309 matches
-
Când aminte își aduc dulcea clipă de amor... Tremuratul vocii tale îmi îngheață așteptarea, Iar iubirea, foc aprins, stinge doruri și dureri, Prin troiene mă împiedic ca să-ți simt îmbrățișarea ... Citește mai mult Cântă iarna la fereastră cântec trist din țurțuri lungi,Vântul șuieră prin ramuri risipind în zare stele,Luna își întinde-n ceruri raze albe și prelungi,Mii de fulgi căzuți din rai se-agață-ncet în ele.Ei urzesc peste pământ văl ușor de amorțeală,Peste suflete-adormite țes maramă de
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
ochi Cuvinte tăcute silabisesc printre rânduri ... Celest surâs, pe buze ferit de deochi, Cu el îmi ascund supusă o lacrimă Răstignită-n iris la margine de gând Albastre sinfonii scrâșnesc în inimă Fără cuvinte vise zâmbesc pe rând. Azi... plâng țurțuri în colțuri goale Și îmbrățișări trecute trezesc dor Speranțe viscolesc în suflet ninsoare Dar soarele zâmbește după fiecare nor, De mâine chiciuri se vor topi pe ram Am să-mi croiesc vise desprinse din basm, Ochii mei vor topi flori
AZI IUBITE de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380252_a_381581]
-
cum ar adospi haznaua c-ai furat sărutul meu cum o face haimanaua *** să ajungi milog pe stradă tu ce-ai fost mereu stăpân fără casă - fără masă să plătești c-ai fost hapsân *** să-ți înghețe inima să ai țurțuri sub sprânceană c-ai trădat iubirea mea nu eu, dorul te blesteamă *** în bordei să îti duci veacul și să latri fără rost să te știe numai dracul de prieten, căci ești prost *** să rămâi târâș pe cale să te-mbăloșeze
13 BLESTEME GRELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377221_a_378550]
-
februarie 2015 Toate Articolele Autorului un ger cumplit schimonosește fumul în ghemotoace albe zgribulite ca așchii ascuțite cade scrumul din jaruri care ard încremenite în aer vălătuci inerți de aburi zac doar o clipă și se prăvălesc la fel cum țurțuri cad din ninse jgheaburi și pe trotuare ace risipesc o sanie alunecă stafie cioplesc copite-n ale gheții scuturi doi zurgălăi presară pe câmpie un vals sonor dansat parcă de fluturi *** Ciclul "Iarna" Volumul "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință
VALS DE FLUTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382323_a_383652]
-
de oameni de zăpadă care îi însoțeau pe tineri către palatul lor. - Pot să fiu și eu romantic, auzi o voce lângă ea. Se întoarse și dădu cu ochii de Petrică, spiridușul lui Moș Crăciun, care se cocoțase pe un țurțure gros și flutura în fața ei un buchețel de flori roșii. - Ce ciudat! Un morocănos, romantic? Cu ce ocazie? - Mă gândeam că ai fi bună de soție de spiriduș! - Fugi de-aici, strigă Ștefania izbucnind în râs. Petrică nu stătu prea
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
mă iritau sau mă lăsau rece. Țineam un jurnal de călătorie, ca să nu uit de mine, să mă reorganizez, să mă amplific prin scris. Dintr-un sat din Maramureș am adoptat o pisică neagră. Lingea cu lentoare și aviditate un țurțure de gheață de pe dru mul împietrit de frig. Era splendidă și vicleană ca o noapte de vară la poalele mării. Dădea impresia de înțelepciune și fler, îmi alina fermecător durerea. Nu am reușit să-i dau încă un nume. Dormeam
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ascunși sub o cămașă înflorată oferea poftă de viață notelor cu inflexiuni magice. Smooth jazz, la ore pierdute prin întunericul unei alte nopți, pe o scenă asupra căreia cădea lumina unui singur proiector, în mijlocul unui anotimp rece, predispus la înfigerea țurțurilor în streșinile indiferente și la hârjonire hibernală cu termometrele timorate. Câteva mese mici, rotunde, îmbrăcate în alb, pe care chelnerul de serviciu așezase boluri roșii din interiorul cărora pulsau flăcările unor lumânări parfumate. O părere de fum, albastră, șerpuitoare, lascivă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
în verde/ trecerea șarpelui/ sub nucul cu muguri lungi -/ filigran de otravă// e vremea memoriei/ deschis va rămâne un clește/ în tufele de trandafiri/ intrăm prin fereastră/ surprinși regăsindu-ne în cuprinsul ei/ ideal/ oftări din aceeași durere-părere// umbre subțiri țurțuri de vară/ a căror topire începe// sînt toate ca-n rai dublate suav în/ formele mici ale muzicii acoperindu-ne/ imaginea insulară din apele cerului/ altul" (formele mici ale muzicii). Criza spirituală prezumată ca un factor originar al lirismului se
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
bună de folosit, fiindcă Kostea o repară, an de an; pe scena aceea, care le răscolește trecutul comun, și care acoperită de omăt, pare o pagină albă, Nina Îl roagă pe fostu-i admirator, să-i scrie ceva cu un țurțure; cînd literatul Îi face hatîrul, ce se-ntîmplă? „În spatele scenei, scînteiază o mulțime de ochi: Întrezărim o mulțime de capete de animale, ca și cum ar fi spectatori ai pădurii care s-au lăsat invitați la teatru”... Interesant, nu?!... Una din replicile memorabile
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
regăsești pe frumoasa doamnă de Bethlen. Cum? Simplu. Te ridici în șezută așa, acoperit cu plapuma până-n barbă și, până să aprinzi focul în sobă, dis-de dimineață, te uiți spre ușa care dă spre hol, acolo unde se formează iarna, țurțure de gheață, de să-l spargi cu toporul, nu altceva, și încerci să-ți distingi umbra ca o mogâldeață, mișcând aiurea, din care aștepți să apară, la o proximă mișcare a corpului tău, încă o umbră ceva mai mică și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
spălat, dând apoi drumul la centrifugă. Ochiul drept o tulise spre bărbie, celălalt se pitise sub streașina arcadei, probabil În Încercarea de-a se pune la adăpost de mătreața care-i fulguia din sprânceană. Nasul i se scurgea ca un țurțure topit spre jgheabul colector al buzei de jos, iar un neg cât o stafidă trona demn pe unul dintre versanți și dădea semne că va Începe să fluiere strident, dirijând circulația prin acel sens giratoriu dezordonat. Al doilea individ stătea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și o piață a bisericii imaculată. Călătoria noastră fusese epuizantă - luaserăm un zbor de noapte către Paris și apoi o cursă foarte devreme dimineața spre Geneva, dar a meritat efortul atunci când, În cele din urmă, am ajuns la destinație. Cu țurțuri unul lângă altul, căbănuța noastră părea desprinsă din povestea Hansel și Gretel. Înăuntru, salonașul de primire fusese mobilat cu canapele decolorate și carpete din blană de oaie, iar dormitorul nostru era atât de romantic, că mă Întrebam dacă vom ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-și reia liniștiți masa, ușa de la intrare se deschide brusc, smulsă cu putere, iar larma sălii de restaurant este acoperită de mugetul viscolului pătruns înăuntru. Toți întorc privirea într-acolo. În ușă stă un bărbat în costum de schior, cu țurțuri pe fularul de la gură, cu un rucsac mare în spate și cu schiurile și bețele de aluminiu sub braț. Face un pas, lasă schiurile și bețele lîngă perete, închide ușa, trage nervos ochelarii în jos, pe gît, și-și rotește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lemne, dar cînd ajunge în ușă, rămîne așa, privind afară, indiferent la protestele cîtorva că intră frigul. Se dă la o parte, făcîndu-și cruce: Doamne, omule, nu ești întreg!... Mircea Emil, vînăt de frig, cu pălăriuța înfiptă adînc, plin de țurțuri la gulerul hainei strîns la gură, cu zăpadă pe pantaloni, intră cu pași mărunți, ajunge în mijlocul sălii, și-și lasă sacul de pe umăr: Am venit! zice el victorios, cu glasul tremurat de frig. V-am zis doar c-o să cinăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu-i în criză de ceva, planete hoinărind aiurea prin spaț’, de capul lor, desfrânatele! a dat strechea-n meteoriți și se pupă-n bot cometele, ciuciu armonie pitagoreică, răcire accentuată a universului... știu, mi-ai zis, pământul va face țurțuri, va intra sub calotă de gheață într-o bună zi, nu te contrazic, și niște milioane de ani îs ca mâine... drepturile lu’ Homo Sapiens, Divinitatea trăgând la aghioase pe-o mănăstire renovată de UNESCO și seamănând periculos de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cap amețitoare când becurile stau în priză prea mult timp. Bradul e tot o magie și o scânteie, plin cu globurile noastre roșii și aurii și fâșiile alea argintii de plastic încărcate de electricitate statică pe care oamenii le numesc țurțuri. În vârful bradului e-același îngeraș jigărit cu față de păpușă de gumă. Polița șemineului e acoperită cu același păr de înger din fibră de sticlă care-ți intră în piele și-ți dă o mâncărime cruntă dacă-l atingi. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a adormit, nu mai era Îndrăgostită de Karl. 22 Adam a ridicat capul și și-a mijit ochii. Lumina cădea de sus Într-un torent de culoare uniformă. Vârful ascuțit al unui candelabru de cristal atârna deasupra lui ca un țurțure enorm de care s-a temut că ar fi putut să-i cadă În cap dintr-o clipă Într-alta. Par doseala neagră strălucea, iar când și-a plecat privirea, și-a văzut imaginea tulbure, a chipului, a Întregului corp
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Stela fugi Încetișor pîné la ea, si pioniervojata’ Îi șopti ceva la ureche foarte lung și pe urmé Stela intré În școalé. Ce i-o fi zis? Ceva de réu de mine, gîndi Șasa. Stela reapéru cu steagul roșu cu țurțuri galbeni de métase, pe care era desenat Lenin Într-o flacéré. De ce l-o fi desenat pe Lenin Într-o flacéré?, Ce, i-o dat foc?, gîndi Șasa. Pioniervojata’ lué steagul și-l ținea cu amîndoué mîinile, pe partea stîngé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
oprit la câțiva pași de șotronul cu ochii bulbucați. Nu-i era frică. Trei pași între viață și moarte, între lașitatea de a rămâne și demnitatea de a pleca. Viața... Tot una este să conjugi verbul "a fi" într-un țurțure de gheață sau într-o frunză: Doamne, m-am săturat de minciunile tale. Piatra aruncată în mare este eliberarea pietrei. Fulgerul rupt din despletirea norilor este răzvrătirea fulgerului. Mărul căzut de pe ram este revolta mărului. Dincolo de ordinea ta, în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
formelor, semi-concretul; trecea prin filtru iluzia cât să îngroașe conturul. O stare de strabism cosmic împletea nimicul. Proiectorul geam deschis în icoană, Dumnezeu ștergea lentilele de praf. Vezi, cât adevăr în culoare? Au ochi verzi, căprui, negri, albaștri; au mameloanele țurțure de gheață, pară, gutuie, măr, cupă, strugure, biberon; au pistrui pe sfârcuri, alunițe pe fund, semne din naștere. Privește blonda: pe umărul drept, îngerul i-a desenat o frunză de pătrunjel. Suedeza nu este epilată, flocii sunt precum grâul copt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fost prea tare presate În timpul transportului poștal. — Nu simt nimic cu degetele! — Ai uitat să citești, se supărase tata. Acum Însă era altceva. În fața mea se aflau tovarășii de pe urma cărora ronțăisem mult zahăr candel, din cel ca niște ciorchini de țurțuri, mă uitam mai Întîi la ei cum răsfrîng lumina, abia apoi Îi zdrobeam În măsele. Volumului pe care-l aveam În mînă Îi spuneam „carte“, dar i s-ar fi potrivit mai degrabă denumirea de „caiet“. Chiar eu Îi cususem
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-i căută mâna. Și atunci străinul se aplecă, îl luă în brațe și copilul simți un miros necunoscut: miros de soare, de clopoței albaștri, de trandafiri de dulceață, de levănțică și gutui coapte de la bunica, de zăpadă proaspătă și de țurțuri strașnic de buni și-și spuse că numai un cioban tare frumos putea să miroase așa. Îl ținea de după gât și-și afundase fața în pletele lui. Era așa de bine acolo, așa de cald dar altfel de căldură decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pumnul, ce să vezi ! Înăuntru era o bucățică mică de pâine albă, pătrată, cât o înghițitură. Își trezi prietenii și fiecare avea în mână o bucățică de pâine mică, pătrată, mirosind a soare, a trandafiri de dulceață, a zăpadă și țurțuri... O mâncară. Era bună și dulce, atât de dulce cum niciodată nu fusese vreo mâncare. Se uitau uimiți unul la altul, nu le venea să creadă. "O să-i spunem cabanierului, să vedem ce zice el" își spuseră. Cabanierul tocmai urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Vreme numai bună pentru călătoria Moșului. Da, buni! Dar grăbește-te că vom pleca odată cu seara ca să mă găsească acasă... Te rog, bica-bicuța, să nu-i spui Moșului că te-am supărat când eram mică și nici că am mâncat țurțuri de la burlan și am răcit și nici că am fugit de acasă cu Simina în căruț și am ajuns la tine seara târziu. Și că mami a plâns tare-tare că a găsit casa descuiată și fetele, nicăieri... Te rog! Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
heart and my heart will go on." Însă când ești singur cu tine, ce îți spui? Îți spui: "Nothing compares to you". Și îți e suficient. Între focul roșu, ce mistuie tot, macină, lasă-n fărâme cenușă gri, sau gheața țurțurii cristalini ce te păstrează intact ce alegi? Viața sau imortalitatea? Iubirea sau moartea? Îți pui privirea pe o luminiță veselă, sclipitoare, încântătoare și vrei să te ducă departe. Îți place exact așa: clipa înghețată. Nu vrei schimbare, vrei iubire veșnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]