6,958 matches
-
îi aparține acuma tot lui Borges, astfel încât voi fi silit să imaginez alte lucruri. Viața mea nu este, așadar, decât o goană și, puțin câte puțin, pierd totul și totul trece în stăpânirea uitării sau a celuilalt. Nu știu care din noi așterne aceste rânduri." (Cartea de nisip, Editura Univers, 1983, traducere de Cristina Hăulică)
Din nou Borges by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14169_a_15494]
-
în literatura romînă a fost aceea de a compune un „jurnal intim". Nu m-am ținut însă cu mare regularitate de el fiindcă au fost momente cînd mi-a fost frică să-l țin (mai ales după 1944) și să aștern pe hîrtie tot ce gîndeam, simțeam și sufeream atunci. Mi-au rămas totuși cîteva caiete din perioada ’36-’40, unul din timpul războiului și acesta pe care l-ați pomenit și pe care l-am publicat în ultimii ani. După
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
în cultură. Și, totuși, sentimentul generațiilor cu pricina fusese acela că o revizuire e absolut necesară. Termenul n-a fost numaidecît clar de la început. Într-un fel era firesc: peste înțelesul de revizuire a valorilor dat de Lovinescu și-a așternut greutatea un înțeles moral. Reevaluarea n-a privit exclusiv operele, ca literatură, ci și pe scriitori, ca oameni. Ba chiar această a doua perspectivă s-a dovedit mai atractivă. Nu felul în care recitim Nicoară Potcoavă, Moromeții ori Scrinul negru
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
publicistică a lui Zamfirescu, fiindu-i recunoscut acestuia spiritul critic fin, intuiția, în acord cu ceea ce declara despre el un jurnalist al vremii: Cînd vei vedea pe domnu Z de la Timpul, cu mustățile tocite, să știi că înainte de a-și așterne ideele pe hîrtie cugetă mult, are stilul concis, logica strînsă". Descoperim și faptul că Duiliu Zamfirescu a fost un eminescolog a cărui opinie a anticipat pînă și considerațiile maioresciene din Eminescu și poeziile lui, din 1889. Opinii critice bune are
Identificarea surselor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15019_a_16344]
-
cu un rucsac și o mulțime de aparate; un magnetofon la fel cu ăla pe care l-a adus din Elveția unchiul Tomás, două aparate de fotografiat și un aparat de filmat. A lăsat totul pe masă și s-a așternut din nou la vorbă cu bunicul. Fata a ieșit, iar eu am rămas să ascult ce vorbeau. Bărbatul a spus că e profesor și că venise să caute vestigiile altor vremuri. Că voia în primul rând să fotografieze picturile din
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
peșteră. Ea a mers cu el, iar eu am rămas singur toată după-amiaza. S-a întors când soarele era la scăpătat. Am făcut o plimbare până la lac, după care ne-am întors la colibă. Pe coama munților din zare se așternea umbra. Lacul era și el pe jumătate în umbră și rândunelele zburau foarte jos, aproape atingând suprafața apei. Am întrebat-o de ce întârzie căutătorul de minuni. - Nu mai are mult și termină ce are de făcut, mi-a răspuns. A
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
evoluției de grup, știind să se retragă cu grație pentru a ridica la plasă mingea necesară performanței individuale. Așa cum se exprimă în acest spectacol al Alinei Cadariu, modernitatea în teatru nu este tentația exhibiționismului, ci nevoia de a înlătura pâsla așternută peste conștiințele autiste. Drumul spre momentele de trăire activă care au însoțit pe alte meleaguri spectacolul cu piesa Evei Ensler (Campania V-Day) începe cu un prim pas: cel al cunoașterii.
Monoloagele vaginului de Eve Ensler by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15053_a_16378]
-
publicate în revista d-lui Solacolu în decursul anilor referitoare la teme istorice: 23 august, Yalta, procesul Antonescu, rolul Regelui Mihai între 1944 și 1947 etc. Cît se poate de binevenite aceste lucruri pe care patina timpului nu s-a așternut aproape deloc. Amintiri despre Streinu În LUCEAFĂRUL nr. 23, dl Alexandru George, ostil, în general, cum spune, aniversărilor, le cedează totuși fiind vorba de Vladimir Streinu, al cărui centenar l-am sărbătorit cu toții în luna mai 2002. Dl George a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15058_a_16383]
-
Exact pentru această particularitate, scena se transformă în univers provocat de amintiri. Mai bine zis, de șocul surprizei de a i se fi dezvăluit ceva profund cunoscut și profund redescoperit. Redescoperit, atâta vreme cât Ion Ghica îl recreează, iar recrearea i se așterne dinainte în compoziții în care el însuși este prezent, făcându-ne prin văz și auz, prin descriere întinsă și dialog alert, prin evocare vehementă și mai totdeauna problematizatoare, să sfârșim prin a ne însuși, pe variate planuri, o epocă a
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
lui, și hotărî ca moartea să aleagă pentru el. - Intră, îi spuse. Laura Farina rămase în ușa camerei, minunîndu-se; mii de bilete de bancă pluteau prin aer, fîlfîind ca fluturele. Dar senatorul închise ventilatorul, iar biletele rămase fără aer se așternură peste lucrurile din încăpere. - Vezi doar - zîmbi -, pînă și rahatul zboară. Laura Farina se așeză, pe un scăunel parcă de școlăriță. Avea pielea netedă și întinsă, de aceeași culoare și de aceeași densitate solară ca petrolul brut, iar pletele-i
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
Gheorghe Ceaușescu Timp de patruzeci și cinci de ani România a fost o țară în care, asemenea tuturor țărilor foste socialiste, s-a așternut tăcerea. O tăcere aproape absolută, întreruptă numai de scurte clipe de relativă libertate, când au putut fi auzite câteva voci exprimând în public gânduri proprii, discordante față de linia trasată și aprobată de partidul comunist. Nici un domeniu n-a scăpat vigilenței
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
care-l circumscrie pe Cioran, model pe care-l hărțuiește de bunăseamă spre a se sustrage fascinației ce o exercită asupră-i: El este postmodern prin spiritul sceptic, modern prin nervul exploziv". Așadar, mai întîi scepticismul. O mefiență care se așterne calin, șerpuitor, cu o anume prudență (astuție?), ce ar deveni agasantă dacă nu s-ar exercita prin intermediul unei penițe foarte subțiri, feeric indecise, nostalgice într-un fel (nostalgia infinitului?), lăsînd deschise mereu buclele unei continuări. Nimic dogmatic, nimic definitiv, nici măcar
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
într-un gest de supremă deznădejde, recită cu patos primele versuri din celebra sa Doină: "De la Nistru pân' la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a...", tocmai aceasta vrea să exprime: nevoia de ozonare a unor oameni încătușați spiritual și peste care se așterne, în forme tot mai rafinate, ideea tăcerii, a îngropării Adevărului. De aceea, ultima secvență a "versiunii scenice" după care ceea ce făcea poetul stătea la baza unei conspirații împotriva celor două imperii (rus și austro-ungar) ni s-a părut a fi
"Și mai potoliți-l pe Eminescu" by Valentin Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/15146_a_16471]
-
și lumea marginalilor. Între capitole sînt inserate „cărți poștale” acide, din care fanii lui Palahniuk pot constata că viața idolului lor seamănă leit cu a eroilor din cărțile pe care le scrie. „Ceea ce pot să fac mai bine e să aștern pe hîrtie ceea ce trăiesc. Să-mi amintesc. Detalii. Să le omagiez, într-un fel” - scrie Palahniuk la sfîrșitul „ghidului” său. Scrisul ca instinct de conservare apare și în romanul intitulat Jurnal, centrat pe Misty Mary Wilmot, o pictoriță însingurată, și
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
film/ cu oameni care plîng/ în bezna unei săli de cinematograf” (omul bidimensional). Dar pentru a surprinde o asemenea uimitoare transformare a obiectelor e nevoie de un instrument optic special, altul decît ochiul uman obișnuit. Vederea tinde a deveni viziune, așternînd asupra realului culorile subiectivității indomptabile: „ochii tăi verzi tu vezi totul în verde/ ai pătat absolut totul cu verde/ pămîntul și frunzele/ soarele noaptea și invizibilul” (o corabie de nuiele). O astfel de capacitate vizionară este ubicuă sau microscopică sau
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
romancier. Fie și, cum spuneți dv., încurcîndu-i. Căci de descurcat, autorii se descurcă totdeauna singuri. Și mie mi se pare ciudat să nu-mi găsesc semnătura pe prima pagină a României literare. Ce pot face pentru moment este s-o aștern sub răspunsul la scrisoarea dv. Vă doresc tot binele, iar fiului dv. un viitor de cititor de literatură.
SCRISORI CATRE EDITORIALIST by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13585_a_14910]
-
declara: „auzul și gîndul mi-au fost dăruite deopotrivă cu dulcile adieri moldovenești, cu cotiturile împestrițate ale graiului regățean și cu unduirile înțelepte ale celui ardelean”. Poezia l-a prins în „mrejele” ei încă înainte de vîrsta de 10 ani, cînd așternea stihuri prin maculatoare și pe foi răzlețe. Debutul i se... multiplică. La 11 ani îi apare o poezie în „revista cursului inferior” a Liceului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, iar în 1939-1940 publică în revista bucureșteană, cu titlul „ciudat”, Prepoem „un
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
labilitatea opiniilor sale, zicând acum că el e constructor. Numai din cauze istorice a devenit prudent: "construiește minuscul, solid și pitit în munte". "Îi e frică să atragă atenția aruncând clopotnița spre cer." Să repetăm, criticul nu e un doctrinar, așterne de obicei pe hârtie simple impresii și nu totdeauna în modul cel mai consecvent. Cu foarte puține excepții, articolele ( nu prelegerile și cursurile universitare) lui G. Călinescu de după 23 aug. 1944, incluse de C. Schifirneț în antologie sunt absolut deconcertante
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
apa limpede și rece învăluindu-i umerii și și-a mai imaginat și iarba pe care aveau să se întindă amândoi, unul lângă altul, la umbra frunzișului și a fructelor. Acolo se vor opri. Acolo vor avea timp să-și aștearnă privirile peste lucruri. Acolo vor avea timp să atingă lucrurile. Acolo vor putea respira pe îndelete parfumul trandafirilor. Acolo totul va fi zăbovire și prezență. Acolo va fi tăcere ca să asculte susurul limpede al apei. Tăcere ca să rostească toate cuvintele
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
Țara Galilor; Michael Donaghy (e drept, american); W.N. (Bill) Herbert (remarcabilă imaginație); poeții importanți: Douglas Dunn, Geoffrey Hill și Tony Harrison. Și încă n-am menționat Irlanda, un ținut a cărei poezie e prea bogată și complexă pentru a fi așternută pe o pagină doar! LV. E critica literară de vreun folos în zilele noastre? Te mulțumește critica universitară, savantă? FS. E de lăudat concentrarea criticului universitar. E multă deprofesionalizare a criticii literare în Anglia, nu în discurs ci în exigențe
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
Mircea Mihăieș M-am gândit mult înainte de-a așterne pe hârtie lucrurile de mai jos. Nu pentru că m-aș teme de CNA sau pentru c-ar conține, cum se spune, „limbaj vulgar" sau „scene violente", ci pentru că nu mi-e prea clar ce semnificație să le dau. La primă
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
lui Lucian Raicu. N-avem nici cea mai mică îndoială că pînă acum ele au avut un asemenea destin, văzînd mai ales "succesul" din ultima vreme. Cît despre îngrijorare, chiar nu trebuie s-o avem pentru că uitarea, în general, se așterne nestingherită, oricît ne-am iluziona noi. Sau poate nu...
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
e cine știe ce liniștitor să aflați că, deocamdată, scrieți din suflet, nici mai bine, dar nici mai rău decât majoritatea celor care ni se adresează, sfâșiați între îndoială și speranță: „Se întunecă și ploaia/ cade peste visuri vii/ ceața rece se așterne,/ noian de melancolii/ mă cuprinde./ Vreau să strig./ Răcit sunt; iară/ glasul nu este al meu/ primăvara să răsară/ din nou sufletului greu./ Aștept, albă lumină/ caldă să mă împresoare/ să redea speranța vie/ sufletului ce mă doare." Mici defecte
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13830_a_15155]
-
expulzăm și pe urmă ne culcăm? iar ea, cu tandrețe, îmi declară din nou război fără cruțare: de ce să le expulzăm? oare trebuie să te scoli mâine devreme? Aprinde lumina pentru o clipă, îi văd zâmbetul iute și iarăși se așterne întunericul; iar fosfenele ivindu-se cu și mai mult aplomb în intemperia lor sau conspirând împotriva mea ori, pur și simplu, urându-mă. Nu folosește la nimic trucul pe care îl încerc fără convingere, ți le și înapoiez? pentru că ea
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
sesizat o neașteptată schimbare de ton. Deși în România sunt din ce în ce mai puțin muncitori și din ce în ce mai mulți pensionari și șomeri , întâi-maiul lui 2003 a fost foarte-foarte muncitoresc. Cu lăcomie de căpcăun, el a înghițit podul zilelor ce-l separau de Paște, așternând peste țară miasme de mititei și revărsând fluvii de bere. Cadoul primit de la guvern rimează perfect cu pleșca din decembrie 2002 - ianuarie 2003, când românii au tras-o pe dreapta aproape trei săptămâni. Dacă adăugăm și luna de concediu legal
Paște cu Orwell by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13920_a_15245]