344 matches
-
tipic de dezastru. Umbli câteva zile în căutarea unui meseriaș priceput. La recomandările călduroase ale mai multor cunoscuți găsești unul. Respectivul vine, se uită, se încruntă, înalță ochii în tavan mijindu-i și face niște calcule misterioase. Pe urmă, își țuguie buzele nemulțumit, oftează și îți spune cu un aer necăjit: "Păi, asta o să vă cam coaste, domnu'!". Imediat începe să turuie despre tot felul de materiale enigmatice care o să-i trebuiască musai. Normal că-i spui să și le cumpere
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de donator, da' n-am crezut." "Ba să crezi, Cornele, să crezi. Iar pe toamnă, la re sau re-re, ia trei sutare ca nimica. Îți spun eu din sursă sigură", face baba. I-auzi, al dracului!", zice admirativ moșul. Își țuguie buzele: Totuși, e cam mult, zău! Lăcomia asta s-ar putea să-l coste..." "Hm!", face cu îndoială Săvuleasca. "Omu' se aruncă, da' nu cred că se riscă prea tare. Oricum, are spate, fii fără grijă. D-aia m-am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Acestea erau subțiri și atât de răruțe încât femeia simțea nevoia să le mai accentueze cu ajutorul unui creion. Uneori, dâra acea negricioasă mai depășea firavul arboret pilos și trebuia corectată. Mai ales înspre tâmple. O dată terminată această mică operațiune, își țuguie buzele aproape la fel de groase ca și sprâncenele. Își plimbă limba prin gură, umflându-și astfel când obrajii, când partea inferioară a feței. Mai puțin bărbia, lovită de un lejer prognatism. În urma acestei verificări, socoti că e cazul să-și mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să mă organizez un pic. Peste un sfert de oră începe...". Da, dragă, du-te. Acu', că tot s-a ivit fereastra asta, o să mă reped și eu până la Minister, unde am niște probleme de rezolvat", zice Săvuleasca zglobioasă. Își țuguie buzele, închipuind o serie de pupături chestia care a înfiorat chitina pe mine, cât eram eu de gândac și face galeș: "Mersi, mersi și-ți mulțumesc!". Rămăsese singură iarăși, însă deborda de bună dispoziție. Până într-atât, încât începu să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Teatru și nimic mai mult. Ăsta teatru! Teatrul dracului! - șfichiui Gerard ultimul cuvânt, printre dinți. Hai, te rog, spune-i ceva...Fă-o să nu mai plângă, domnule Gerard. Gerard tăcu un timp, privindu-și colegul pieziș și cu buzele țuguiate a meditare intensivă, cântărind bine replica lui Valy. Răspunse cât se poate de grav, ca și cum ar fi vrut numai să ofteze și nu să mai vorbească vreodată: Eu? Niciodată... Ești nebun? Vrei să se omoare? Tovarășe Valy, ai călduri? Nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Nu râdem! - strigă tot barul în cor. Până și barmanul, știind ce urmează, uită să servească clienții însetați și ascultă cu luare aminte. Titi este gata de târguială. Semn bun. Sceneta este pe începute. Și ce dați de băut? - își țuguie el gâtul lungind nota. Ce vrei: Coniac. Vodcă. Vermut. Cinzano. Bere. Cabernet. Coniac. Cuba Libri. - înșirau care mai de care dintre suporteri, bunătățile. Titi inspiră cu emoție totuși, înghite a poftă și povestește: Într-o vară, așa dovleci ni s-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a auzit glasul rănitului: Apăăă!... Măriuța a sărit ca și cum atunci s-ar fi trezit din somn. Îndată. Ți-am adus ceai. Uite aici... Cu gesturile unei mame grijulii față de odrasla sa, Măriuța a început să-i dea ceai cu lingurița... țuguindu-și buzele și rostind un „așaaa” după fiecare înghițitură. După ce au terminat de mâncat, cărăușii își sorbeau cu grijă vinul fierbinte, ținând ulcica în căușul palmelor. În tot timpul de când au început să mănânce și până la terminarea vinului din ulcele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cel puțin ai scăpat de muște, le a speriat potaia. E cîinele vostru, pînă acum a stat ghemuit în culcușul lui din spatele bufetului, l-am observat cînd am venit, a așteptat doar semnalul lui Tîrnăcop, am văzut cum ți ai țuguiat buzele și l-ai stîrnit, visezi Curistule, zice supărat Tîrnăcop, care începe să se schimbe la față, să fie tot mai palid, e de rău Curistule, îi comunică Gulie, privește matahala pe care o ai în față, bătăușul care abia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dîndu-i un bobîrnac cu degetul arătător. Nu putea să-i mai spună nimic, se resemna privindu-l chiorîș cum își scotea țigara și cum și-o înfigea între buze. Îl urmărea cum și-o aprinde și cum trage primul fum țuguindu-și gura în jurul filtrului pe care îl umplea tot de salivă, de parcă atunci ar fi fumat pentru prima dată în viață. Abia după aceea Poștășică începea să dea semne că e pregătit să se apuce de treabă. Scotea la iveală
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Și pentru haloi. Am fostacolo la restaurantu ăla franțuzesc vara trecută. Îți place potolu franțuzesc? — Nu prea, Îi spun eu. — La ăla elegande pe Royal Mile, insistă el. O chestie cu adevărat franțuzească. Îmi placiusturoiu zău. Melci cu usturoi. Își țuguie buzele și scoate un sunet de parcă ar sorbi ceva. — Ai fost vreodatăn locu ăla frățîne, la Petit Jardin? pronunță Ghostie numele restaurantului cu un accent franțuzesc afectat. — Nee. N-am fost niciodată acolo, Îi spun eu. Eu și Carole n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
zâmbetul constant, abia schițat, mă fixă ca o rază de lumină. — De ce? Pentru că ai vrut să mă vezi. Nu ți-am cerut asta, am spus. Am crezut că am scăpat de tine. Îmi păstram aceeași expresie înghețată, concentrată. Honor își țuguie puțin buzele, dând zâmbetului ei o expresie inteligentă și amuzată. Încă arăta obosită și tot i se mai citeau pe față urmele suferinței din ultimul timp. Dar demonul se trezise din nou în ea. Privi în jur, își scoase haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Nu, șșșt. Nu ca un pașă, dacă la asta te gândeai. Ci curat și stabil, aproape ca un munte. Da. Asta e. Numele tău e un vârf alpin. Cu un izvor rotund, adânc la mijloc, plin de apă transparentă. Își țuguie buzele În formă de cerc, adăugând: Nu auzi, Anton? Liniștit, dar nu mut. Asta e din cauza vocalelor. A-ul e dur și vânjos, ca un vârf de munte, pe când o-ul e moale și flexibil, și deschide gura. Se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o clipă era doar ochi și urechi; În alta, se Împrăștie Într-un amestec de membre și mișcare dezintegrată. Brusc, apucă registrul cu ambele mâini care prezentau răni pe două Încheieturi proeminente ale degetelor. Băgând de seamă apariția mea, Își țuguie buzele, Își vârî mâinile sub subțiori, și, aplecându-se Înainte, Încercă să-mi descifreze scrisul: — Doriți să... Doriți să vizitați muzeul, domnule... domnule Și Mai Cum, dacă-mi permiteți? Avea niște iriși perfecți, deschiși la culoare. — De fapt, Îl caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu era nici o schimbare. —Ooo, Valerie, bună - spuse Marci, năpustindu-se asupra superbei mame și asupra copilului. Aaa, Baba? Baba... Din partea copilului epuizat de oboseală nu veni nici un răspuns, așa că Marci Își apropiase fața și mai mult de el. Își țuguie buzele roz aprins ca pentru a-l pupa. —Oaaaaaaaa! Oaaaaa! urlă Baba. —Baba, e doar Marci... Baba Începu să zbiere ca din gură de șarpe și să se agite Încoace și Încolo. Pe neașteptate, s-a Întors către Marci, moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Place, opt etaje, din cărămidă de culoarea rinichilor. Cineva de la etajul cinci, poate? De dimineață era o pată ciudată la mine pe tavan. Tipului cu favoriți începe să-i sune celularul. Și Nash își trage degetele din gură, cu buzele țuguiate în jurul lor ca o ventuză. Nash își privește unghiile de aproape, cu ochii cruciș. Tipul care a murit le cam avea cu drogurile, îi zic. În clădirea mea sunt o grămadă de drogați. Îl întreb dacă a mai murit cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Ăsta-i de-al meu arată Săteanu cu privirea spre Mihai. Nu-ți fie rușine. Unde pupă tata fata? întreabă rar, șăgalnic. Doina ridică încet mîna dreaptă și-și lipește vîrful arătătorului de obraz, plecîndu-se spre tată el. Săteanu își țuguiază buzele, atingînd cu vîrful lor locul indicat de fată. Și unde bate tata fata? întreabă el pe același ton. Tata! rîde încet Doina, trecîndu-și brațul după umerii tatălui. Aici! rîde Săteanu, lovind fundul fetei cu vîrful palmei, într-un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și cînd să-l mai amăgească să înghită o bucățică de carne, după care îi dă biberonul să bea ceai. Cînd crede că a lovit destul cu palma, copilul se oprește, privește un timp, vede privirea supărată a tatălui, își țuguiază buzele ca un cioc de rață, alintă obrazul lovit, murmură un "mă-măi", apoi se întinde să-și lipească vîrful buzelor de locul lovit, în timp ce tatăl îl mai amăgește cu o bucățică de carne sau de pesmet muiat în ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a adus mîncarea îl asigură fata, lăsîndu-l lin brațe. Du-te și-l pupă. Nehotărît, copilul pornește încet spre masa la care stă Mircea Emil. Ce-i? întrebă acesta surprins, văzîndu-l pe copil, timid, lîngă scaunul său. Púuu-pi răspunde copilul, țuguindu-și buzele. Tatăl copiilor a ajuns și el lîngă masă: Vrea să vă pupe, pentru carne. Pupi repetă copilul rușinat. Púuu-pi! strigă și celălalt venind tot o fugă. Ca doi iezi, cei doi băieți se ridică pe vîrfuri și sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
când eram pedepsit sau când tata era reținut de serviciu în București. De fapt, a fost o perioadă plină de noutăți: am gustat din laptele pe care mama îl strângea uneori într-o sticluță care avea la gură o pară țuguiată de cauciuc cu o găurică în vârf și am rămas cu impresia că bebelușii au niște gusturi dubioase de vreme ce se dau în vânt după un lichid așa amar; am descoperit ceva mai spurcat decât un baubau, care te făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aici de față, nu-i decât un bărbat. Nu te poți aștepta din partea lui să păstreze casa curată. Menajera căscă ochii și se holbă la Mma Ramotswe cu o ură prost disimulată. Nările îi fremătau de enervare și buzele i țuguiară cu un aer agresiv. — Lucrez pentru bărbatul ăsta de mulți ani, șuieră ea. În fiecare zi n-am făcut altceva decât muncă, muncă și iar muncă. I-am gătit mâncare gustoasă și i-am lustruit podelele. L-am îngrijit bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
CD. - ...și că tu ar fi trebuit să faci pliantul... - Moca? - ...și că trebuie să te mai controlezi în ce scrii, că suntem o instituție, nu vorbește fiecare când și cum vrea... să ne mai întrebi și pe noi. Își țuguie buzele când zice „noi”. Spus de el, cuvântul acesta scurt are ceva moale. - Și ce poftește, să-mi avizeze textele? Mai are ștampila de pe vremuri? Aia rotundă, cu „Cenzurat”? Na, sunt pe cale să-mi pierd calmul de devorator de documentare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
jigăniile din ascunzișurile lor, când o să se înroșească și apa, atunci toți o să știe că nu mai e mult, că nu ne mai rabdă pământu’... - Băi, Mardare, da’ văd că te-ai făcut predicator... Aurica s-a mulțumit să-și țuguie buzele mânjite cu o chestie de culoarea gălbenușului de ou. - Nu vorbeai tu că ăla e bun, că ailaltă nu merită? Nu te-ai dus tot tu să zici că, la beție, Petrache cântă „Trăiască Regele” și-i pune la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a crezut că-i va țîșni sîngele prin pori și i-a dat să bea din nou o singură cană cu șampanie dintr-o sticlă nouă pe care o adusese cu el. Cînd și-a revenit, adjutantul stătea la masă, țuguia buzele și sîsîia un cîntecel. "Ce-ai făcut, Leonaș dragule, te-ai apucat să bei de unul singur, să uiți de tine frățioare?" A bolborosit ceva, că n-o să mai pună în gură băutură, dar Radul Popianu a ridicat degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o iau pe cont propriu și în sensul strict al cuvîntului, destul de devreme. Dumneata ce vîrstă ai?" Leonard Bîlbîie amuți. Nu se așteptase ca Basarab Cantacuzino să fie și necioplit, mitocan de-a dreptul. Acesta îl cîntări din ochi, își țuguie buzele clătinînd din cap "ei, să bați spre patruzeci, dar nu-i ai încă. Și, uite, ai și început să dai semne de asta, cum îi zice, conservatorism, Nici nu-ți dai seama, dar ai început. Ți-ar place s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
băut încetișor, cu prudență, privindu-l pe Mihai Mihail pe sub sprîncene. Nu-și permitea să-l scape din ochi, nu multora din Serviciu le era dat să bea din cafeaua șefului. "Domnule Bîlbîie, ți-am citit raportul." Mihai Mihail își țuguie buzele, a acreală. A fost singura formă prin care și-a exprimat nemulțumirea și nici nu se putea ști dacă Leonard Bîlbîie a priceput acest lucru. "Ți-am citit raportul și l-am găsit interesant, chiar deosebit de interesant pentru, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]