388 matches
-
continuă cadența. Doi din cei noi veniți se căznesc să-l așeze pe patron care alunecă mereu. Domnul cu mitraliera și-a potrivit distanța. Nu are nici o importanță faptul că domnul Goodman e gata să alunece din nou. Primele gloanțe țiuie și izbesc în pian. Strunele pocnesc într-un zumzet strident. Sticla zăngănește. Într-un colț stau perechile aflate la petrecere. Nu a fost nevoie de nici o comandă ca să se comporte cum trebuie. S-au așezat de la sine cu fața la perete, ascultând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
aceea și puțina energie pe care am desfășurat-o în această activitate. Ba am mai fost și bombardată psihotronic și paranormal și nu numai eu, ci și cei dragi mie. Vă dau un sfat: când simțiți că începe să vă țiuie o ureche sau chiar amândouă, încercați cât mai repede să le astupați și să alungați țiuitul, pentru că asta este clar manipulare psihotronică negativă. În toată această perioadă am avut doar două vise mai importante pentru mine: într-o noapte am
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
aceea și puțina energie pe care am desfășurat-o în această activitate. Ba am mai fost și bombardată psihotronic și paranormal și nu numai eu, ci și cei dragi mie. Vă dau un sfat: când simțiți că începe să vă țiuie o ureche sau chiar amândouă, încercați cât mai repede să le astupați și să alungați țiuitul, pentru că asta este clar manipulare psihotronică negativă. În toată această perioadă am avut doar două vise mai importante pentru mine: într-o noapte am
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
să iasă din bucătărie că altfel îl opăresc cu supa de pe foc! Aurora: Cum a reacționat Robo? Ela: Am avut impresia că l-a luat, așa, cum să zic o durere de cap; îi clipeau beculețele de pe cap, iar unele țiuiau. Aurora: Durere de cap?! Ela: De fapt nu o durere de cap ca a mea; parcă încerca să vorbească cu cineva și nu se înțelegeau. După căteva clipe s-a dus în grădină, unde a stat căteva ore privind cerul
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
și pe acesta să cadă peste mormanul de obiecte inutile. Mâinile șovăitoare prinseră și ultimul obiect vestimentar care îi mai acoperea trupul firav, scoțându-l timid. Obrajii se înroșiră brusc văzându-și goliciunea în oglindă. Inima îi zvâcnea, urechile îi țiuiau. „- Ți-e rușine de tine? Sau ți-e teamă că ceea ce vei descoperi nu va fi pe placul tău?” Niciodată nu fusese mulțumită de ceea ce văzuse în oglindă. Da, de aceea evita să se privească goală, în totalitate. Corpul ei
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fix unul în ochii celuilalt, pieziș în geam, în vreme ce, din punctul de supraveghere al țăranilor, noi ne uitam de fapt afară, ignorându-ne. în vremea aia nu se aprindeau becurile în tunel, ca azi. Așa că, atunci când trenul s-a zvârlit țiuind în beznă, mi-am întins picioarele spre bancheta din față și i le-am prins ca într-o foarfecă pe ale ei. Cum ne-am aștepta, în loc să și le tragă răcnind, mi le-a strâns și ea între ale ei
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
până la sfârșitul vieții. Inelul, inelul de logodnă cu ametist..., să am grijă de el! M-a încurajat, mi-a dat speranță, încredere... Înainte de plecare, inelul cu ametist și părintele Gherasim!" Petre își luă capul între palme. Îi vuiau tâmplele, îi țiuiau urechile. Inima i-o luase razna. O emoție puternică pusese stăpânire pe el. Stătu așa un timp, încercând să se liniștească și, într-un târziu, se întinse cu ochii închiși. Dacă aș avea o țigară... Fumase în tinerețe, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și sorbea din ea evlavios, mângâind-o ca pe un obraz de femeie.Nimeni nu îndrăznea încă să tulbure liniștea. Nimeni, afară de Pâcu: Măi oameni buni! Treziți vă! Ia te uită la ei. Parcă așteaptă să plece la cătănie. Imi țiuie urechile de atâta liniște. O dat Dumnezeu oleacă de omăt și gata, nu mai ai cu cine sta de vorbă. Parcă sunteți babele în țintirim. Măcar pe acelea le apucă bocitul și-i tot un drac...Dar spun totuși ceva
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
un lucru: frate-meu cel procopsit stă și zace-n avutul lui, cu Anisia, nevasta-sa, alături. Vara-i bâzâie musca-n casă, iară iarna-i șuieră vântul prin hoarnă, și dacă strănută Anisia: bine de bine, dacă nu, le țiuie urechile a tăcere și-a pustiu. Iară la noi, slava Domnului, are cine ne umple viața, c-avem o droaie de copii frumoși și voioși de saltă casa-n slăvi. Are frate-meu așa ceva? Iaca n-are! Ei? (ridică iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a fost mai rău, când m-am văzut nevoit să împing cu o singură mână roțile căruciorului. Înainte de a ajunge la Bancă mi-am cumpărat noul model de cărucior cu baterii. Acum mai trebuia doar să suport sunetul ca un țiuit de țânțar pe care îl scotea mașinăria în care fusesem aruncat fără voia mea. Lipsa mâinii stângi trecuse neobservată, era ca și când absența picioarelor aducea de la sine și lipsa unei mâini, dacă nu a ambelor. Știam deja ce va urma. Mâna
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
La început te mulțumeai să îți ferești privirea, mai târziu ai început să ocolești zonele unde aveau loc defrișări. Imaginile erau crude și nimeni nu putea înțelege de ce seva rămasă pe cuțitele cu zimți era roșie. Sunetul de motor îți țiuia în ureche ziua și noaptea până când oboseala ajunse să doarmă în locul tău, în timp ce tu hoinăreai pe străzi ca să verifici dacă nu a dat rădăcini smoala turnată proaspăt pe străzi. Nu ai riscat niciodată pentru că știai să cumpănești bine, iar până la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
la parter, iar locuința șefului, la etaj. De la flăcău până la fată, în linie dreaptă, era o distanță de doi - trei chilometri. Odată cu înserarea, de câte ori sosea de la muncă, polițistul care utiliza mașina cu girofar, a poliției, dădea drumul alarmei, și drăcia țiuia de te scotea din papuci. Chiuia cât chiuia, până ce vecina înțelegea că iubitul ei polițist era gata de ceea ce și lui Dumezeu îi place, atât de mult, noaptea, dacă-i frumos... Faptul, deși pentru întreaga omenire, de nebăgat în seamă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
aventuri, 'ște treburi, cu scene sexy, eroul nostru gândac având succes la fetele-gândăcițe..." "Gândacul de bucătărie, libarca, e o insectă hermafrodită", mi-a trântit-o el sec, aprinzându-și liniștit o țigară. L-am privit descumpănit, simțind că brusc îmi țiuie urechile de parcă aș fi primit niscaiva palme peste amândouă deodată. "I-auzi, al dracului gândac! Hermafrodit zici?" "Hermafrodit, da. Îți dai seama că succesul ăla nebun al eroului la fetele-gândăcițe cam cade în cazul ăsta... Las la o parte că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și - cu mers împleticit - s-a întors, a deschis ușa și a ieșit fără să se uite înapoi... Liniștea s-a așternut ca un lințoliu, spartă arar de câte un zgomot produs în crâșmă sau în curte... Lui Hliboceanu îi țiuiau urechile de atâta liniște... Îi aștepta pe cărăuși ca pe o izbăvire. Prin minte îi umblau gânduri și gânduri, dar toate sfârșeau cu întrebarea: „Cine sunt cei ce ne-au așteptat și m-au lovit?... Numai că știau pas cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ulei. În pândele sale, a revăzut-o de mii de ori și totuși niciodată, uneori i se părea că-i recunoaște un detaliu de caroserie Într-un automobil care trecea ca vântul, dar când se apropia În goană, cu sirena țiuind, vedea că, vai!, era doar o Lancia vulgară sau chiar un Fiat. Știa, o!, foarte bine că nici el nu era vreun Ferrari, că, În ciuda detaliilor cromate, a farurilor cu xenon și a motorului puternic, rămânea un mic burghez de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Împins de suflul exploziei, aerul fierbinte ajunsese pînă În locul unde se adăpostise și Îi ardea obrajii. CÎnd, după cîteva minute (sau mai puțin? amploarea și intensitatea evenimentului dilataseră timpul), se lăsă din nou liniștea, era atît de intensă Încît Îi țiuiau urechile. Ca să verifice dacă nu asurzise, Încercă să vorbească, să spună ceva, orice. Spuse: — Dumnezeule, parcă s-ar fi prăbușit un ozeneu! Din poziția În care se afla, Pablo nu-l mai vedea pe David. Erau doi sau trei metri
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că, În cel mai scurt timp, mă va scăpa de constipație. Trebuie să știi că a fost conceput pe baza algoritmilor fundamentali ai profesorului Persinger, de la Universitatea Laurențiană. — Înseamnă că e un lucru serios. — Bineînțeles! Partea proastă e că-mi țiuie mereu În urechi. CÎteodată mă ia și cu amețeală, Însă doctorul Hemming m-a asigurat că este efectul obișnuit al frecvențelor sub armonice. Doctorul Hemming este cel mai competent gastroenterolog al US Marine Corps, Îl lăudă colonelul, ca și cum s-ar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cari, te-au cam lăsat de tot balamalele bătrîne, se gîndește ascultînd trosniturile lemnului, încercînd să facă slalom printre mizeriile aruncate peste tot. Cît de tare m-oi fi îmbătat? începe să se întrebe ducîndu-și palmele la tîmple, simțind un țiuit în urechi, dîndu-și în sfîrșit seama că este desculț, ai dormit fără ciorapi, să vezi dacă n-ai să faci iar o criză de prostată. — Ia să vedem cum stăm, zice Dendé, răsucind robinetul chiuvetei, slobozind apă într-un ibric
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și zice: — Asta eu sunt. Ăsta e numele meu de vrăjitoare, adică. Coacăză. Vrabie, zice, ți-l prezint pe domnul Streator. Și Vrabie dă din cap. Și Mona zice: — Și șefa mea... — Șinșila, zice Helen. Cuptorul cu microunde începe să țiuie, și Mona o conduce pe Vrabie în bucătărie. Helen se duce la consolă și ia o gură de vin. Se aude soneria. Și Mona ne strigă din bucătărie să deschidem noi. Acum e un puști cu plete blonde și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
conduce. — Mmmm... nu. De fapt... da. Adică oricum trebuia să mă scol. Obișnuita lui timiditate îl liniștea pe Bull mai mult decât însuși faptul că era în viață. Acționa ca un agent protector în clipa în care, cu capul încă țiuindu-i de la sunetele care ieșeau din receptorul de bachelită, începu să își aducă aminte de evenimentele din seara precedentă. — Am sunat doar ca să văd cum te simți. Niște băieți ziceau că ai o rană sau ceva și că te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nu aveau să se înfrunte în zori, cum se obișnuise secole de-a rândul, ci peste o jumătate de ceas, la fluierul unui tip în șort și tricou negru, nu la semnalul trompeților și gorniștilor. Și cum să nu fi țiuit liniștea în momentele alea, cum să nu fi bâzâit ca un transformator electric când mustața lui Ian Rush tocmai se sburlea într-un vestiar, când pupilele lui Kenny Dalglish prindeau să sfârâie și să scapere ca jarul, când Whelan fornăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-n vecii vecilor amin) n-are nimic a face dacă tata va mai veni vreodată va aprinde lumina va cere senvișuri va citi va pleca iarăși, pentru totdeauna altundeva, ce contează e aici și acum cum el așteaptă să-ți țiuie urechile de atâta întuneric și mai ales tăcere ca să se desprindă de unde e ascuns, un om cu ochi fosforescenți care plutește într-un sac negru, invizibil, o bucată de întuneric mișcătoare, cel mai bine e să-i ardem una peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu lumina verde aprinsă, iar Bau-Bau (un fel de om cu ochi fosforescenți care plutește într-un sac negru, invizibil, un fel de bucată de întuneric mișcătoare) m-a pândit după colțul umbros al camerei lui tata, așteptând să-mi țiuie urechile de atâta beznă și tăcere ca să se desprindă de unde era ascuns, l-am visat pe Matei mare. Se făcea că era la o masă de scris, nebărbierit, cu un pix în mână cu care bălmăjea ceva greu de înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în mijlocul căruia vorbea cam de o oră întreagă marele Balbo. Chiar lîngă umărul lui stîng se afla domnul locotenent inginer Gabriel Corvino de la Arsenal, care tălmăcea cu o voce la fel de înflăcărată, dar mai subțire și de aceea ușor de auzit. Țiuia ca un țînțar, așa și arăta, subțirel, fercheș, cu părul des și creț, cu o paloare subliniată de roșeața pomeților, provocată desigur și de zăduful din salonul lui Basarab Cantacuzino, dar și de paharul niciodată gol pe care îl ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se mutase în Vladia, și erau destui ani, n-a mai băut cafea, vinul te ține destul de treaz și cu poftă de viață dacă știi cînd și cum să-l bei. Și, apoi, simțea de cîtva timp că-i cam țiuiau urechile, putea fi un semn de tensiune, de aceea era mai bine să se ferească de cafea. Domnișoara îl îndemnă iarăși să termine dulceața, era neașteptat de bună, deși era plin de struguri în jur, nimic altceva nu se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]