62 matches
-
și pistol la cingătoare. - Trage mașină în partea dreaptă și du-te acasă și ia bani ! - Până acasă sunt patru kilometri ! - Păi ce contează ,noi aici avem non-stop,poate ajungi până diseară că trebuie să eliberezi parcarea ! Hai pune-ți țurloaiele la lucru și nu mai pierde timpul ! Până la urmă malacul nu zice tocmai rău ! Timpul înseamnă bani,iar bani pierduți înseamnă timp pierdut ! Îmi caut telefonul să sun după un taxi. Dar telefonul...nu e de găsit.Probabil e în
LA POALELE MUNTELUI SEMEȚ de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379740_a_381069]
-
I. Unele dintre ele sunt cele mai vechi variante românești ale unor motive universale: Prâslea cel voinic și merele de aur, Fata de împărat și pescarul, Balaurul cel cu șapte capete, Coman vânătorul, Ileana Simziana și Ciobănașul cel isteț sau Țurloaiele blendei, altele sunt specifice numai repertoriului românesc: Un basm mitologic (motivul boului năzdrăvan) și Fata cu pieze rele. Basmele lui I. reprezintă un bogat material de studiu pentru cunoașterea culturii noastre populare și pentru cercetarea comparativă a motivelor și variantelor
ISPIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287627_a_288956]
-
Ă Fir-ar a naibii de pilă și fir-ar al naibii de os! ce-ar trebui să fie moale e tare și ce-ar trebui să fie tare e moale. Uite-așa ne pierdem vremea noi, ăștia, care pilim fălci și țurloaie bătrîne! Ia să mai încercăm un alt os. A, da, ăsta-i mai bun! îStrănută.) Praful ăsta de os e... îstrănută din nou)... păi, e... îiarăși strănută)... da, e ... îstrănută)... pe legea mea, nici nu mă lasă să vorbesc! Iată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
viu, tot așa îstrănută). Hai, moș Funingine, dă-ne o mînă de ajutor, întinde-ne catarama aia, o să am nevoie de ea îndată. Din fericire îstrănută) nu mi-a comandat și-o rotulă, asta ar fi mai greu; dar un țurloi e la fel de ușor de făcut ca un arac de viță. Numai că vreau să iasă frumos. Dac-aș avea timp, i-aș face un picior pe cinste îstrănută), mai grozav decît oricare dintre picioarele care s-au îndoit vreodată în fața
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și el parte la bătăile prefăcute ale străvechiului Război. Nu avea ciomag și, chiar dacă ar fi avut, n-ar fi știut cum să-l mânuiască; dacă ar fi Încercat, și-ar fi spart singur capul ori și-ar fi Învinețit țurloaiele. Ceilalți băieți se făcuseră că nu bagă de seamă lipsa de combativitate a lui Ectoraș. Pe când ei se prefăceau că dau lovituri meșteșugite ori că se apără cu iuțeală și viclenie, fiul Directorului se străduia să facă focul. Își turna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Măi băieț’, măi... Aț’ vinit păn-la urmă... Alături, baba lui Moș Andrei: cu o mână pe umărul bătrânului, cu cealaltă flutură Înspre cer ce are și ea la-ndemână: pestelca, trasă cu tot cu partea din față a fustei - i se văd țurloaiele slabe, strâmbe, negre. Cu un pas Îndărătul lor: Duda - nepoțica; face ce face bunică-sa, dar cum ea nu are, În față, pestelcă, cum i-s libere amândouă mâinile, flutură, ridică, saltă poala rochiei - de la noi, din calidor, văd până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și taci. Bătrâna Începu să mormăie gros și rău, privind cu ochi holbați la Tuni, iar cei din jur prinseră să scâncească și să se dea Înapoi. Tuni luă Însă de jos o piatră și-o izbi pe babă În țurloaie. - Ți-am zis să vezi de plodul ăla, scârbă! - Iar tu să vezi ce vorbești cu Krog! - șuieră ea, potolindu-se deodată. Ți-am arătat ce vrea. Să nu zici că nu ți-am spus. Abia atunci se duse baba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
toporul pe care Îl scăpase, dar am auzit tropot de pași grăbiți și m-am răsucit, la timp ca să văd un vânător negru cum azvârle cu sulița spre mine. Am sărit Într-o parte. Am aruncat cu toporul, țintindu-i țurloaiele și am auzit un zgomot ca de creangă uscat zdrobită sub picior. Negrul se propti În cea de-a doua suliță pe care-o ținea În mână, dar tot se prăvăli În genunchi. Am vrut să-l izbesc cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-i! (BRUNO apare total transfigurat; partea de jos a corpului este înnegrită și hainele îi sunt zdrențuite.) BRUNO: Împinge, împinge! Uah! Ce unsuros e! GRUBI (Îl trage de mâini pe BRUNO și-l urcă pe sol.): Ți s-au înnegrit țurloaiele. BRUNO: Cum? GRUBI: Ia vezi dacă mai poți merge! BRUNO (Face câțiva pași.): Ce alunecos era... N-are nimica. GRUBI: Nu e bine să pleci nicăieri de unul singur. BRUNO (Se așează pe un geamantan): Iar trece ziua și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de cimitir. Unii, deja, acolo își citea ziarele, acolo ăștia de la noi din cartier își halea bulinele, încălzea ventuze și-și cufundau labele grisinelor în niște ligheane cu pământ clocotind de râme, cum fac ăi de vor să-și obișnuiască țurloaiele cu apa fierbinte. Într-un cuvânt, Omoroaica ne schimbase cartierul în iadul și raiul de pe pământ - pițigăie glasul Gabi cel Norocos pentru a sugera că, filozofând, Bruță-negriciosul se încordase, izbutind 47 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI În care eu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
indicii de dezvoltare intelectuală, ori de câte ori avem inspirația de a intra în legătură cu ea..."? - Să te rupi în figuri! Obligat ne-o îmbunătățește!... Să-i crească nasul lui Gabriela, dacă om rămâne neîmbunătățiți!! se lansă șoferul într-o cursă de hăituire a țurloaielor consultantei, care, într-un ultimă stavilă pusă excitării, scheună aproape cu sufletul sfâșiat și își retrase gleznele fremătătoare sub canapea... Pișicherul de taximetrist nici că-și rată clipa de slăbiciune a băbăției. Dintr-o mișcare, fu pe rezemătoarea canapelei dânsei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care, de altfel, pe întuneric se obișnuise, lădițe, sticlării, samovare, își arătau acum adevăratele fețe de babornițe. Într-o singură noapte, vopseaua gri-albăstruie de pe caroserie fusese prăjită ca-ntr-un cuptor. Tăblăria măcinată de furuncurile de rugină. Când își vîrî țurloiul drept în mașină, piciorul îi fu expediat înapoi cu putere de grosimea și elasticitatea pânzelor de păianjen, înflorite între pedale și frâna de mână, mai energice și decât elasticitatea de la niște circari. Pe bancheta din spate, gătit în țoale de pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce să facă, depăna și el cum că l-ar fi prins pe odios, de vreo două-trei ori. Numai că, atunci când se vedea înhățat, pe Sfîrtecător îl cuprindea, așa, o sfârșeală. Se tăvălea prin băltoci, izbucnea în plâns, azvârlea din țurloaie. Ceea ce îi cam sfâșia inima lui Ulpiu, îl făcea să nu mai fie bun de nimic și, de fiecare dată, i-a dat drumul. - I-ai dat drumul dumneata, signor Galopentzia, sau ți-era frică să nu-și ascută toporișca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu se interesa de el vreunul dintre granguri), cobora întîi la closet (îi era jenă să se oprească, pentru 179 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Tot într-o noapte, puștiul i se ciucise înainte, pe când Gărgăriță se lățise, cu țurloaiele atârnate de dunga tinetei, și îi explicase pe îndelete planul lui. Deci, ce putuse să facă? Înțelesese dintr-o pornire că trebuia să muncească din greu și să se sacrifice mult, altfel n-aveai de unde să-ți găsești o femeie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nu mi-e somn. De pe ziduri curgea molozul. Îl auzeau cum picură pe scânduri ca o ploaie. Mirosea a var stins în apă și, din pereții de cărămidă, netencuiți, se răspândea un iz de casă nouă. Celui tânăr u înghețaseră țurloaiele. Mai aruncă o șipcă și focul se înteți. Lumina crescu pe zidurile umede. - Uite așa, patru pereți să am, Paraschive, ai mei să fie. Să nu mă dea nimeni afară. Să stau cum e acu, să-mi fac un foc
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
i se topea, arsă, sub foc și țipetele pungașului se pierdură într-un horcăit. - Spui? Ucenicul gemea. Îl dureau măruntaiele. Inima sta să-i iasă afară. - Caii! Caii! strigau cei trei. Îl udară din nou cu apă și-i împinseră țurloaiele în ligheanul cu jar. Paraschiv, negru de durere, se scutură ca de un frig mare și căzu peste ei. Au crezut că-l omorâseră. -Lau luat și pe Gheorghe. Codoșul tremura ca varga. -Spune, că pățești la fel! rânji șeful
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pus la pământ dintr-o dată și, dacă nu-l ajuta celălalt, îi mânca urechile. Negru fugi cu lanțul celui căzut în dinți. Râdeau copiii de se tăvăleau: - Așa, pe el! strigau. Și-au mai trimis o grindină de pietre în țurloaiele hingherilor. Sărise și sergentul, dar animalele -lau luat și pe el în tărbacă. Tot Negru -la lăsat pe omul legii fără pulan. Râdea Veta, râdea și Procopie. S-au uitat unul la altul. Ce să mai scapi câinii, trebuiau scăpați
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ei, se desfăceau la gât încinși de zăpușeală și porneau înapoi. Lunea se sculau devreme și plecau la muncă, tot osteniți. Unora le crescuseră băieții. Îi însurau. Se ridicau și fetele de măritat. Le rămăseseră rochiile scurte. Iarna le înghețau țurloaiele. Duceau zidarilor de mâncare la schele. Salahorii le pândeau pe după grămezile de nisip. Șuierau printre dinți: -PstîFată! Le dăduseră țâțele. Se făceau că n-aud. - Fată! A lui Tuluc! Mă, frumusețe de județ! Ele, de loc. Fugeau. - Dar-ar boala
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Astfel, încheierea din Cănuță, om sucit poate suporta în anumite cazuri o dublă interpretare, exprimată pe rând de popă și de nevastă. La parastasul de șapte ani, oasele lui Cănuță sunt găsite întoarse în coșciug: ,,hârca sta-n sus, și țurloaiele erau pornite către grătarul oaselor’’. Explicația pozitivă, respectiv aceea, sinistră, a îngropatului de viu, nu este oferită singură, alături de ea o putem regăsi și pe cea alegorică: oasele se întorc în coșciug, ca un semn de neîmpăcare cu lumea și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
this unbolted villain OSWALD: Lasă-mă, n-am nimic de-a face cu tine. KENT: Trage spadă, mișelule! Vii cu scrisori contra regelui și ții partea păpușii Vanitate împotriva maiestății tatălui ei. Trage spadă, potlogarule, ori uite-așa-ți prăjesc țurloaiele! Trage-o, misele, pune-te pe treabă! OSWALD: Ajutor! Mă omoară! Ajutor! KENT: Apără-te, nemernice! Fă față, mișelule, ține-te, sclav sclivisit, apără-te! (Îl bate) OSWALD: Ajutor! Mă omoară! M-omoară! (Intra Edmund cu sabia în mînă) EDMUND
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
lega de el era singurul mit în care credeam... Tocmai se dezbrăca de pijama să ieșim în oraș și rămăsese pe marginea patului, nedumerit și abătut. Era mic, ca și mine, o mână de om, cu picioarele subțiri ca niște țurloaie. - Miroane, zic, ce e pe picioarele tale? Ce ai? De la genunchi în jos picioarele lui erau roșii. El și le mângâia de sus până jos parcă ar fi vrut să-și dea seama dacă simțea vreo durere și nu zise
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ca mine sau ca voi! Cu asta m-a terminat! Mi-am dat seama că este de partea mea... pe sub masă! Își sprijinea argumentația și cizmulița în piciorul meu, îi suportam cu stoicism greutatea mai ales că îmi trăgea peste țurloaie, când mai exageram puțin! Mă simțeam în largul meu deși căldura localului și gălăgia urcaseră spre limita greu suportabilă odată cu vinul prezent în creierul celor de la alte mese. Edy și Mimi au băut puțin, Giulia moderat, hai să recunosc, puțin
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
aruncat portofelul pe pat și am mai redus din presiunea pistolului. Dolphine se răsuci. — Banii ăia nu-s nimic în comparație cu ce avea Blanchard. Treci de partea mea și totul va merge ca pe roate. I-am tras un șut în țurloaie de-a mușcat din covor. — Spune-mi tot și ai grijă ce vorbești despre partenerul meu sau te târăsc la secție pentru intrare prin efracție și înfunzi pușcăria din Ensenada. Dolphine se ridică în genunchi și gâfâi: — Bleichert, cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și lumea plângea și mirosea a tămâie, a limonadă de zmeură și a zambile. A zambile mirosea cel mai tare. În timp ce te gândești la moartea lui Armanda și cum te duci În fiecare Duminică la mormântul lui, te lovești peste țurloaie de gheata partenerului tău. Ce grea este Țarina de la Abrud! Și Îți Închipui ce tare trebuie să-i fi durut pe Horia și pe Cloșca când i-au tras pe roată. Pe Crișan nu l-a durut că el s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lung poate să aibă. —Joacă În Hamlet, mămico. Trebuie să poarte părul lung. — Dar arată ca o femeie, insistă Bridget. Numai când stau lângă tine, mormăi Saul, cât să-l audă numai Fi și Ruby. Fi Îl atinse zdravăn la țurloaie; Saul se chirci de durere, spuse un „pa“ general și o șterse, Înșfăcând În trecere Încă un pumn de alune. Ruby o Întrebă pe Bridget dacă vrea o ceașcă de ceai sau de cafea. O cafea ar fi minunată! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]