158 matches
-
pe termen lung. Pentru pitecantropii de la conducere e infinit mai comod să se întroneze peste o nație de inculți decât peste una de ființe inteligente și cultivate. Pentru că acestea prea le văd incompetență, prostia și lichelismul. Născuți și crescuți între țoape, ei reproduc instinctiv modelul mahalalei la nivel de macrostructura socială. E greu, în aceste condiții, să nu vezi în recentul dictat financiar reflexele oportunismului semidoct. Postăți "în capul trebii", aceste anexe ale propriilor cefe multilateral dezvoltate n-au alt vis
Muza burtilor ambulante by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17565_a_18890]
-
Terenu' e al meu" (ib. 1670, 1998, 11); "Ia bilantu', neamule..." (ib., 2). În anumite expresii populare și familiare - ce dracu', sună că dracu', a-și da cu stîngu-n dreptu', ca (tot) omu' etc. -, forma orală e sigură potrivită: "Toate țoapele se chinuie să arate ce mulți bani au și se îmbracă că dracu'; Turcia scrie pe ele" - "România liberă" = RL 816, 1992, 5; "Băcăuanii își dau cu stîngu-n dreptu'" - "Evenimentul zilei" = EZ 296, 1993, 7; "rade și el la unșpe
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]
-
desigur, "pom-pen"!) Mergi la plajă și rămâi șocat de "naturalețea" cu care copile de vârsta școlii generale expun o nuditate agresivă, făcând din "topless" alfabetul vieții publice și din provocarea deșănțată unica rațiune de a fi. în România de azi, țoapa analfabetă și mitocanul mușchiulos se visează vedete de televiziune și se comportă în consecință: orice unduire din șolduri, orice gest ațâțător al său trebuie transmis în direct națiunii setoase de sex prin procură! O reacție ușor de explicat psihologic: îngroziți
România la ora vibratocrației biruitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16816_a_18141]
-
zoaiele din Groapa lui Ouatu. Nu același lucru se poate spune despre lumea lipsită de educație care-l vede pe Vadim vociferând la televizor. Faimoasele lui costume albe și oribilele cămăși bicolore (gusturi de chelner!) iau privirea analfabetului și-a țoapei, încântați că morișca umană "le-a zis-o". Așa s-a ajuns ca instituția politică cea mai importantă a statului să fie burdușită cu prostovani semianalfabeți, cu turnători nesimțiți și vechi securiști - și anume, partea cea mai odioasă, care nu
Spre NATO, cu securiștii-n frunte! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15881_a_17206]
-
frecvente de pe prima pagină a ziarelor noastre. Iată că de câteva săptămâni România aceasta apocaliptică a fost înlocuită cu o "Românie imobiliară". Zeci și sute de case, unele mai opulente decît altele, în stiluri diferite, dar unificate subteran de gustul țoapei și de obsesia de-a construi mai înalt cu o mansardă decât vecinul și mai masiv decât palatul lui Ceaușescu, confiscă atenția presei. Toate, proprietatea unor reprezentanți ai poporului: și anume, purtătorii de bulan, uniformă și cătușe, cunoscuți sub denumirea
România imobiliară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15995_a_17320]
-
vorbește despre rușinea națională (de data aceasta cuvântul e bine plasat!) în care se zbate învățâmântul României. Cauzele sunt, cum se spune, complexe. Dar ele pot fi reduse la una singură: și anume, la felul în care noua clasă a țoapelor și mojicilor ajunși în funcții înalte înțeleg să gândească viitorul țării. Stând cu ochii-n patru să nu-i prindă caraula în timp ce se înfruptă din resturile de măduvă ale stârvului sleit al țării, e limpede că tagma aceasta de vampiri
Iarna venețiană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16010_a_17335]
-
bărbatului ei și a puterii. În fiecare gest, în fiecare privire care urmărește "inamicul", încercînd să anticipeze reacții, în felul în care spune o replică sau alta, frica își îmbogățește fațetele. Rigoarea nu exclude inventivitatea și amîndouă pun pe scenă țoapa tipică din orice colțișor de lume. Darămite din Balcani! Supralicitările partenerului său Dan Condurache, agitația peste margini și de multe ori fără măsură, diluează consistența acestui personaj labil și unsuros, laș și "curajos" și riscă să ducă spectacolul spre o
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
atelierului o ilustrată, palid colorată, din... 1927: ei bine, aerul cochet al străzii principale, cu străvechile clădiri umbrite de copaci seculari, numește o Românie netraumatizată, dezvoltîndu-se armonios, neconvulsiv. Stradă pusă acum la pămînt. Și neîntrevăzîndu-se perspectiva unei reconstituiri. De altfel, țoapa comunistă, cu resentimentul ei atavic pentru omul înstărit al fostului regat, n-a vrut să audă de reconstituire, arogîndu-și, agresiv, rolul de edificator al grandorii găunoase. Prezența vidului. Doar cîteva clădiri din cele discret monumentale ale interbelicului, încîntătoare, au scăpat
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
al grandorii găunoase. Prezența vidului. Doar cîteva clădiri din cele discret monumentale ale interbelicului, încîntătoare, au scăpat neatinse, altele, și mai ales după ultima modă - operînd chiar și într-un Iași oricum mult mai important arhitectonic - cunosc hărnicia bidinelei de țoapă. Pereții boiți violent-chimic, la fel cu gardurile, cu băncile, cu bordurile trotuarelor: cît de departe e acest totuși iubit Dorohoi de cel din ilustrata din 1927! Același motiv - pereții de un verde agresiv - mă alungă fulgerător din fața casei părintești. În
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
origine română; că apar cărți importante, invenții etc. Și mai am zeci de exemple. Prin urmare, și prin intermediul premiilor, vrem să arătăm țării că avem mari valori, oameni pe care s-ar putea conta, modele ce trebuie puse în locul surogatelor, țoapelor și băieților deștepți fără școală sau eventual cu școala făcută la f.f. Ca să fac o paranteză, într-o clipă de disperare mă gîndisem să-l rog pe Fane Spoitoru sau pe Truțulescu să spună ceva de bine și despre cultură
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
nu e, totuși, Corneliu Vadim Tudor. Dar l-am văzut de atîtea ori suportîndu-l tandru pe mai tînărul său emul ca invitat în carnavalești emisiuni de televiziune, l-am văzut de atîtea ori răzgîind impertinența găunoasă, încurajînd impostura și cocoloșind țoapa, încît am sfîrșit prin a mă îndoi pînă și de ceea ce părea axa sentimentului păunescian al ființei: orgoliul. Ce lipsă de orgoliu, într-adevăr, ce lipsă de inteligență, în fond, să accepți vecinătatea unui sfîrîiac. S-ar zice că trunchiul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16059_a_17384]
-
o butelcă de vin, spre bucuria decedatului și a celor veniți c-o diblă și-un acordeon s-alunge tristețea musafirilor din țintirim. Ei ca ei, cu temeiul lor antic, numai că aristocrația banului e mult mai întinsă, calificativul de „țoape” scutindu-te de caracterizări mai ample. Se recomandă ca atare printr-un snobism exacerbat: preferă ca în vacanță să joace table pe Coasta de Azur - decât să-și piardă vremea pe la Luvru sau Versailles -, cucoanele cotrobăie prin Paris pentru cumpărături
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92514_a_93806]
-
care ajung să se creadă Dumnezei, vanitatea care ajunge să fie mai puternică decât dragostea, mândria prostească, minciuna, jumătățile de adevăr livrate drept adevăr, violența, bârfa veninoasă, frigiderul meu, care a ajuns să se ceară dezghețat o dată la două săptămâni, țoapele de mall, tabloidizarea grețoasă, oamenii care, deși sunt organizați în grupuri cu scop comun, preferă să se măcelărească între ei, neseriozitatea, iertările care se dau și se cer doar în fața unor morminte, pentru că atunci când mortul era viu, vanitatea era mai
Ce nu-mi place sau chiar mă enervează by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20961_a_22286]
-
am pierdut în aceste luni, Andrei Pleșu răspunde categoric: „Nu”. Între cauzele care au dus la această deplorabilă stare de lucruri, Pleșu înscrie și degradarea presei: „Nu se poate ca, în numele libertății de exprimare, să lăsăm orice țăcănit și orice țoapă să ne spargă geamurile. Libertatea trebuie onorată cum se cuvine, nu folosită pentru cafturi de cartier. E nevoie și de o recalibrare a meseriei de gazetar, o meserie esențială în orice stat de drept, dar o meserie care are rigorile
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4346_a_5671]
-
cârca altora averile tale personale, să le dosești... Singurul lucru pe care l-au învățat conștiincioși acești indivizi la orele lor de învățământ politic, de altădată, dar care ar trebui să vină ce numesc ei azi capitalism... capitalismul lor de țoape... de cuscri, cumetrii... ginerici... soacre... nurori... cumnați... ca să-l pună pe el,... pe capitalism, în fine, în practică, dar în folos doar personal... Duceți-vă, învârtindu-vă! unde și-a înțărcat mutu iapa!... Sau să nu mai fi fost nici o
Șmecheria cu ghivent by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9967_a_11292]
-
Grobei, ea e mai frumoasă ca el. El este deja chircit în idealul său, el deja visează la Farca, și ea i se dăruie, poate pentru prima oară total și fără interese, disprețuindu-l, dar și intrigată de această măruntă țoapă de la Caransebeș. Acolo are pulsiuni frumoase. Și finalul, dacă ții minte, este că el o "ucide", el este ucigașul ei. Mi-a fost milă cînd "am omorît-o", dar a trebuit s-o omor. Așa că Lelia a ieșit frumoasă, măcar din
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
tuturor, el decade. Și atunci, îmi imaginez: el decade. Cum? Atras, în aparență, de o femeie vulgară. Sau politicul, nu? }oapa Grobei, Grobei trebuie să profileze un om politic modern, pe Lenin sau pe Hitler, mai ales pe Hitler. O țoapă, care vine din provincie, cum a venit Hitler din Austria. Nu m-am gîndit neapărat la Hitler, dar Hitler e foarte aproape. Deci în romanul ăsta, de 400 de pagini, un roman burghez, am vrut să arăt o țoapă. (Preda
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
O țoapă, care vine din provincie, cum a venit Hitler din Austria. Nu m-am gîndit neapărat la Hitler, dar Hitler e foarte aproape. Deci în romanul ăsta, de 400 de pagini, un roman burghez, am vrut să arăt o țoapă. (Preda, nopți întregi, mi-a spus: Taie partea a doua. E un splendid, e cel mai mare roman satiric comunist. Monșer, mîine ți-l public, îți dau douăzeci de mii de lei". Eu aveam în buzunar douăzeci și cinci de lei, cu
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
de milioane în buzunar. Și-mi spunea: "Uite, monșer, mîine îți dau, taie aia, e o prostie partea a doua". Eu, neavînd nici ce să mănînc ca lumea, nici unde să stau, stăteam în chirie la o evreică.) Ei, și țoapa aia trebuia pusă într-un fals roman burghez, un fals roman expresionist, că e foarte expresionist, ca după aceea să apară cezura, tăietura, și să apară răsturnarea, partea cealaltă, charismatică, christică a lui Grobei, pe care și azi unii o
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
să văd! Da, puteai să faci cifrele mai frumos. La compunere titlul e Vine primăvara. Da, frazele sunt corecte, scrisul însă... la început ai scris mai frumos. De ce te grăbești? Și de ce ții degetul așa? - Care deget? - Degetul mic! Numai țoapele țin degetul așa... să se vadă. Ține mâna strânsă. Și pleacă. Fata răsuflă. De data asta a scăpat ieftin. Uneori se întâmplă să nu audă clanța ușii dormitorului și e surprinsă tocmai în clipa de relaxare când, scos din raftul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
acestea au proliferat în paralel cu sălile de fitness. Pentru că, în unele cazuri, când e aglomerație, chiar îți trebuie condiție fizică pentru a te urca în ele. Pentru a supraviețui. Citim în continuare numere de mașini SHY, AFU, MAF. O țoapă și-a lipit pe mașină o chestie din aia „kiss my ass“. Invitație pupincuristă. Asta nici nu merită citit. Sau un bou cu numărul „SEX“. Toți imbecilii visează să aibă mașină numai ca să-și pună numărul ăsta. Sau, mai grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
de catedră, membru corespondent al Academiei Române, tâmpiților!", răcni tipa, pătrunsă până-n adâncul inimii de onoarea ei de cărturăreasă română, făcută la apelul de seară. "LASĂ CĂ ȘTIM NOI CUM AI AJUNS ÎN FUNCȚIILE ASTEA. ORICUM, TOT O DOBITOACĂ ȘI O ȚOAPĂ PARVENITĂ AI RĂMAS." "Mă faceți pe mine dobitoacă și țoapă parvenită, mă? Ei, fir-ar mămicuța voastră a dreacu', vă omor!", urlă scoasă din minți Săvuleasca, lăsând de-o parte spoiala ei de mare doamnă. Se repezi turbată la perete
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
până-n adâncul inimii de onoarea ei de cărturăreasă română, făcută la apelul de seară. "LASĂ CĂ ȘTIM NOI CUM AI AJUNS ÎN FUNCȚIILE ASTEA. ORICUM, TOT O DOBITOACĂ ȘI O ȚOAPĂ PARVENITĂ AI RĂMAS." "Mă faceți pe mine dobitoacă și țoapă parvenită, mă? Ei, fir-ar mămicuța voastră a dreacu', vă omor!", urlă scoasă din minți Săvuleasca, lăsând de-o parte spoiala ei de mare doamnă. Se repezi turbată la perete cu pumnii goi, dar gândacii mei se și răspândiseră cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Tu te auzi ce vorbești? Gândaci care scriu obscenități pe pereți..." " Deloc nu ești atent!", se enervă ea. "Ți-am zis clar că nu scriau obscenități. Și nu mă înjurau cum a crezut tuta aia. Da' spuneau că-s o țoapă parvenită și m-au făcut și dobitoacă pe deasupra. Auzi tu la ei!" Gândacii au făcut chestia asta?", întrebă siderat bărbatul. "Da, gândacii!", spuse apăsat femeia. "Și cum scriau, dragă? Tu vezi vreo urmă de literă pe perete?" " Da' ce-ți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să facă altceva cu banii, golul lui lăuntric nu poate fi compensat decât cu un lux porcesc pe dinafară. Asta înseamnă pentru el Frumusețea și Fericirea. Ani de-a rândul am opus, în ce-am scris și ce-am spus, țoapelor ajunse pe săracii, tot mai mulți, ai acestei țări. Ticăloșia și mitocănia fără margini de care dau dovadă întruna potentații zilei te împing să-i consideri automat pe amărâți buni, frumoși, curați, dacă nu pe dinafară, cel puțin pe dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]