28 matches
-
zi fugind spre mereu neștiute depărtări. Plătind datorii. Miliarde. Se apropie Crăciunul și vântul bate lihnit peste triaje. Zgribulită stă vrabia, zgribulit stă bărbatul. Ce mari sunt mâinile lui, ce mici picioruțele vrabiei, lăsând urme În zăpadă, hieroglifele unei mișcări țopăite. Urme de viață. Vântul acoperindu-le cu pudra chiciurei. Doamne, cineva trebuie să fie fericit În pustiul acesta cutreierat de vânt. Poate mecanicul care doarme În cabina locomotivei-plug, duduind, pregătită pentru marele viscol ce va veni. Și bate vântul totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
abia eliberată de constrângeri exterioare, s-a închistat într-o doctrină și s-a evaporat în lipsă de obiect. Am putea să râdem de fleacurile instalațiilor și de stupiditatea acum la modă, de demența săltăreață din zona video și de țopăitul din eveniment în eveniment, de sanctificarea fierului vechi și de golul arhiplin al unei arte superficiale. Iar apoi eu aș avea voie, ca gazdă și bucătar, să-i bucur pe oaspeții mei cărora moartea le-a dat permisie. La început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de 7 ani. Visul era simplu, colorat și vesel: săream de pe bal con în jos, să ajung mai repede în stradă, și aterizam cu un mic salt pe pământ. Nu știam nimic despre gravitație, dar în vis simțeam foarte clar țopăitul, era foarte distractiv, pentru că, datorită saltului, mă vedeam sărind ca o minge pe care o arunci în jos și ea se ridică și se lasă înapoi ritmic, ca într-o miș care de dans. Așa atingeam și eu solul în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]