiii cresc,/ Bătrînii cum se odihnesc/ În deal la țintirim,// Mă simt nepriceput și mic/ În gloata de zădărnicii/ Și nu mai pot zice nimic,/ Ci numai ochii îi ridic/ Și caut spre copii“. Duiliu Zamfirescu era el însuși convins că nu poezia reprezenta punctul său forte, că nu ea
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
un mormînt,/ La capătîiul meu de veghe sînt (Veghe);/ Lumea începe și sfîrșește- în mine (Schiță pentru un autoportret);/ Ce vechi sunt vorbele, ce greu e gîndul! (Elegie);/ În tîrgul nostru vechi, pe care-l știm,/ Duc toate străzile spre țintirim (Scrisoare); E-atîta timp în tine de cînd nu te-ai întors!/ Ca niște pietre grele dai clipele- ntr-o parte (Împăcare);/ La marginea de noapte a vieții m-am oprit/ De multă vreme tot voiam s-ajung/ La țărmurile somnului cel
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
chip de bulevarde pavate cu volume: spre Est, spre Beijing și Pădurea Împietrită spre Vest, spre Lisabona și mănăstirea Jeronimos spre Nord, spre Oslo și Fiordul Vechi spre Sud, spre Ierusalim (Doamne, ce lecturi pe lista lui Vladimir Putin, în țintirim!) Mă trezi din reverie muzica de geampara nocturnă de pe strada istorică Alexandru Lăpușneanu (strigătul urmașilor urmașilor otomanului Ilderim)
SIMFONIA A 14-A SAU LISTA LUI VLADIMIR PUTIN by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/2406_a_3731]
-
citești în cer ca-n carte Litera lui Dumnezeu Din care și tu și eu Facem vorbe mîngîiate Pentru vieți neterminate Ci s-or termina și ele ?i-om rămîne-n clipe grele Unul de cellalt să fim Legați printr-un țintirim
Lunganco cu rochia roz by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10882_a_12207]
-
Se plimba prin lunci, prin codru, până la lacul fermecat. Ea e mai mare decât junele amorezat. Mai apoi, fiind departe, Mihai află că fata de 19 ani a fost luată de zburătorul, răpusa de dropica (hidropizie) și e înmormântata în țintirim. Trist, o evocă în: De-as avea, Din străinătate, Mortua est (intitulată la început Elenă), Aveam o muză ori Floare albastră. Trimite poezia ‘De-as avea’ revistei Familia, condusă de Iosif Vulcan, care o publică imediat (martie 1866), schimbându-i
Mihai Eminescu este propus pentru canonizare [Corola-blog/BlogPost/95671_a_96963]
-
vindecați. DE-ACEEA, CÂND COBOR LEGAT ÎN FIARE, ÎMPOVĂRAT DE-OSÂNDA CEA MAI GREA, CU FRUNTEA-N SLAVĂ STRIG DIN ÎNCHISOARE: NU-S VINOVAT FAȚĂ DE ȚARA MEA! Aiudule, Aiudule, Temniță cruntă, Aiudul, cetatea durerilor surde, Aiudul, galera destinelor noastre, Aiud, țintirimul anilor mei! Veniți să-l lovim cu săgeată de foc! Ștefane, Măria Ta, Tu la Putna nu mai sta! Domnul Tudor să trăiască! Cum nu vii tu, Țepeș, doamne! Dar iată-l! E vodă, ghiaurul Mihai! Toți dușmanii or să
PARTEA A IV.A de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385293_a_386622]
-
bunicii și se duseră la nunta prietenului lui Gligore, care își mărita fata. Numai că acolo se întâmplă nenorocirea. Cineva fără de suflet le curmă viețile de tineri, turnându-le otravă în pahare. La trei zile fură îngropați pentru vecie în țintirimul satului. Niciodată nu s-a știut cine a fost criminalul. Autoritățile din acele vremuri nu s-au prea străduit a afla adevărul. Nici nu prea aveau cum să-l afle. S-a bănuit că ar fi fost amorezul Vetei, care
DE-AS PUTEA VIATA ÎNTOARCE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385159_a_386488]
-
Ultimu-i drum n-a fost să fie la țărm de mare - după cum dorea -,/ într-o noapte cu lună plină,/ nici la o mănăstire, unde să poată asculta/ mult îndrăgita cântare „Lumină lină”./ Drumul zbuciumatei vieți s-a închis într-un țintirim din țara pe care a iubit-o,/ și căreia i-a dedicat frumoasele cuvinte:/ „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,/ țara mea de glorii, țara mea de dor?.../ La trecutu-ți mare, mare viitor”.../ A fost o zi a
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
sînt tot timpul în vacanță, justiția ia prînzul cu mafia, armata a fost distrusă, administrațiile centrale și locale gem de corupți, Învățămîntul scoate pe bandă rulantă analfabeți cu patalamale superioare, Sănătatea și nivelul de trai ne trimit mai devreme la țintirim. Sunt destul de deștept să-mi dau seama că sunt prost” To’arșu Nicolăescu a mai fost pe la finanțe, e băiat cuminte și spune da. Ușor fiind de convins, el va semna porțiile arondaților la banii publici și va ieși din
To’arășu cu număratul căpițelor e cuminte și va face ce i se dictează [Corola-blog/BlogPost/93434_a_94726]
-
așezării, fiind dispuse aproape de suprafața solului, totuși au fost scoase unelte de silex și menilit, idoli antropomorfi și zoomorfi, precum și pietre de râșniță din gresie. O altă așezare, considerată din perioada neolitică, a fost aceea situată la punctul numit „La țintirim”, proprietatea lui Pâțu, de unde au fost scoase la iveală, în urma plugului, resturi de locuințe și ceramică specifică neoliticului. Materialele ceramice, aparținând epocii neolitice, au fost descoperite și în partea de apus a comunei Filipeni, pe dealul Ungurenilor, la punctul numit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > TE-A UITAT, BĂDIȚĂ, LUMEA ... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 379 din 14 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Te-a uitat, bădiță, lumea, Într-un pustnic țintirim, Cum ne uită, tristă, vremea, Pe toți, după ce murim... Numai eu m-așez sub teiul Ce-nflorește an de an, Încrustând în veșnic steiul, Dulce stih de moldovean. Nu mai sărutăm iubita, Recitând din versul tău, Fiindcă străjuie orbita Îngeri
TE-A UITAT, BĂDIŢĂ, LUMEA ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361299_a_362628]
-
măsura Prin mii de ani lumină ca s-ajungă în veșnicia Ta Aici i-ai vrut Tu Prea Bunule ce te gândești la toate Acoperiți de-un strat prin care nici gândul nu străbate Încremeniți în lacrimi, aliniați adânc în țintirim În libertatea de la ei, nicicum nu-i timp să ni-i amintim Când soarele metalic sfidează termometrul și țara În gestul său năpraznic se răzvrătește incertă vara Căci azi urmași în generația de blugi și celular Pe morminte de eroi
DIN SATUL MEU AMORF de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362950_a_364279]
-
am fi de fapt doar niște biete umbre prea slabe, prea molâi și mult prea mici să stea-mpotriva vremurilor sumbre. Dar nici nu vrem, căci unde mai găsim atâta frenezie ca-n beția ce-a prefăcut în cruci de țintirim iubirea, bucuria,armonia. Drogați de cât eșec ne-a biruit holbăm spre viitor priviri buimace ne-nțelegând de ce necontenit în întuneric totul se preface !!!... 11 decembrie 2016 Anatol Covali Referință Bibliografică: Destrămații / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2172
DESTRĂMAŢII de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361051_a_362380]
-
care alții depun pentru noi, și noi depunem pentru alții, fapte de viață postume.Doar cărțile mai sunt, între aceste lumi, scrisori a căror hârtie se destramă când le descoperim în podul bisericii - al cuvintelor noastre, și sufletelor, clopot și țintirim. Dar Iisusul doamnei Melania Cuc nu este numai în podul bisericii. Pentru că în penultima scrisoare, din cele 13, “Duminică fără Iisus”,scriitoarea ne mărturisește: “Cu Iisus al meu m-am intalnit de miliarde de ori în răstimp, dar nu l-
EVANGHELIA DUPĂ MELANIA CUCU, CRONICĂ DE JIANU LIVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363132_a_364461]
-
măsura Prin mii de ani lumină ca s-ajungă în veșnicia Ta Aici i-ai vrut Tu Prea Bunule ce te gândești la toate Acoperiți de-un strat prin care nici gândul nu străbate Încremeniți în lacrimi, aliniați adânc în țintirim În libertatea de la ei, nicicum nu-i timp să ni-i amintim Când soarele metalic sfidează termometrul și țara În gestul său năpraznic se răzvrătește incertă vara Căci azi urmași în generația de blugi și celular ... Citește mai mult Din
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
viață înapoi. O stea sinucigașă taie sfânta zare, Și raza ei de gheață în piept mi se răsfrânge O veste răscolește Marea Întristare Și o vremelnicie îmi fermentează-n sânge. E-o rană albăstrie limpede și rece, Când cade în țintirim din raftul zării o stea, Iar gândul mi-e rană pe drumul care trece Copilăria înspre clipa ce-o ademenea. Gheața din scânteia-i cu zvonul ei m-apasă Pe când și-amână tata, din nou convalescența; Nu boala simte el
RECVIEM -TATĂLUI MEU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364795_a_366124]
-
Toate Articolele Autorului viața noastră e pe cale trecătoare ca o boare precum apa din izvoare ce curge mereu la vale azi ori mâine tot pierim plini de griji și de răsfățuri viața nu se ține-n hățuri se oprește-n țintirim. trecem cu ultimii cai printre foc și prin cenușă închizând ultima ușă în fanfare și alai. doar acolo-n iad sau rai graiurile noastre-s goale printre oasele finale călărim mereu pe cai. o romanță-i și-i banală viața
VIAŢA NOASTRĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350395_a_351724]
-
-mpărat, / Brazda reavănă întoarsă, ce e dragostea de țară, / Coada sapei, ce e munca și dulceața ei amară. // Șipotul cu apă rece, o iubire dezmierdată, / Bolta nopții-n roi de stele, jurămintele de fată, / Casa veche, amintirea timpului de început, / Țintirimul, ce-i vecia clipei scurse pe pământ” (Învățat-am). Poeme sapiențiale, cu parfum de învățătură sfântă și de apoftegmă, scrie poetul pentru urmași, rod al meditației și reflecțiilor din clipele de răgaz: „Se moare doar odată, murit vei fi mereu
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
are brumă, / Și iarna nu-i omăt din plin. La clacă nu mai merge nimeni, / Război în casă îi uitat, / Iar animalele-s puține, / Că ciurdă nu-i la noi în sat. // Biserica-i aproape goală / Bătrânii-s duși în țintirim, / Se-nchide școală după școală, / Copiii-s rari și nu mai vin. // Se umple lunca cu rogozul, / Ce-mi crește îndesat, în pace, / Și-n loc de grâu iese mohorul, / Că brazdă n-are cine-ntoarce. Să hâie-o șură, cade
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
am murit, neică?!” V-am auzit intelectualul vocabular presărat cu succesuri, almanahe, branconieri, impetuos necesari, arbori argumentali și mai ales vorbind despre acea rasă productuvă de vaci „Einstein”. N-am murit, neică! Vă supervizez de aici, din veșnicia rece a țintirimului, luminat de luceafărul Eminescu. Încă n-am murit, neică! Prof. Ion C. Hiru Referință Bibliografică: ANUL CARAGIALE / Ion C. Hiru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 447, Anul II, 22 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion C. Hiru
ANUL CARAGIALE de ION C. HIRU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364916_a_366245]
-
Iacob Publicat în: Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Să nu jelim Din ce-a fost ieri, nimic să nu jelim când încă-n noi un foc mistuitor mai este, când viața hăulește spre colți de țintirim și vrea din tină iarăși să se înalțe peste. Să nu jelim! Din jale nimic n-o să răsară: nici flori, nici bucurie nici însetatul dor, să nu purtăm trecutul în noi ca o povară, ci aripi să-i punem să
SĂ NU JELIM de LEONID IACOB în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366514_a_367843]
-
JELIM, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017. Să nu jelim Din ce-a fost ieri, nimic să nu jelim când încă-n noi un foc mistuitor mai este, când viața hăulește spre colți de țintirim și vrea din tină iarăși să se înalțe peste. Să nu jelim! Din jale nimic n-o să răsară: nici flori, nici bucurie nici însetatul dor, să nu purtăm trecutul în noi ca o povară, ci aripi să-i punem să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]