161 matches
-
prezintă într-un mod firesc, parcă s-ar înțelege de la sine că nu poate fi altfel; nicăiri nu se vede pedepsirea celor răi și răsplătirea celor buni.” Citind aceste cronici ale timpului, am mers repede cu gândul la “Casa cu țoape”, al dramaturgului Dumitru Dinulescu, un spectacol care se joacă în această stagiune la Naționalul craiovean, un spectacol contestat vehement, atât în interiorul, cât și în afara teatrului, pentru violența și trivialitatea limbajului, pentru “blazonul” personajelor, și mă întreb candid, ”a la Voltaire
„D-ALE CARNAVALULUI”. Cronică de spectacol, de Liviu Florian Jianu by http://revistaderecenzii.ro/liviu-florian-jianu-spectacolul-cu-piesa-d-ale-carnavalului/ [Corola-blog/BlogPost/339574_a_340903]
-
o butelcă de vin, spre bucuria decedatului și a celor veniți c-o diblă și-un acordeon s-alunge tristețea musafirilor din țintirim. Ei ca ei, cu temeiul lor antic, numai că aristocrația banului e mult mai întinsă, calificativul de „țoape” scutindu-te de caracterizări mai ample. Se recomandă ca atare printr-un snobism exacerbat: preferă ca în vacanță să joace table pe Coasta de Azur - decât să-și piardă vremea pe la Luvru sau Versailles -, cucoanele cotrobăie prin Paris pentru cumpărături
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/boieri-de-vita-noua/ [Corola-blog/BlogPost/92514_a_93806]
-
care ajung să se creadă Dumnezei, vanitatea care ajunge să fie mai puternică decât dragostea, mândria prostească, minciuna, jumătățile de adevăr livrate drept adevăr, violența, bârfa veninoasă, frigiderul meu, care a ajuns să se ceară dezghețat o dată la două săptămâni, țoapele de mall, tabloidizarea grețoasă, oamenii care, deși sunt organizați în grupuri cu scop comun, preferă să se măcelărească între ei, neseriozitatea, iertările care se dau și se cer doar în fața unor morminte, pentru că atunci când mortul era viu, vanitatea era mai
Ce nu-mi place sau chiar mă enervează by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20961_a_22286]
-
eu unica lu’ pește prăjit și singura căreia i-a luat mai mult de juma’ de an s-o găsească. Trebuia să fie simplă. Foarte simplă. Trebuia să mă reprezinte. Trebuia să mă facă să nu mă simt ca o țoapă împopoțonată. Trebuia să-mi dea libertate de mișcare. Trebuia să se asorteze cu spațiul în care urma să o port: curte, verdeață, flori, aer liber, animale la proțap. Trebuia să fie însoțită doar de niște flori în păr și atât
Cum mi-am ales rochia de mireasă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18619_a_19944]
-
Dragoș Bucurenci “Bună că viața”, ediția despre bună cuviință, bune maniere, eticheta, mitocani, țoape și țopârlani. Cu Dobrovolschi, Adina Buzatu și Maurice Munteanu. “Bună că viața” este produsă de Asociația MaiMultVerde cu sprijinul Grupului CEZ pentru TVR1. funny ediția asta. really! și utilă, păcat numai că o urmăresc probabil tot cei pentru care manierele
Bună cuviinţă, bune maniere, etichetă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82633_a_83958]
-
fost omis. Debut în revista Vatra din Târgu-Mureș (1982), datorită lui Romulus Guga, cu piesa într-un act "Suflet de fată". Tot în 1982 apar în revista Tribuna de la Cluj fragmente dintr-o variantă de atunci a piesei "Casa cu țoape". Scriitorul va continua munca la această piesă până în 2009, deși beneficiază în 2002-2005, la Teatrul Național din Craiova (regia: Mircea Cornișteanu) și 2003-2005 la Teatrul „Al.Davila” din Pitești (regia: Matei Varodi) de spectacole cu succes la public. Debutul pe
Puși Dinulescu () [Corola-website/Science/322428_a_323757]
-
autor pentru a fi reprezentate, în variantele lor definitive, se află în volumul "Teatru", apărut în 2010 la Editura Minerva. Sunt cuprinse "Bani de dus, bani de-ntors" (1999-2001), "Nunta lui Puiu" (2003-2005), "Amanta mortului sau Noua și adevărata Casă cu Țoape" (1979-2009), "Pescărușul lui Hamlet" (2004), "Săru` mâna tanti sau Pe pragul despărțirii" și tele-play-ul "Senvici cu infinit" (2006-2010). Din aceste piese au fost reprezentate până acum doar "Bani de dus, bani de-ntors" (2005, TVR), cu actorii Gheorghe Dinică (Manole), Carmen
Puși Dinulescu () [Corola-website/Science/322428_a_323757]
-
Gheorghe Zamfir 31 decembrie 2012 ca pe Cenușăreasa-o vor pe țara Ana sub spuză și mizerii să-i îngroape icoana-i de Ileană Cosânzeanade zor mormânt în bezne vor să-i sape o țară fără Nord e țara Ana țoapele și mârlanii: importați păduchii sub lălăieli soioase îi ascund toți rana rachiul prigonirii-i arde-ncet rărunchii i-au smuls carpații și-au târât-o sleită în amurg de babiloane nevertebrată sclavă și-au dorit-o s-aplaude tonții iadul
Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/97_a_201]
-
mai spus, eu n-am colaborat la nimic.“, s-a apărat Mihnea. „Cât despre presupusul furt intelectual, ar fi unul dublu: și Paul a făcut același lucru ca dom’ profesor. Așa că nu-i plânge de milă.“ „Te-ai culcat cu țoapa aia?!“, s-a enervat din nou Maria. Supărarea îi creștea în trepte, așa cum mă temeam. Am încercat s-o calmez. „Dar nu eram împreună atunci, nici nu te cunoșteam...“ „Nu mă interesează, m-ai mințit. Ești ultimul om.“ S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
răspândită pe numai câțiva metri pătrați. Lume comodă care nu s-ar fi dezmorțit plimbându-se câțiva zeci de pași în sus și în jos, preferând fumul propriei țigări sau a vecinilor. Personajul și-a ales o altă victimă. O țoapă. A trebuit să se mulțumească numai cu atât. O țoapă tânără, cu un vino-încoace ușor recognoscibil, care a și convins un elvețian să o însoțească în viață și, implicit, acasă, în România. ,,O țoapă care țopăia" (A. Pleșu). Personajul s-
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
s-ar fi dezmorțit plimbându-se câțiva zeci de pași în sus și în jos, preferând fumul propriei țigări sau a vecinilor. Personajul și-a ales o altă victimă. O țoapă. A trebuit să se mulțumească numai cu atât. O țoapă tânără, cu un vino-încoace ușor recognoscibil, care a și convins un elvețian să o însoțească în viață și, implicit, acasă, în România. ,,O țoapă care țopăia" (A. Pleșu). Personajul s-a lansat către ea și a început să-și facă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a ales o altă victimă. O țoapă. A trebuit să se mulțumească numai cu atât. O țoapă tânără, cu un vino-încoace ușor recognoscibil, care a și convins un elvețian să o însoțească în viață și, implicit, acasă, în România. ,,O țoapă care țopăia" (A. Pleșu). Personajul s-a lansat către ea și a început să-și facă numărul. ,,Uite-o, nu e, dar totuși uite-o! Ați câștigat o sută de franci!". Țoapa a căzut în plasa ridicol de bădărană a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în viață și, implicit, acasă, în România. ,,O țoapă care țopăia" (A. Pleșu). Personajul s-a lansat către ea și a început să-și facă numărul. ,,Uite-o, nu e, dar totuși uite-o! Ați câștigat o sută de franci!". Țoapa a căzut în plasa ridicol de bădărană a personajului (posibil candidat la alegerile din 2004). Zâmbea și dădea de înțeles că nu vrea. O aparență. ,,Să văd banii! Ați câștigat suta, da' scoateți banii să vadă lumea asta că aveți
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cinstite!" (el). Și ea scoate o bancnotă de 200 franci elvețieni (care nu valorează decât 3.700.000 de lei). Autocarul stătea să plece, iar finalul a fost cât se poate de penibil și previzibil. Călătorii s-au urcat, iar țoapa și elvețianul ei au rămas în parcare, în timp ce zece tovarăși, personaje secundare în povestea mea, au năvălit din restaurantul-wc din apropiere. Grup de presiune? Da, un grup de presiune primar, preistoric, autentic. Într-un final, cei doi se refugiază în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
violență, rămâne să-i îndemne pe alții la asemenea terapie contra neamului românesc: "Numai violența, numai sângele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimțire. Mă simt personal jignit de prostia bășcălioasă, de acreala invidioasă, de stridența țoapă a acestei populații ignare. (...) Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării". Citesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să plece, de vreme ce nu mai puteam să-i dăruiesc cu sinceritate acel interes plin de veselie care ne adunase împreună. Pe sub ușă a apărut o bucată de hârtie și am auzit-o pe Thea plecând. Măcar nu-i așa de țoapă încât să stea să aștepte să mă vadă ieșind, mi-a spus Sophie. Oricum, a avut destul tupeu să bată la ușă deși se auzea că ai pe cineva înăuntru. Ești logodit cu ea? Hai, citește-ți biletul. Sophie și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
la o palavră și la o bericică. Era mulțumit și era și iubit! Ce dacă mai scârțâia din încheieturi? Boala lungă, sănătate sigură! Trebe'că tocmai Necuratu' l-a-mpins să păcătuiască, adică să-și pună el pirostriile! Nemernica, aprozarista, țoapa, hahalera aia de boreasă, i-a mâncat lui capu' și alte chestii! Putem să fumăm aici, băi, da sau nu? Suntem în biserică, ce mama dracului! se enervează iar Buletin. Cre' că puteți pipa, dar să scuturați scrumulețul pe ziare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
figurine. Îi promisese lui Anzalone, despotul dintr-a cincea C, că se vor juca În pauză cu ele. Camilla Fioravanti se săturase să aștepte. Clasa era goală. Ochiul bolnav al lui Kevin se opri asupra gecilor agățate În cuier. Dacă țoapa asta și-ar fi terminat odată predica le-ar fi putut explora buzunarele În căutarea unei fise pe care să o joace la videogame Înainte să se Întoarcă acasă. Apoi Își aminti de petrecere și lăsă totul baltă. Sora Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un nespălat, un nepoliticos, impertinent și ipocrit, un răutăcios care nu ezita să lanseze obscenități cu orice ocazie. Dicționarele de astăzi dau mai multe sinonime ale adjec tivului grobian: bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopârlan, vulgar. Substantivul descrie individul care se evidențiază prin lipsă de educație și apucături grosolane. Cel mai apropiat, ca sens, pare să fie substantivul mitocan, om cu comportări grosolane, vulgare. Dar și mahalagiu, locuitor de la periferia civilizației. Am mai ales
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
care se evidențiază prin lipsă de educație și apucături grosolane. Cel mai apropiat, ca sens, pare să fie substantivul mitocan, om cu comportări grosolane, vulgare. Dar și mahalagiu, locuitor de la periferia civilizației. Am mai ales, dintr-o ofertă bogată: ordinar, țoapă, necunoscător, negândit, negreblat (În Moldova) sau ghiorlan (În transilvania). Grobianul de atunci și-a schimbat Însă profilul, a evoluat În pas cu epoca, cu modernizarea. Mai Întâi a căpătat un oarecare lustru, stilului i s au atașat calificative noi, precum
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
accesorii stridente. În loc să camufleze corpurile dizgrațioase, aceste haine scot în evidență grăsimile, bolile, diformitățile; sau pur și simplu dezgolesc în sens gratuit trupuri normale, dintr-o lipsă demonstrativă de pudoare. Este ca și cum mahalagismul ar fi găsit veșminte pe măsură: țața, țoapa și vampa (ca să iau doar trei ipostaze ale feminității de periferie) intuiesc în vestimentația lor o formă de limbaj cu „cârlig” pentru receptorii pe care îi vizează. Mahalaua arhitecturală Periferiile orașelor românești, dar și centrul cetăților foste comuniste, dau la
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
lumpenproletariatului, mass-media românească din postcomunism (sau tranziție) nu face altceva (cu puține excepții) decât să cultive un sentiment românesc al mahalalei. Emisiunile TV propun un fel de râvnite arhetipuri (pilduitoare! - în sensul de adaptate la noile vremuri) din mitocan, șmecher, țoapă, țață și vampă (cu toții recognoscibili în tipologia VIP-ului de astăzi): aceste erijate arhetipuri trebuie să le demonstreze telespectatorilor accesibilitatea la „lumea bună” (a bogaților, dar și a oamenilor simpli și norocoși sau a „artiștilor”), inculcând ideea (falsă, de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
trecutul și prezentul lor. La un moment dat interveni o pauză în discuția lor, iar Carmen plânse cu amărăciune. După un scurt timp reluă discuția. - M-am săturat să îl tot aștept să vină seara târziu acasă. Umblă cu toate țoapele pe la cluburi. De multe ori nici nu mai vine acasă. Nu vreau ca Victoria să crească în nesiguranța asta. De ar pleca odată afară din țară să știu una și bună. Cred că nici nu mă mai iubește! Iubirea nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
uimiți spectacolul unei națiuni care nu se mai regăsește pe sine, incapabilă după aproape două decenii să țină pasul cu vecinii de la Nord cu care am Împărțit aceeași istorie recentă; ca și reflexele „lor” intempestive, colorate de acel aplomb al „țoapei ajunse” - e atât de ușor, de rapid, se pare, să „ajungi” azi, În România, când Banul, indiferent de originea sa, nu numai că e brutal dominant, dar a șters de pe „masa valorilor naționale” orice altă valoare - etalându-se copios În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
alta!” - mănîncă testemeluri, așadar basmale. Tot acolo [observația a fost reluată ulterior și în Istoria literaturii române de la început pînă azi] cuvîntul turcesc arzuri e folosit cu înțelesul de incendii. „Vezi să nu fie așa: înseamnă petiții, jalbe”. „E o țoapă intelectuală!”, conchidea Bălăiță după fiecare din aceste observații. De cînd s-a văzut refecat în „Săptămîna”, el îl disprețuiește profund pe nașul său literar. Teodor Mazilu, Marin Sorescu, Angela Marinescu, șt. Bănulescu și alții, în genere scriitori de succes, au
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]