48 matches
-
indiferent cât de feroce vom ataca. În acest punct, sosiră, În sfârșit, știri de la Hideyoshi. Dar nu erau vești bune. Kanbei Încă nu se Întorsese și nu exista nici o informație clară. Mai mult, scrisoarea nu lăsa loc nici unei speranțe. Nobunaga țistui din limbă. Dintr-o dată, aruncă În lături săculețul În care i se adusese scrisoarea. — E prea târziu! mugi brusc Nobunaga, cu furie, provocat, În cele din urmă. Secretar! Scrie imediat mesajul și adresează-i-l lui Hideyoshi. Spune-i că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și le ordonă tuturor să plece. Ceilalți generali rămaseră ca trăsniți de Îndrăzneala lui Hideyoshi, dar, uitându-se unii la alții, nu putură decât să se retragă. Unii Îl acuzau de nesimțire chiar și confruntat cu propria-i crimă. Alții țistuiau din limbă și Îl numeau egocentric. Hideyoshi nu părea să le dea nici o atenție și așteptă până când În cort rămaseră numai el și Nobunaga. După ce toți ceilalți plecară, Înfățișarea lui Nobunaga se mai Îmbună Întrucâtva. — Deci, ce fel de propunere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
marelui preot din Yokawa și a insistat să-i Înaintez, Încă o dată, această scrisoare seniorului de la castel. Am refuzat, dar el a spus că primise ordin să vină și n-avea de gând să plece. Ce să fac? — Cum? Iarăși? țistui ușurel din limbă Mitsuharu. I-am trimis de câtva timp o scrisoare marelui preot din Yokawa, explicându-i cu grijă că nu am nici o posibilitate de a-i accepta conținutul petiției, așa că n-are nici un rost să mă mai roage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Încăierare, cine știe. Du-te și te uită, Îi ordonă el unui vasal. Apoi, În timp ce se dădea jos din pat alene, Îl auzi pe unul dintre slujitori strigând de pe acoperișul porții cu ziduri de pământ: — Iese fum din Nishikikoji! Nagato țistui din limbă, bodogănind: — Iar s-o fi aprins ceva pe Strada Scursurilor. Se Înșela crezând că era pace și uitase cu desăvârșire că, de fapt, nu era decât o zi ca oricare alta a războiului civil. — Cum?! Clanul Akechi? Uluirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
zilei a patra. În timp ce reveneau În tabără, cei doi generali se Întâlniră cu un grup de cercetași de-ai lor. Ofițerul de la comandă arătă agitat, În Întuneric, spunând: — Cei din Ukita au Început să-și retragă trupele. Ascultând raportul, Kikkawa țistui din limbă. Prilejul trecuse deja. Kobayakawa citi gândurile fratelui său mai mare. — Mai ai unele regrete? Îl Întrebă el. — Sigur că am. — Ei bine, să zicem că am fi cucerit toată țara, continuă Kobayakawa. Crezi că ești omul potrivit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
la o distanță de vreo două leghe spre miazăzi. Mai aproape, sub locul unde stătea el, un general urca de la poala muntelui, Însoțit de câțiva aghiotanți. Comandantul apărării de la poarta barierei din lemn se grăbea Înainte, arătându-i drumul. Genba țistui din limbă, bombănind: — ăsta trebuie să fie Dosei. De cum Îl recunoscu pe generalul aflat Întotdeauna lângă unchiul său, Îi ghici misiunea Încă Înainte de a-i vorbi. — A, aici erai. Dosei Își șterse nădușeala de pe frunte. Genba stătea În fața lui, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fură Întâmpinați cu o salvă densă de muschete și se opriră Într-o zonă mocirloasă, unde le era greu să se miște. Nemaiputând nici să avanseze, nici să se retragă, suferiră pierderi grele. Nagayoshi, care urmărea evoluția bătăliei de la Gifugadake, țistui din limbă. — Of, au fost trimiși prea devreme! strigă el. Socrului meu nu-i stă În fire să fie atât de nerăbdător. În ziua aceea, tânărul era mult mai calm decât socrul său, În toate situațiile. De fapt, Nagayoshi luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
sale: -îi, -ei etc.) are un "caracter pregnant popular" (p. 35), care explică și puținătatea atestărilor sale în textele scrise ale limbii vechi. Sufixele în discuție sînt folosite mai ales pentru a forma verbe de la interjecții și onomatopee (-ui: a țistui, a dudui, a hurui; -ăi: a țopăi, a zumzăi; -îi: a bîzîi) și de la substantive (a biciui, a părui, a chefui; a scripcăi). Originea lui -ui e slavă, a lui -ăi mai incertă, dar una dintre ipotezele etimologice merge în
"A knockăi", "a bipăi", "a clicăi"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16391_a_17716]
-
singur pe malul pustiu al lacului Sinoe. Calc pe nisipul plajei, alb-alb... Ca și cum ar fi așteptat sosirea mea și m-ar fi salutat, broaștele încep să orăcăie. Pe urmă, țânțarii, câte un greere, zborul cu țipete stridente ale pescărușilor, lăcustele țistuind... fel de fel de voci intră în corul general. Mă împiedec de ceva și mă opresc, gata să cad. Ca la un semnal, ce credeam eu că este un cor de salut, orăcăielile și celelalte încetează, ca înțelese. Mă uit
Delta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8187_a_9512]
-
în timpul serviciului... - Poate ar trebui într-adevăr să-l consult pe profesorul Nevstruiev, nu?, bâigui Evsei încercând să insufle viață în sufletul laș al lui Ptașnikov. Dar în clipa aceea se auzi din cabinet vocea lui Cain Alexandrovici, și vraciul țistui speriat la Ioannopolski. - Vrei să mă dea și pe mine afară?, zise el implorându-l din ochi pe contabil. În momentul acela, Evsei Lvovici înțelese că era deja un străin. Rămase puțin pe gânduri în mijlocul camerei, apoi se apropie de
Ilf și Petrov - 1001 de zile sau Noua Șeherezadă () [Corola-journal/Journalistic/5220_a_6545]
-
Ptașnikov se acoperi cu stele și dungi violete. - Vai de mine, spuse el tresărind, și eu l-am înjurat de dimineață destul de rău pe Cain. Precis că Filiurin a auzit și o să-i spună tot. - Ce-ai înnebunit? începu să țistuie Evsei Lvovici. Ce tot spui? Dar dacă el stă acum pe husa asta și aude cum îl faci turnător? În clipa aceea, de pe fața lui Ptașnikov pieriră toate culorile. Lui Kostea, de mirare, i se curbă tot pieptul ca o
Ilf și Petrov - 1001 de zile sau Noua Șeherezadă () [Corola-journal/Journalistic/5220_a_6545]
-
nu o prea avea cu mulsul vacii (...). O femeie îi arătă cu degetul și exclamă cu voce tare: ‘Da tari tîmpiți mai sunt și americanii iștia dacî nici macar o vacî nu se pricep s-o mulgî!‘ O altă femeie a țistuit-o. Dar ea o ținea una și bună că americanii sunt proști ca noaptea, neștiind că Anton nu e american și că înțelege tot ce spune. Aceleași comentarii Anton le auzi și în drum unde ieși să fumeze o țigară
Picaresc pe axa Brașov-Chișinău by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3411_a_4736]
-
bucuria își lunecă capul gingaș în gâtul meu, gâdilindu-mă. Mi-e rău de atâta bucurie (mă sufoc puțin), aș vrea să mă depărtez măcar puțin de ea ca să le pot povesti ceva acestor bieți omuleți. N-are importanță că toți țistuiesc, că dau din mâini și-mi cer într-un glas (de parcă s-ar fi înțeles dinainte) să tac din gură. Dar nu-i nimic, nu mă supăr eu pe ei. O clipă, doar o clipită am impresia că sunt gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cât te țin baierile și numa atâta să tragi... Că dacă n-ai tu grije de tine, cine crezi c-o să aibă ? Uite și poarta, tot descuiată, uite și motanu năpârlit, tot lângă părul uscat stă. — Ptiu, drace, zâât ! îl țistuie ea. Da al dracu motan, slab și cocârjat și cu blana aia a lui flocăită, l-o fi flocăit alții mai tineri, al dracu motan, nu se sperie. Stă și se uită cu ochii ăia galbeni ai lui la ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
drept martori: — Voi n-aveți impresia că a moștenit trăsăturile fine ale ma mei lui, Scribonia? — Chiar p... pr... prea mult, hârâie Claudius. — Ce vrei să spui? e presat din toate părțile. — S-a gelozit Li... Livia... — Ei, aș! îl țistuie mama lui nervoasă. O fi fost Livia geloasă pe Scribonia cât a trăit, dar acum, după ce a murit... — Nu p... pe ea, replică iute Claudius, pe... Își mușcă brusc buzele și tace încruntat. Era gata să spună ce nu trebuie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai ales felul cum a rătăcit, ca și cum ar fi fost străin în pădurea lui. Nu-i plăcea îndeosebi că întârzie. Acuma, mama lui - nana Floarea - tot își vâră nasu-n geam din clipă în clipă și grăiește în sine și se țistuiește pentru întârzierea lui. Așa face totdeauna Culi! O dată i se întâmplă lui Culi să întârzie, numai o dată într-atâția ani de când s-a așezat la Prelunci - și bătrâna îl clănțănește și-l foarfecă în sine: Totdeauna face așa Culi! Atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
toți cei de față i-ar fi stat contra: În Baisa, eu voi semăna pepeni verzi! În tăcerea care se țesu lin printre oameni, singur Iuga se pronunță în felul lui enigmatic: Das ist Păuns Geschoss!8 Cei din preajmă țistuiră dezaprobatori: Fă-ți cruce, om roșu ce ești! Ce ai cu omul, de îl ocărăști așa ? Mai ales că îți e și cumnat ? Nicanor n-a încercat să atragă pe nimeni de partea propunerii sale, părerea sa zvâcnită în univers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sinistru în noapte. Trăsnit, cum nu mai fusese vreodată, de alcoolul consumat afară, cu lăcomie nemăsurată, Vladimir se supără de răsunetul gâlcevitor care zvâcni din scârțâiala patului și își arătă nemulțumirea față de nerecunoștința exprimată prin tăcere a pacientului: Sssst! îl țistui el pe bolnavul care avea o expresie severă de ingratitudine inexorabilă pe fața imobilă, așteptând, nepăsător, să îl acopere altcineva și făcându-i, parcă, în ciudă, prin fixitatea privirii. Ca un mai înțelept ce era, Vladimir cedă primul, acoperindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
marelui preot din Yokawa și a insistat să-i înaintez, încă o dată, această scrisoare seniorului de la castel. Am refuzat, dar el a spus că primise ordin să vină și n-avea de gând să plece. Ce să fac? — Cum? Iarăși? țistui ușurel din limbă Mitsuharu. I-am trimis de câtva timp o scrisoare marelui preot din Yokawa, explicându-i cu grijă că nu am nici o posibilitate de a-i accepta conținutul petiției, așa că n-are nici un rost să mă mai roage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încăierare, cine știe. Du-te și te uită, îi ordonă el unui vasal. Apoi, în timp ce se dădea jos din pat alene, îl auzi pe unul dintre slujitori strigând de pe acoperișul porții cu ziduri de pământ: — Iese fum din Nishikikoji! Nagato țistui din limbă, bodogănind: — Iar s-o fi aprins ceva pe Strada Scursurilor. Se înșela crezând că era pace și uitase cu desăvârșire că, de fapt, nu era decât o zi ca oricare alta a războiului civil. — Cum?! Clanul Akechi? Uluirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zilei a patra. În timp ce reveneau în tabără, cei doi generali se întâlniră cu un grup de cercetași de-ai lor. Ofițerul de la comandă arătă agitat, în întuneric, spunând: — Cei din Ukita au început să-și retragă trupele. Ascultând raportul, Kikkawa țistui din limbă. Prilejul trecuse deja. Kobayakawa citi gândurile fratelui său mai mare. — Mai ai unele regrete? îl întrebă el. — Sigur că am. — Ei bine, să zicem că am fi cucerit toată țara, continuă Kobayakawa. Crezi că ești omul potrivit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la o distanță de vreo două leghe spre miazăzi. Mai aproape, sub locul unde stătea el, un general urca de la poala muntelui, însoțit de câțiva aghiotanți. Comandantul apărării de la poarta barierei din lemn se grăbea înainte, arătându-i drumul. Genba țistui din limbă, bombănind: — Ăsta trebuie să fie Dosei. De cum îl recunoscu pe generalul aflat întotdeauna lângă unchiul său, îi ghici misiunea încă înainte de a-i vorbi. — A, aici erai. Dosei își șterse nădușeala de pe frunte. Genba stătea în fața lui, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fură întâmpinați cu o salvă densă de muschete și se opriră într-o zonă mocirloasă, unde le era greu să se miște. Nemaiputând nici să avanseze, nici să se retragă, suferiră pierderi grele. Nagayoshi, care urmărea evoluția bătăliei de la Gifugadake, țistui din limbă. — Of, au fost trimiși prea devreme! strigă el. Socrului meu nu-i stă în fire să fie atât de nerăbdător. În ziua aceea, tânărul era mult mai calm decât socrul său, în toate situațiile. De fapt, Nagayoshi luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]