30 matches
-
Dau petreceri în carnaval (care ținea, după calendar, și nouă săptămîni), frecventau permanent „localurile”, se înghesuiau în bîlciuri (cel din Capitală avea și ziar: „Reporterul Moșilor”), mergeau să vadă comedioare (cele mai multe, traduse și localizări), se amuzau copios la „Mița Tirbușon”, „Țivila”, „Zozo” sau la „Spaniola de la Mitică”, își făceau farse, se dedau parodiilor, precum acel personaj de roman care voise ca „la moarte să nu i se cînte de jelanie, ci «Deșteaptă-te Romîne!»”. Această tendință se reflectă într-o bună
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu insistență, la 2 iunie 1850, la 1 decembrie 1850 și la 21 decembrie 1850, să-i "ocrotească" acei 1400 de galbeni "din zestrea sa", care intraseră în cumpărarea Ipoteștiului 43. Raluca știa bine că, prin paragraful 1640 din Condica "țivilă", soțul era oprit de a folosi, în afacerile sale, obiecte sau bani din zestrea soției, iar daca soțul a trecut peste acest paragraf, la cererea soției, putea fi siguripsită (= asigurată) zestrea ei, din averea soțului, înaintea tuturor creditorilor. Dar Tribunalul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lui Mihail Sebastian și cel al lui Ernst Jünger. Incitante, amîndouă, tocmai prin clara lor discrepanță structurală. Ca scriitură, în primul rînd. Ceea ce însă face deliciul juxtapunerii este reacția, net diferită, a celor doi în fața evenimentului. În timp ce Mihail Sebastian, un "țivil" din toate punctele de vedere, un personaj melancolic și necăjit din pricina privațiunilor antisemite din anii războiului, urmărește mersul operațiunilor militare mondiale cu harta în față, lăsîndu-ne impresia unui strateg profesionist, Ernst Jünger, coșcogea ofițer de Wermacht (ocupant al Parisului), dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
până la 1916 pe G. Ranetti și P. Liciu. Celui dintâi îi aprecia talentul de cronicar umoristic pe linia "moftologilor cu o mare bună dispoziție"210 Caragiale, Teleor și Bacalbașa, cu care a colaborat și pe care îi continuă în "jurnalul țivil și cazon" Moș Teacă, reeditat în 1899, în Zeflemeaua (1901-1904) și în Furnica (din 1904). Actorul P. Liciu este menționat ca autor de vesele "monoloage foarte de spirit"211. Atributul "umoristic" revine apoi în analiza prozelor unor scriitori ca D.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
iar cupletele în limba franceză, pe traducerea literală a unor expresii idiomatice românești, efectele comice fiind nu o dată la limita decenței. O prezență constantă este personajul Dom Paladu - inițial caricatură a unui om politic al vremii, apoi „un moș Teacă țivil” -, prototip al bucureșteanului gălăgios și atoateștiutor, surprins în cele mai variate ipostaze. O tentativă de a crea tipuri contemporane reprezentative conțin și „istorioarele cinematografice” de atmosferă caragialescă, avându-l drept erou pe Matache Pisălog, mahalagiu de un grobianism inocent, refugiat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]