317 matches
-
formuleze, era acoperit de alte întrebări, nedumeriri și înjurături exprimate fără menajamente... Pe străzi era aproape pustiu. Puțină, foarte puțină animație în jurul poștei și în fața a câtorva magazine. Mai jos, către centrul vechi al orașului, mai că nu se vedea țipenie de om. Doar mașini. Multe mașini. Diverse tipuri, mărimi și culori. Singurul lor aspect comun era, chiar de la prima vedere, prețul. Nu trebuia să fii introdus în domeniu ca să-ți dai seama că, în majoritate, erau scumpe. Foarte scumpe, dar
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_i_1_marian_malciu_1326200746.html [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
pricepea la tocmeală, n-ar fi putut să scoată atât de mult pe o așa marfă îndoielnică. Ahmed s-ar fi târguit și el, nu încape vorbă, însă cu cine să te târguiești dacă pe o așa caniculă nu vezi țipenie de turist? Doar localnici în sandale, qandrissi ori djellaba din bumbac și cămăși din pânză deschise la culoare. Plictisit de moarte, copilul începu să-i urmărească cu privirea. Printre motoretele ce treceau încontinuu pe drumul plin de colb, un vlăjgan
BELAY, REGELE MAIMUŢĂ de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 by http://confluente.ro/Belay_regele_maimu_.html [Corola-blog/BlogPost/355994_a_357323]
-
se întunecă, imediat e noapte. Sora mea, filozoafa, mi-a zis: “ nu e noapte, proasto! E abia trecut de prânz “. În același timp picături mari și reci de ploaie au început să ne stropească fața. În jur nu mai era țipenie de om. Am început să mânăm vitele spre casă. Vântul bătea cu o furie nemaipomenită și nu am mai putut înainta. O femeie din vârful dealului ne-a strigat: “lăsați animalele și fugiți, că ne omoară Dumnezeu! Din cer a
FURTUNA DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 by http://confluente.ro/Furtuna_de_titina_nica_tene.html [Corola-blog/BlogPost/366912_a_368241]
-
de după colțul străzii alergând spre magazin. Băiatul preotului era un năzdrăvan roșcovan care îi amintea de Mihăiță, nepotul ei cel mic. Într-un târziu, ieși pe poartă și se sprijini de coada măturii, cercetând strada în lung. Nu se vedea țipenie de om în ajunul acestui Crăciun. Oftă. Închise portița în urma ei după ce rezemă mătura de zid și porni cu pași mărunți, șovăitori, spre biserică. Postise, așa cum era datina celor cu credință în Cel de sus și, înainte de marea sărbătoare, trebuia
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1418185276.html [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
pot apuca de treabă, dacă nu mă răcoresc. Mărășteanu desfundă o sticlă cu votculița preferată a „domnului” Pascu, dar și cu aperitivele apreciate de dumnealui. Când le văzu așezate pe un șervet, se trânti alături pe iarbă. În jur, nici țipenie de om. --Mmm!..Ce finețuri, dom’le, ce finețuri! Vezi cum mă corupe contribuabilul, stimate cetățean? Eu...ce să fac acum? --Să gustați, domnu Pascu, să gustați! Cetățeanul vă cinstește și vă respectă onorabila specialitate de topograf. --Așa să faci
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1433581289.html [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
noapte!... Am venit aici pentru un scurt răgaz... Tovarășul era cumsecade. La el aveam măcar o sâmbătă liberă pe lună și puteam să-mi fac de cap pe unde vroiau mușchii mei, prin ținuturi sălbatice și îndepărtate, unde nu era țipenie de om. - Nu te supăra dragă... - Nu mă supăr, dar, mă rog, să nu te refuz tocmai pe tine că și așa ești destul de oropsită. Haide cu mine! Bătrânica își ridică privirea în noapte și la lumina lunii văzând straniul
LINIŞTE SUFLETEASCĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1399014033.html [Corola-blog/BlogPost/360241_a_361570]
-
uriaș de oase vinete, îndesiți pe pământ alergăm prin necuprins alergăm cerând sus și tare vidului, luminii fragede, pâlpâitoare a lumilor rotitoare, moartea. Glasul ne șovăie, se-alungește de la un pământ la altul, mare, întunecat și umple creatul unde nici țipenie nu e cu un blestem ce se frânge în infinit (septembrie 1946) Spital Răsare-n umbra norilor jilav spitalul printre palmierii drepți oacheși și iarba măruntă de martie. De-a lungul sălilor o seamă de picioare albe și paturile-n
Giuseppe Bonaviri by Geo Vasile [Corola-website/Journalistic/13883_a_15208]
-
lifturi. Urcăm la etajul unde trebuia să ajungem. În tot acest timp suntem însoțiți de un domn foarte empatic, de la Ambasada, care știe deja drumul și cum trebuie procedat. Ajungem, așadar, la etajul cu terapia intensiva.Aici, liniște și nici țipenie de om...așa cum și trebuie să fie în apropierea unei secții de Reanimare.. Încă 30 de pași și ne găsim în fața unei uși din lemn masiv. Ni se explică faptul că , din motive de siguranță, ușa este blocată și nimeni
Revolta surorii unui tânăr ars în Colectiv și tranSportat în Belgia by Roxana Covrig () [Corola-website/Journalistic/101668_a_102960]
-
salut și se îndepărtase destul de uimit. Interesant era că refuzul îi stârnise admirație, nicidecum uimire ori supărare. Grăbise pașii. Și, când să scoboare podețul, întorsese instinctiv privirea. Descoperise că cel întâlnit dispăruse, iar pe toată insula nu se zărea nici țipenie de om. O apucase spre una din ieșirile din parc, ducând cu sine senzația că-și întâlnise... geamănul! Da! Da! Și încredințarea asta îi deschise în suflet șuvoiul unei energii nebănuite. Nu mai era singur! Referință Bibliografică: GEAMĂNUL / Angela Dina
GEAMĂNUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1424589464.html [Corola-blog/BlogPost/382411_a_383740]
-
i dau banii, cred că se rezolvă așa”. - Cât mă costă până aici? El a privit spre aparatul de taxat fără să‑l vadă, atent la șosea. Se apropia o mașină. Din spate nu se vedeau altele în mișcare. Nici țipenie de om pe șosea. După ce a trecut mașina ce o văzuse, a întors capul și s‑a răsucit puțin către Amalia. A privit‑o batjocoritor și i‑a vorbit, amenințând‑o: - N‑am nevoie de banii tăi, cucoană! Oricum vor
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_22_.html [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
fi așteptat la aeroport de către șoferul companiei „Rotexim” care mă va transporta în continuare spre Oradea. Semn de recunoaștere, o tăbliță pe care va fi înscris numele meu. Mă uit în stânga, mă uit în dreapta, ies la carosabil, dar degeaba. Nici țipenie de șofer cu tăbliță în mână... sau de vreun autovehicol cu numere de circulație românești. Mă reîntorc în sală și mă așez pe o bancă la vedere. Cu ochii pe bagaje! Diferiți indivizi dubioși mă acostează oferindu-mi servicile lor
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/George_roca_jurnal_de_vacan_george_roca_1389771763.html [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
însoțite de servicii speciale, all inclusive, precum accesul gratuit la restaurante, Spa, etc. Citesc aceste informații într-un pliant găsit pe jos în timp ce hoinăresc prin locurile necercetate până atunci. „Princess” stă încă pe loc. La ultimul nivel nu se vede țipenie de om. Cei mai mulți au coborât pe puntea principală imediat după incendiu. Cobor și eu. Îl văd pe Voquin la pupa, la locul său, cu undița în mână și mă apropii. - Nu pari tocmai afectat de incendiu! îi zic. Zâmbește. - Aș
DRUMUL APELOR, 13 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1486147826.html [Corola-blog/BlogPost/375473_a_376802]
-
de concediu. La coborârea din tren mă întâmpinase o ploaie rece și măruntă, ce se prelungise întreaga zi. Spre seară, luasem hotărârea să ies la plimbare, cu toate că ploaia nu se oprise. Pe drumul pietruit ce urcă șerpuind către Peleș, nici țipenie de om. Vântul zgâlțâia copacii, făcându-i să se tânguie, iar pârâul Peleș cobora zbătându-se cu furie. Dughenele din lemn la care se vând suveniruri așteptau zăvorâte, vremea însorită. M-am apropiat de castel. Se aprinseseră felinarele și la
PRIZONIERĂ LA PELEŞ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 by http://confluente.ro/Corina_diamanta_lupu_1395751953.html [Corola-blog/BlogPost/353838_a_355167]
-
fașă, incendiul, combustia acea stranie. După lupta de-o secundă cu flăcările, deși biruitoare, Dacia se simți înfrântă ca o armată în retragere. Bănuțul ei de aur se topise, se prelinse ca un abur în aer. 8 * * * Nu mai era țipenie de om în tot trenul, apoi nu mai era nici tren și nu era gară pe afară, nici peron cu felinare dincolo de albul zăpezii ce se repezea-n pământ cu furie de câine în turbare. Dacia fusese un punct singular
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Fragment_de_roman_femeie_in_fata_lui_dumnezeu.html [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
larg, neumblat, care pleacă din gară spre oraș. Câmpul verde, cu iarba proaspăt cosită, întregește priveliștea, ivită ireal parcă pe-un ecran de pânză uriaș. Simt apăsarea miilor de ochi electronici supraveghind atmosfera, să n-o ia cineva aiurea ... nici țipenie de om, nicio mișcare, nici vântul nu adie! Îmi pare un târg arid, fără suflare și fără urme de viață. Trenul șuieră scurt de două ori dar, nu vreau să mai plec de-acolo! Toată oboseala și vânzoleala acelor ani
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Exodul_0.html [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
data. Atunci și-a dat seama că el lipsise două zile. " Vreau să cred că nu voi rămâne aici o eternitate.Nu mai rezist!... Așa gândea Tudor făcând pași mici și obosiți și încercând să iasă undeva în luminis.Nici țipenie pe nicăieri, nu mișcă nimic nici frunzele măcar. Totul parcă rămăsese împietrit de o eternitate pentru o altă eternitate. Câte amintiri îi veneau acum lui Tudor în minte. Unele din ele frumoase, altele chiar triste. Moartea bunicului spre exemplu: În
ASCUNS IN PADURE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Ascuns_in_padure_florentina_craciun_1335518120.html [Corola-blog/BlogPost/359216_a_360545]
-
frumusețe”, nota The New York Times Book Review “Când Ayi a intrat în sat, soarele roșu încă nu se ridicase pe cer, însă raze arămii, diafane, își așterneau strălucirea pe caldarâm. Drumul era cufundat într-o liniște desăvârșită, căci nu se zărea nici țipenie de om. Toate prăvăliile, aflate de-o parte și de alta a drumului, erau închise, iar stegulețele de la ușa cârciumilor, umezite de roua nopții, atârnau greoaie, lipsite de viață. În vitrinele magazinelor de haine, manechine despuiate, de proastă calitate, își
Invitație la lectură by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105843_a_107135]
-
acolo, știi... - Am zis o dată. Aduci frunzele și pleci unde vrei, băiatule... Gavrilă a plecat bucuros și a mers, trăgând sacul după el prin țărâna adunată în timp la marginea mejdinei, cale de câteva sute de pași. Era pustiu. Nici țipenie de om în jur, când a intrat printre rândurile de floarea soarelui. Când abia începuse să rupă fără nicio noimă frunze, a auzit o voce de femeie. O femeie care fredona, în asfințitul soarelui, „Marie și Marioară”, în timp ce aduna iarbă
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437259028.html [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
deschis portița ce dădea spre o râpă destul de abruptă, pe unde putea să se strecoare printre salcâmii plecați deasupra potecuței, care formau o boltă asemănătoare cu cea de la vița de vie din fața casei. A scrutat întunericul ca să vadă dacă-i țipenie de om, a-ntors capul către Leana, iar cînd a simțit mâna ei că-i atinge obrazul, lacrimile îi curgeau izvor din ochi. I-a luat mâna, i-a strâns-o puțin și a plecat cu tristețea în suflet a criminalului
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_ii_a_ultima_spovedan_marin_voican_ghioroiu_1376630680.html [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
s-o asemui cu cea a gazdei mele, dar de unde! Domnia sa mi-a spus că trebuie să merg într-un anumit loc al parcării, dar cine putea ști care este acela? Toată parcarea din fața mea era plină cu autovehicole, dar țipenie de oameni. La un moment dat mi s-a părut că cineva seamănă cu domnul Bonte. L-am abordat pe românește, dar omul mă privea ca pe o glumă a vieții sale, cum mă adresam lui într-o limbă străină
FESTIVALUL FLORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1491207672.html [Corola-blog/BlogPost/370753_a_372082]
-
Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 769 din 07 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Urmează Partea a VI-a * * * Căruța boierului i-a dus pe fiecare la casele lor, și pe la orele unu din noapte nu se mai auzea țipenie de om în comuna Vălureni. Conașul Pandele cum se băgă în așternut fu luat de Morfeu în primire, și un vis plăcut l-a făcut să regrete câd s-a sculat că nu fusese băiat deștept și să profite de
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_vi_a_pariul_blestemat_marin_voican_ghioroiu_1360224006.html [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
meu’’, cum îl alint, care nu concepe să se ușureze în curte, ci numai pe ulița...pe ulița satului...satul meu natal... Și, pentru că ne-a intrat în rutină , chiar dacă era foarte devreme, reconstituiam traseul până la vârstnicii mei părinți...Nici țipenie de om nu își simțea prezenta, nici pe șerpuitoarele poteci, nici prin curțile bogate în tulpini de falnici pomi fructiferi , de legume care de care mai îmbietoare și flori frumos colorate, cu mirosuri îmbietoare.” S-au boierit țăranii!’’ mi-am
SOFIA RADUINEA by http://confluente.ro/articole/sofia_raduinea/canal [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
meu’’, cum îl alint, care nu concepe să se ușureze în curte, ci numai pe ulița...pe ulița satului...satul meu natal... Și, pentru că ne-a intrat în rutină , chiar dacă era foarte devreme, reconstituiam traseul până la vârstnicii mei părinți...Nici țipenie de om nu își simțea prezenta, nici pe șerpuitoarele poteci, nici prin curțile bogate în tulpini de falnici pomi fructiferi , de legume care de care mai îmbietoare și flori frumos colorate, cu mirosuri îmbietoare.” S-au boierit țăranii!’’ mi-am
SOFIA RADUINEA by http://confluente.ro/articole/sofia_raduinea/canal [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
a ridicat capul spre mine când am intrat, ca să-l pot saluta și să-i pot privi mai atent fața. M-am ridicat așadar la scurt timp, am ieșit afară și am plecat spre mare. Pe străzi nu era nici o țipenie de om, iar liniștea cosmică și târzie a serii se așternuse deja, făcând să nu-mi scape nici cel mai mic foșnet de frunză răscolită poate de vreo rozătoare nocturnă. Mai apoi am început să aud pași în urma mea, pe
...JAFFO, LOC ANTIC AL REVELATIILOR! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 by http://confluente.ro/_la_stanci_.html [Corola-blog/BlogPost/354040_a_355369]
-
se pitise după o perdea groasă de nori ce-ntunecase cerul pe neașteptate, dând senzația unei înserări grabnice. Un vârtej de praf ridicat din nimic îi închise perspectiva, lăsând locul vizibil la numai 5-10 m în față. Pe drum, nici țipenie de om. În ciuda vântoasei, ieși din mașină, pentru a pipăi cu talpa drumul pe care urma să-l facă mai apoi „motorizat”. Măcar să dibuiască direcția! Dar întunericul nefiresc îl cuprinse din toate părțile. O amețeală îi luă în stăpânire mintea
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1405444346.html [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]