1,028 matches
-
geamuri, cu tineta plină de urină și fecale amestecate în mijlocul încăperii, între oameni scheletici, duhnind a piele îmbîcsită și a sînge închegat, după anchete, așa cum i se întîmplase și tatălui ei, disprețuitul Victor Branea. Și nici măcar în frig și zloată, țopăind de pe un picior pe altul și strîngîndu-și cît putea mușchii sfincterului, în așteptarea momentului cînd coloana nesfîrșită va trece prin fața tribunei oficiale, și ea o să zbiere Staliiin! Staliiin! Trăiască 7 noiembrie, ziua Marii Revoluții Socialiste din octombrie! Ziua eliberării popoarelor
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
i-a hrănit, dar în aceeași măsură, nu uită și, în felul lor, nu iartă, diferite acte de cruzime, de trădare și nerecunoștință care în societatea noastră umană sînt monedă curentă. Dar zburătoarele? Inofensivele, drăguțele, miniaturalele vrăbii care toată vremea țopăie, ciugulind nepăsătoare din înălțimi și din țărînă modesta lor hrană? Dar veselele rîndunele aducătoare de primăveri? Sau porumbeii, populație cu care piațetele unor orașe ca Veneția, Parisul sau Tel-Avivul sînt atît de familiarizate? Haide să zăbovim puțin asupra mult alintatelor
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
șase texte) - aici ne aflăm în fața unui poem: Poetul F. M. Cu barba lui inocentă / ca un trandafir răsturnat // vorbește gesticulează înfulecă / bucăți de pâine și de text / bea mici înghițituri de ambrozie / înghite iarăși vorbește surâde / însă mai cu seamă țopăie / țopăie ca un pițigoi // la poarta primăverii având culoarea unui birou / pe nisipul orășenesc spulberat de claxoane / pe scrumul propriei sale umbre / zumzăitoare cum o albină // poetul F. M. cel atât de lacom / de propriile sale vorbe blajine / pe care totuși
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
texte) - aici ne aflăm în fața unui poem: Poetul F. M. Cu barba lui inocentă / ca un trandafir răsturnat // vorbește gesticulează înfulecă / bucăți de pâine și de text / bea mici înghițituri de ambrozie / înghite iarăși vorbește surâde / însă mai cu seamă țopăie / țopăie ca un pițigoi // la poarta primăverii având culoarea unui birou / pe nisipul orășenesc spulberat de claxoane / pe scrumul propriei sale umbre / zumzăitoare cum o albină // poetul F. M. cel atât de lacom / de propriile sale vorbe blajine / pe care totuși ca
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
în spațiu, a unei neobosite ființe omenești, foarte atașante, neîncetat în mișcare : vorbește gesticulează înfulecă / bucăți de pâine de text, o fantasmă adevărată prin esențialitatea ei dinamică! Omul își depășea infirmitățile, suferințele, îndoielile printr-o imensă disponibilitate față de ceilalți. El țopăia ca un pițigoi, se consuma în solidaritatea eficace față de ceilalți - până nu mai rămânea din el decât: scrumul propriei sale umbre / zumzăitoare cum o albină... Un capitol special îl ocupă în poezia, ca și în existența, lui Gheorghe Grigurcu Amarul
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
Dar Lebedev? Vă amintiți de replica lui celebră, din compartimentul trenului în care se întîlnesc, pentru prima dată, Rogojin cu Mîșkin? “Și nici să nu-mi dai! Așa-mi trebuie; nimic să nu-mi dai! Iar eu tot am să țopăi (s.n.). Îmi las nevasta, copii, dar înaintea ta am să țopăi! Acordă-mi cinstea asta, rogu-te... acordă-mi-o!” Lebedev care se roagă, de ce nu stimate domn, de ce nu?, “pentru odihna sufletului contesei Barry”! Lebedev care “minte de dragul artei
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
în care se întîlnesc, pentru prima dată, Rogojin cu Mîșkin? “Și nici să nu-mi dai! Așa-mi trebuie; nimic să nu-mi dai! Iar eu tot am să țopăi (s.n.). Îmi las nevasta, copii, dar înaintea ta am să țopăi! Acordă-mi cinstea asta, rogu-te... acordă-mi-o!” Lebedev care se roagă, de ce nu stimate domn, de ce nu?, “pentru odihna sufletului contesei Barry”! Lebedev care “minte de dragul artei”! Lebedev cu formidabilul lui umor negru din povestioara-n care cineva
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
zburdalnic și gură spartă zis Dionisie Trei Parale ori cu un șchiop tuciuriu, știut drept Hefaist Șontorogul, numitul Haidoș se vîră-n cîrciumi cu buline de conffetti și ghirlande de hîrtie colorată, apoi cu ceilalți bărbați lunecoși crița se-mbată, chiuind, țopăind pe două, pe trei ori pe patru picioare, pînă cînd cheful îl strică în zori un al patrulea venit de-i zice Hermelintos, ce pe năbădăioșii petrecăreți dintre alcooluri îi învață să zboare. La răsăritul soarelui, chefliii zei se trag
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
aceeași poftă, sau scîrbă, sau credință la dînșii. Ce s-a întîmplat? Unde-i chichirezul? M-aș tot duce în guberniile lor imaginare, pierdut, bînd samovare-ntregi de ceai, iubind și urînd adînc Nastasii și Grușence! Și ce-aș mai "țopăi" cu Lebedev!! Uneori mi-e atît de dor de Dinescu, nu cel de acum, mi-e nesfîrșit de dor de Dinescu pe care l-am cunoscut în '72. Era înalt și subțire, avea plete aproape blonde, părea uluit el însuși
Voi începe să-mi amintesc c-am fost și poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14164_a_15489]
-
le ard și să-mi pun o dorință. Dar n-am apucat să le ard, că a venit delegație de la doi să mă cheme la petrecere. O petrecere în bucătărie. Cu muzică de radio, că n-aveau casetofon. Și-am țopăit în jurul unei lumânări, până ne-a aprins tanzanianul lumina: "Tea!?" Și-am bătut ritmuri fierbinți pe masă până s-a stricat radioul. Ori de la second-hand, ori de la vreme. Și-am prins doar un post bruiat cu șlagăre flamanade. Așa că ne-
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
a-mpușcat tăicuța - căprioara. erau răspântii strâmbe prin istorii soldații tineri se urcau la cer chiar seceta murea de-atâta sete iar lupii hămesiți mureau de ger privea tăcută maica la icoană taica umbla prin sat după-mprumut În casa lui Țopăi - pe-ngenunchiate se Întețeau flăcăii la barbut dar am crescut - mă duse pribegia printre străini mi-am aciuiat un rost de sub meninge TUZLA mă Întreabă: mai știi poete?... ce frumos a fost... TE DEUM - poetului Ion Antigel - cine n-a iubit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
mai puțin inteligenți, mai cultivați sau mai puțin cultivați, dar toți insolenți și cinici. Acum cațiva ani, când echipa de fotbal a României a învins-o pe aceea a SUA și când tineri exaltați (băieți și fete) își manifestau bucuria țopăind pe mașinile din parcări și urinând pe parbrizele lor, am văzut în spatele Teatrului Național o scenă greu de uitat. Mai mulți huligani îi înconjuraseră pe doi bătrâni, probabil soț și soție, care ieșiseră la plimbare, și îi biciuiau cumplit, peste
A lovi cu pumnul în tabla de șah by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10567_a_11892]
-
lîngă care stă este folosită drept cadru în care ți se înfățișează ce narează, avîndu-l pe el în voice-over. Se apelează la un procedeu echivalent în cazul în care trebuie să urmărești descifrarea vreunui mesaj sau cod, tocmai pentru că lungmetrajul țopăie din enigmă în enigmă, refuzînd să îți provoace intelectul și dîndu-ți cheia misterului pe tavă mult prea repede. Poate exagerez, dar mi se pare la mintea cocoșului că, odată ce, concomitent, jignești cerebelul spectatorului și îl pui să îngurgiteze informații cu
Nimic de decodat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10606_a_11931]
-
Mircea Mihăieș De-o vreme, constat că textele îmi sunt citite cu lupa. Dac-aș fi paranoic, aș țopăi de fericire: Ia uite, dom'le, ce valoare am! Ia uite, până și ultima silabă scrisă de mine e luată în serios! Ce important am ajuns! Fiind, prin natura mea deloc expansivă, sceptic în legătură cu lucrurile pe care le fac, nu
Lauda calomnioasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10066_a_11391]
-
pe pânza miezului de noapte, împurpurată, se ivește contur de dropii uriașe înotând prin marea de aur până la subsuori, cu aripile larg desfășurate. ...Ochiul găsește în amintire ungher de casă, în care un tată prăvale măsurile cu grâu, iar noi țopăim ca niște zei-copii prin boabele fierbinți - și tata ne mustră blând, pomenind ceva de somnul grâului. Doar bunica spunea altfel, îndemnându-ne: Grâul, zicea ea, este sudoarea bărbaților din nopțile de Sânziene, iar noi ne scăldam în sudoarea lor, ca să
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
și altul în lumina/ cămașă tatălui meu capătă puterea/ pe care n-o avusese în timpul zilei// iarnă mergeam la școală cu mănuși de lină/ pe care le uităm prin arbori/ mîinile goale și fericite rotunjeau și zvîrleau bulgarii/ ghetele negre țopăiau pe malul lacului/ ca niște cățelandri/ tăcerea din creierul meu cuprindea acoperisele troienite// mama îmi ascuțea creioanele pentru a doua zi/ seară sub lumina veiozei/ umbră mîinii și-a creierului se-ntindea în toată odaia/ mă durea capul încercînd s-
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
zilelor noastre o profundă și tulburătoare meditație asupra morții și, în același timp, viziunea unei lumi în care miracolul grijaniei și mântuirea sunt integrate în mod natural, și devin accesibile, într-o anumită măsură, prin scris: "să-ți aduc hârtie? Țopăi: ai înviat! Slavă cerului... [...] Creația, în particular, nu e o simplă dramă a... mântuirii [...] ci har din harul lumii în general, bucurie din bucurie, plinătate... din plinătate..." O carte care se citește pe nerăsuflate, Grijania recompune, sub forma unor "manuscrise
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
de oștiri și coapse de tranșee. ADÂNCUL MĂ PRIVEȘTE Am rămas un înger Adâncul mă privește, pe sprânceana degetului cu orbul ecoului rămas gol, cu ecou de sânge. în palma răsfirată a cămășii mugurind a pleoape de buze. FIINDCĂ Și țopăie ploaia la streașina cărării, zburate pe glezna ochiuluiFiindcă aveai umbre la inimă, cu care te caut în lacrimi.lăsasem sufletul în odaie, așezat pe sânii ferestrei cu cotul proptit în ceafa teiului de lână cer. M-ai privit ca pe
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
scrisul are neajunsul de a nu le îngădui gesticulații directe, consolarea le vine din îndesirea piruetelor stilistice. Urmarea e că forma agitației retorice o ia înaintea sensului, cititorul resimțind excesul de declamație ca pe o nedorită bagatelizare a temei. Cuvintele țopăie singure, dezlegate de orice pretenție de înțeles. Genul acesta de grafomanie sufocînd tema pînă la o preschimba în simplu pretext menit a declanșa un val de tropi dulcegi e constanta lor stînjenitoare. De la Boccacio pînă la Lampedusa, proza italiană despre
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
deschis ușa larg și a apărut celalalt Vasile, vecinul cu care petrecusem în ajun cu o zi înainte. Cu căciula pusă pe-o ureche, c-o mână ținând nevasta după umeri și cu alta ținută în sus, trosnind din degete, țopăind și cântând, au venit să ne ducă la ei la petrecere, să nu le facem rușinea să-i refuzăm, că vor râde oamenii din sat de ei. Și, cum era să-i supărăm noi pe niște oameni care ne-au
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
teribil de tensiunea căutării.< * Zăpăceala pricinuită de trecerea ștabilor. Responsabilul vilei "Căprioara" uitînd de clienți, preocupat doar de servirea (cu cotlete de batal) a procurorului-șef al județului venit la vînătoare. Relații feudale în plin "socialism". Milițianul de la aeroportul Băneasa țopăind pe loc, dezarticulat, nemaiștiind ce să facă de frică, - la ordinele unui ofițer care zbiera departe de el să oprească circulația. Era un milițian proaspăt venit de la țară și el reacționa ca un rob față de un vechil, același care îi
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
ca și prima dată, o desfăcuse apoi cu o mișcare expertă a degetelor, și brusc o trase iarăși spre mine, în același loc, făcînd-o să treacă printre gratiile cuștii. Ei, asta nu mai era o întîmplare! Mi-a venit să țopăi pe loc ca Jimmy, - și chiar am sărit scoțînd sunete guturale, găsind repede tonul în timp ce mă rostogoleam îndărăt prin tenebrele genealogiei înainte de a deveni om și de a putea să strig, articulat, ce-mi trecea atunci prin minte: Suzy, ești
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
un gând: ce-ar fi să rămân în America?... Confortabil întins pe blana continentului generos și puternic, îmi pusesem întrebarea aceasta. Într-adevăr, ce-ar fi?... Un pitic, precis că european, din tagma kantiană a Imperativului categoric, apăru lângă mine țopăind și certându-mă foarte iritat. Glasul lui, pițigăiat, era insuportabil... Mă toca, mărunt și orgolios, cu argumentele cele mai năstrușnice și mai neașteptate și mai moraliste, în fond. Că, de ce așa și pe dincolo, tocmai când te bucuri de ce ți
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
frontierei de stat. Grănicerii redegiști se uitau la noi curioși. Nici o intervenție, însă. Păream liberi ca pasărea cerului. La fel se întâmplă și cu a treia linie, ca și cu a patra. Eram liberi! Liberi! Ne venea să țipăm, să țopăim de bucurie. Vezi, Bălăiță, și tu care ziceai că... De atunci știu că prietenul meu Bălăiță, când are o emoție puternică, începe să scoată un sughiț... Pe mine, în asemenea cazuri, mă apucă o amețeală, nu-ș de ce... Aveam la picioare
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
pregnant popular" (p. 35), care explică și puținătatea atestărilor sale în textele scrise ale limbii vechi. Sufixele în discuție sînt folosite mai ales pentru a forma verbe de la interjecții și onomatopee (-ui: a țistui, a dudui, a hurui; -ăi: a țopăi, a zumzăi; -îi: a bîzîi) și de la substantive (a biciui, a părui, a chefui; a scripcăi). Originea lui -ui e slavă, a lui -ăi mai incertă, dar una dintre ipotezele etimologice merge în aceeași direcție. E interesant că -ui a
"A knockăi", "a bipăi", "a clicăi"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16391_a_17716]