198,372 matches
-
cu alte argumente: , Din unele, foarte limpezi oglinzi emană un subtil regret, acela că, fiindu-ne atît de mult, ne sînt atît de puțin, că ne răscolesc fără ca vreodată să ne aline, că iau și dau cu-același gest deșert." Așa e toată cartea: un joc de controverse, de imagini care se ,taie" una pe alta, de judecăți care desființează, venind rostogol, alte judecăți. Între mister și iluzie, între oracol și caleidoscop, singurul rol care nu i se poate, vreodată, lua
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
cu morți și-nvieri care nu sînt, nici una, de-adevărat, cum nu erau, niciodată, în povești. Acolo unde eroul are un pieptene și maștera are o oglindă, instrumente fasonînd, amîndouă, o imagine disputată, egal, de rău și de bine. Și-așa se face, știe oricine se ferește de instantanee, că-n apele zvîcnind în credincioasele, dar intrigantele oglinzi, cete de duhuri șotioase ,fac ca lumina lor să aibă ceva din spaima de întuneric."... Petru Creția, Oglinzile, Humanitas, 2005, 136 pag.
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
trebui să ajungem acolo încât materia noastră cenușie să aibă culoarea și consistența rumegușului de brad... În acest sens și scop, Vacanța Mare, cu ajutorul televiziunii amintite, a avut și are un rol inestimabil asupra telespectatorului român. Profundă analiză - nu-i așa ? Dar, în general, nu sunt de acord cu Dvs. Mai reveniți, după ce vedeți filmul care, declară protagonistul Mugur Mihăescu, ,nu mai este vorba despre o comedie cu un puternic accent românesc și cu un puternic comic de limbaj. - ,Puternic comic
Pontul Euxin - mâna lungă a lacului Aral... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11266_a_12591]
-
rol, din momentul în care s-a văzut confruntată cu ,sentimentul de criză și haos interior produs de condiția de neînțeles a dezrădăcinării", în nevoia înțelegerii de sine, și aplecarea implicită pentru jurnal, pentru consemnarea propriilor experiențe interioare și exterioare. Așa s-a născut primul ei volum de însemnări din emigrație, care a fost imediat un bestseller, urmat anul acesta de cel de-al doilea, Postscriptum. însemnări 1997-2002, apărut la Editura Institutului Cultural Român din București. în acest nou volum, poate
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
de cînd am aterizat pe acest continent. N-am reușit să învăț a conduce automobilul, n-am simțit nevoia unui telefon portativ, mașina care-mi răspunde cînd telefonez rudelor, prietenilor sau instituțiilor cu care am de-a face mă inhibă. Așa am fost din tinerețe, dar de cînd a început isteria electronică, simt acut și dureros că nu mai am ce căuta în secolul ăsta. Sînt un dinozaur, o specie extinctă. E un sentiment care semnalează apropierea morții. Și noua lume
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
Nora Iuga Voi scriitorii, mai ales poeții, sîntem ființe nobile, cel puțin așa ne place să credem. Nu, nu vă grăbiți să mă contraziceți, aveți tot timpul s-o faceți mai tîrziu. îmi amintesc de o anchetă apărută într-o revistă bucureșteană. Nu mai țin minte dacă era înainte sau după revoluție, dar
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
volume de poezie. Atunci am înțeles că nu poate exista poet fără cititor, cum propriul meu chip nu poate exista pentru mine fără oglindă. Și ca să nu mor, pentru că, nemaivăzîndu-mă ei toți mă uitau și uitarea e moarte, nu-i așa, am început să beau ca să scriu, turnam vodkă în mine, toate balamalele existențiale crăpau dracului, creierul meu devenea un mare amfiteatru plin cu cititori virtuali și numai așa puteam să scriu și scriam. Da, domnilor, noi poeții sîntem de fapt
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
pentru că, nemaivăzîndu-mă ei toți mă uitau și uitarea e moarte, nu-i așa, am început să beau ca să scriu, turnam vodkă în mine, toate balamalele existențiale crăpau dracului, creierul meu devenea un mare amfiteatru plin cu cititori virtuali și numai așa puteam să scriu și scriam. Da, domnilor, noi poeții sîntem de fapt niște fecundători, un fel de tăurași de montă cu pedigri. îi considerăm cantități neglijabile pe cititori, dar sîntem gata să ne dăm peste cap, să ne punem tichia
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
passe par tout pentru universalitate. Procedeul e simplu cum se obișnuia pe vremuri în celulele care funcționează ilegal: Citește și dă mai departe", de parcă un text ar putea fi citi la fel de toată lumea, dacă toți vorbim englezește. Dar, vai, nu-i așa domnilor, confraților, am făcut o experiență tristă. într-o zi mi s-a făcut dor de bărbatul meu care a murit acum 10 ani. Era poet. Și am întins mîna și am luat din raft cartea lui crezînd că o să
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
moment al minunatei sale istorii, este clipă de clipă, dar uneori cu ardoare sporită, și o societate de interpretare... mă întreb totuși dacă cei care i-au interzis poetului accesul la marele public nu au avut dreptate; ferind însă, nu așa-zisul public ,larg" (căci ce se pierde din înălțime și adîncime se pune pe lărgime) de violența și de ,ultrajul" poetului, ci pe acesta din urmă de nesimțirea și de indiferența unui corp social care nu se lasă trezit din
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
ar trebui săptămâni întregi să explic, e foarte greu să știi cum îți vine o idee. În cazul romanului M-am hotărât să devin prost, ideea mi-a venit citind Biblia. În Ecleziastul există o frază foarte frumoasă, care sună așa: ,qui accroît la science, accroît ses douleurs", cu alte cuvinte, cu cât studiezi mai mult, cu atât devii mai inteligent, și deci mai nefericit. Poate că mă simțeam foarte aproape de acest gând. Eu nu mă consider foarte inteligent, dar simțeam
Cu Martin Page by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11263_a_12588]
-
Istoria de ansamblu, reconstituită din câteva repere orientative, e secondată de datele interne ale evoluției individuale a pamfletului arghezian, ca vedetă a perioadei interbelice. Tensiunea, virulența și expresivitatea nu se mențin la aceleași cote și era de așteptat să fie așa. Cercetătorului îi rămâne sarcina de a semnala și de a analiza aceste variațiuni tematice și stilistice. Elementele satirice și critice dau combinații foarte diferite în Icoane de lemn, Poarta neagră și în restul operei publicistice. O secvență a cărții lui
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
erotică dintre cele două tinere studente nu se transformă într-un conflict sexual explicit și păstrează povestea, atît cît este, în zona sugestiei. Pe cei care nu citiseră prima ediție dar prinseseră din zbor gossip-ul cu lesbienele - căci, vulgar, cam așa s-a vorbit despre carte -, versiunea revăzută stilistic a Legăturilor bolnăvicioase (titlul mi se pare în continuare nu tocmai fericit ales) s-ar putea să-i dezamăgească. Deși e vorba despre dragostea dintre două fete, sexul lipsește. Cele două-trei secvențe
Erotism de atmosferă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11271_a_12596]
-
întîi răsuflarea pe obraji, apoi buzele și limba făcîndu-și loc, saliva puțin sărată, pentru ca treptat să nu mai simt nimic; adică palmele care coborîseră de pe umeri pe sîni, prin bluză, cu mișcări oarecum grăbite să nu strice efectul. Însă eram așa de încordate, încît nu după multă vreme am obosit. Ne-am dezbrăcat cu repeziciune și ne-am băgat sub cuvertură. Am adormit în cîteva secunde." Cum spuneam, Legături bolnăvicioase este, de fapt, romanul unui erotism de atmosferă, cu destule fragmente
Erotism de atmosferă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11271_a_12596]
-
era totul pentru mine, dar acum generația mea e pe cale de dispariție, nu mai e același lucru. LVR - E adevărat că în America există numeroase case fără cărți? Sau case în care există cărți doar pentru a fi arătate, fiindcă așa e chic? EF - Nu, nu cred. Poate așa stau lucrurile în casele oamenilor obișnuiți. Dar în casele prietenilor mei sunt mii de cărți, în fiecare cameră găsești foarte multe tomuri. Eu am două case și am așa de multe cărți
Cu Edward Foster by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11264_a_12589]
-
e pe cale de dispariție, nu mai e același lucru. LVR - E adevărat că în America există numeroase case fără cărți? Sau case în care există cărți doar pentru a fi arătate, fiindcă așa e chic? EF - Nu, nu cred. Poate așa stau lucrurile în casele oamenilor obișnuiți. Dar în casele prietenilor mei sunt mii de cărți, în fiecare cameră găsești foarte multe tomuri. Eu am două case și am așa de multe cărți, încât pe unele le-am depozitat la mansardă
Cu Edward Foster by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11264_a_12589]
-
fi arătate, fiindcă așa e chic? EF - Nu, nu cred. Poate așa stau lucrurile în casele oamenilor obișnuiți. Dar în casele prietenilor mei sunt mii de cărți, în fiecare cameră găsești foarte multe tomuri. Eu am două case și am așa de multe cărți, încât pe unele le-am depozitat la mansardă, în living am volume de sociologie, în salon de politică, în birou am tomuri de poezii. Sunt unii oameni care au mai puține cărți, fiindcă preferă să navigheze pe
Cu Edward Foster by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11264_a_12589]
-
în alte zile fac numai poze. Și nu știu nici ,de ce" se potrivește.Cîteodată imaginea se dublează, este ca un fel de oglindire a textului, alteori nu are nici o legătură...dar mă gîndesc: cred că acum este bine și rămîne așa. După un timp pozele nu îmi mai plac (le fac mai des decît textele) dar nu mai pot să fac nimic, și asta-i ,fain": că e ,lipit" și atunci nu mai pot să schimb.Ai făcut ceva, gata ! E
Cu Herta Müller despre colaje by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11289_a_12614]
-
aia este și o muncă foarte senzuală și are foarte multe legături cu viața în sine; eu de 15 ani fac în germană aceste colaje, căci altfel nu aș fi ajuns să le fac și în română. Asta a fost așa, un fel de (ezită)... R.B.: paranteză... H.M,: paranteză - da, o mică stație de autobuz pe o stradă lăturalnică... Rodica Binder Bonn, septembrie 2005
Cu Herta Müller despre colaje by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11289_a_12614]
-
București". Așadar, simplu punct de reper. Abia prin 1574, un călător străin îl vede ca pe un ,sat" de castori, construit din ,trunchiuri mari de copac înfipte în pămînt". O cutiuță din lemn, gata să se aprindă la prima scînteie. Așa rămîne și prin 1800 pe terminate, timpul în care poposește, scurt și plăcut, Dan C. Mihăilescu. Fel de fel de amănunte scoase în față, de te fac, vrei-nu vrei, să te gîndești la Caragiale și la păcătoasa de greșeală de
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
ar părea de pedant, să se simtă bine. Dar nu vă gîndiți că erau, cu franțuzeasca lor ezoterică (de care Dan C. Mihăilescu face, de-al naibii, abuz...), înțepați și mofluzi. Nicidecum. Orașul, cu oamenii lui, e un bonom. Și așa rămîne, trecîndu-și farmecul, zdrențe-zdrențe, prin colții de buldozer. E momentul în care Gheorghe Parusi preferă să se oprească din consemnat: anul 1947. Nu fiindcă n-ar fi avut ce spune despre o schimbare la față pe care numai cine n-
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
cu seamă, imaginea Bucureștiului ca oraș domnesc. În preajma revoluției de la pașopt, imaginea se schimbă. Bucureștiul este, depinde de unde îl privești, cînd tîrg, cînd sat sau, mai degrabă, o dumbravă cu copaci bătrîni printre care se prevăd biserici. Un loc liniștit. Așa e, cu toată forfota lui care azi ne pare lină, și-n cronicile lui Claymoor. Un han în aer liber, unde se mănîncă și se petrece bine. Și totuși. Mai apare la colț de stradă cîte o fiziologie de provințial
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
scrise direct în redacție a intrat deja în uzul presei din România. Era firesc să se facă pasul următor: și anume, să-ți ascunzi incompetența arborând un aer de zgripțuroi inclement, deși habar nu ai despre ce se vorbește. Cam așa s-a întâmplat și la conferința de presă de la Institutul Cultural Român, unde o seamă de scribi cu probleme de gramatică au găsit un minunat prilej de a-și exhiba frustrările intelectuale. În imaginația mea, orice ziar își trimite reprezentantul
Struții și povestașul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11269_a_12594]
-
ziar își trimite reprezentantul la un eveniment pentru a relata, din perspectiva publicației, asupra celor petrecute. Aș fi fost încântat ca reporteri de la ziare, să zicem, de afaceri, să fie interesați de părerea lui Llosa despre economie, despre bani, și așa mai departe. La limită, chiar și o întrebare despre cât câștigă cu scrisul său ar fi fost acceptabilă. După cum un ziar pentru tineret ar fi avut o sumedenie de chestiuni la îndemână, toate sugerate de cărțile autorului peruan. Evident că
Struții și povestașul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11269_a_12594]
-
profesionist la profesionist. Evident că pentru scriitorul român astfel de situații sunt ambarasante: cum să coboare el, ditamai romancierul, eseistul, poetul, dramaturgul, la postura de anonim masat într-o sală, alături de studenți sau simpli admiratori ai peruanului? Pentru că, nu-i așa, fiecare ,aleargă pe culoarul lui", cum frumos se spune despre arta singuratică a scrisului. Perfect adevărat. Numai că, în prea multe cazuri, alergăm pe culoare ce se înfundă în deșertul delirurilor verbale și-al modelor revolute. Confruntarea cu Mario Vargas
Struții și povestașul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11269_a_12594]