1,728 matches
-
zi de lucru la grădiniță, directoarea m-a condus la grupa mea. Intrînd în clasă a zis aproape criptic: ŤImnulť. Automat, copiii au format un semicerc, și-au lipit mîinile de coapse drepți ca lumînarea, au lungit gîturile și-au ațintit ochii în sus. De la măsuțe săriseră copii, dar în semicerc încremeniseră, cîntînd, niște soldați. Care mai mult zbierau și lătrau decît cîntau". (p. 173) Eforturile învățătoarei de a-i convinge să învețe și alte cîntece, mai potrivite vîrstei lor se
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
Ungaria, ca pretudindeni, cetățeni săraci. Nu întâmplător, ei se află mai ales la granița de est a țării - cea mai puțin populată, de altfel. Ungurii n-au avut motive speciale să dezvolte această zonă, pentru că ochii lor au fost mereu ațintiți spre Occident. Într-acolo au construit, chiar pe vremea comunismului, autostrăzile, într-acolo și-au concentrat eforturile și afacerile. Iară noi? Păi, noi ne mândrim cu suprema realizare a celor cincisprezece ani de genială dictatură proletaro-iliesciană: cu cincizeci de kilometri
Convalescența cu damf de paralizie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12769_a_14094]
-
englezească, se hotăra și ea să intre. Și se așeza, uscățivă, osoasă, cu capul sus, înșuburat într-o nefirească extensie țeapănă. Rămînea încremenită pînă la sfîrșitul transmisiunii, la distanță de ceilalți. Uneori s-ar fi zis că-și ținea privirea ațintită pe tavan și nu pe ecran, datorită poziției nefirești a gîtului. De obicei purta o rochie simplă, închisă în față cu nasturi mari, care îi accentua silueta debilă, pieptul plat, umerii fragili. Lui Yoel i se părea cîteodată bătrînă, de
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
impostură, decizia valabilă putând fi numai și numai aceea a ochiului avizat... M-am ales doar cu un potop de respingeri și anulări! Atunci m-am îndârjit. Trebuia să-i aduc un argument peremptoriu. încredințat de dreptatea mea, mi-am ațintit cu insistență privirile spre tabloul său: "îl consideri o capodoperă nu-i așa? Ei bine, până acum n-ai vrut să știi de documente, abia dacă ți-ai aruncat ochii pe ele și, de fiecare dată, le-ai dat la
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
aspră și necruțătoare. Gata, ăsta e sfîrșitul, Satana va intra iar în lanțuri și se va isprăvi pentru totdeauna cu ticăloșiile. Și aceste discuții se reluau în fiecare seară cu același fior, cu aceeași patimă și cu aceleași priviri încordate ațintite spre cer. Tocmai cînd credeam că am auzit totul despre zborurile în cosmos, despre americani și despre ruși, că am trecut prin toate stările, de la mîhnire la bucurie și de aici la spaima surdă că lumea își va încheia socotelile
Vizualitate și metafizică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12500_a_13825]
-
obișnui și pleacă. De acum încolo, lucrurile se schimbă: , Avusesem nevoie de moartea lui ca totul să fie altfel, în mila care mă îneca, știam că aveam să încerc altceva decît făcuse el, nu știam ce, și mergeam cu ochii ațintiți în pămînt, pe stradă." Noaptea de Paști, noapte de furie neputincioasă a mamei pentru învierea așteptată de ea, care nu vine și n-o să vină, e atît de puțin sfîntă, în decorul de mahala al cozii la lumină, încît te
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
ăsta parcă-i o arenă de coride și, dacă nu vă facem repejor un set de pălării, lumea o să vă confunde capul cu harta stradală a Barcelonei". Auzind aceste cuvinte, Fortuny simți că-și dă ultima suflare. Aldaya, netulburat, își aținti privirea asupra lui Julián. Atunci, spre surprinderea tuturor, izbucni în rîs cum nu mai făcuse de ani de zile. Puștiul ăsta al dumitale va ajunge departe, Fortunato", hotărî Aldaya, care nu apucase a învăța numele pălărierului. În felul acesta, descoperiră
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
sigla efemerului, a ocazionalului și făcută să exprime drama unui tânăr și a unei întregi generații. Ajuns, împreună cu soția, în Statele Unite, prin hazardul Loteriei ce oferă fericiților câștigători mult râvnita viză americană, Radu Pavel Gheo rămâne cu privirea întoarsă și ațintită spre patria de care, formal, se despărțise. Faptul că scrisorile din sumar au fost publicate, inițial, în "Timpul" și în alte publicații românești la care expatriatul continua să colaboreze nu e lipsit de importanță. America lui Radu Pavel Gheo e
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
una din puținele care mi-a lăsat o amintire foarte puternică. Am izbutit și o fotografie foarte frumoasă acasă la ea: se văd niște plante cățărătoare, ei i-am fotografiat doar o jumătate din față,dar privirea îi este intens ațintită în obiectivul aparatului de fotografiat. Iată cum interpetez imaginea: pe de-o parte ceva este ascuns (în jumătatea nevăzută a feței, n.n.), avem de-a face deci cu un secret, un mister,dar cealaltă jumătate a feței iradiază energie și
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
din gâtul sticlei, apoi brusc amenințător: "De ce te numești Carl J. ca un american? E complet absurd, lipsit de gust. La ce-ți folosește acest 'Ji', 'Ji'-ul ăsta stupid cu cârligul lui?" Nu aștepta nici un răspuns, stătea cu privirea ațintită în față. Apoi: "De ce nu vorbești nimic? Vorbește o dată! De ce mai călătorim în doi?" Ajunși la Avignon, am tras la vechiul Hôtel de l'Europe. Acum Keyserling era bine dispus. Bău pe stomacul gol două pahare mari de Calvados drept
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
mod de filmare la montaj. Surprinzător e că se reușește revigorarea unor clișee, de genul monologului interior al personajului. Maniera e genială prin simplitate: fragmentare. Nu mai e personajul din unele filme franțuzești ale anilor '70 care vorbește cu ochii ațintiți în cameră, plus întorsături de frază și volute stilistice, ci un personaj mult mai mobil, care își "pastilează" monologul, nu se analizează din toate unghiurile ci "se relatează" într-un mod oarecum neutru, făcând economie la adjective. Dinamismul e cheia
B-Est, cât de bine se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11752_a_13077]
-
Oravitzan s-a întors la Lugoj sau, după caz, la Timișoara, de pe toate meridianele pe care l-au purtat aripile confecționate din pînză de in, întinsă frumos pe șasiuri cu pene, sau din panouri de lemn casetate halucinant, și privirile ațintite hipnotic pe zenit. Adică a rămas bănățean și în ceea ce privește obstinația, tenacitatea aceea molcomă și definitivă, și în ceea ce înseamnă goana după absolut, captivitatea mistică în idealitate, oricum ar fi ea camuflată pentru privirea vulgară. Și iată cum a început un
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
căciula, dezvelindu-și părul castaniu și fruntea înaltă. - Sper că ne vom mai vedea, spuse el. Tulburată, Miriam-Lieba murmură: - Da, mulțumesc.ș...ț Fuga La o oră după masa de Purim, Miriam-Lieba ieși din casă. Rămase pe aproape, cu ochii ațintiți spre lună. Azriel spusese că, exact peste patru săptămâni, va cădea prima seară de Pesah. Vântul care sufla dinspre câmp era tăios și blând în același timp. Miriam-Lieba o luă pe o cărare bătătorită de membrii familiei la plecarea de
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
în întregime?". Din cînd în cînd poetul introduce anecdote naive ori crîmpeie de basm (fabulația minoră îl consolează): "lupul a intrat în salon în miezul zilei./ a adulmecat cu duioșie scutecele noului născut./ și a stat minute întregi, cu ochii ațintiți la tablourile de pe pereți". Ajuns în decor urban, acest vlăstar de țăran se simte stingher, inadaptabil. Neizbutind a se urbanzia, e bruscat aidoma unui lumpen: "hansi tîmpitule, aia-i fereastra, ușa-i dincoace./ hai, băiete, sus, că e trei dimineața
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
și de spaimă, știu ce riscă. Faptul că problema serviciilor secrete nu s-a aflat pe recenta listă a Uniunii Europene care ne descalifică pentru integrarea în 2007 nu înseamnă că la Bruxelles, ca și la Washington, nu există priviri ațintite asupra mișcărilor abuzive de la București. A dizolva un organism numit după legile democrației, în timpul mandatului legal atribuit, înseamnă în ochii puterilor democratice un abuz imposibil de tolerat. Nici o lege nu funcționează retroactiv, și a încerca să-i dai de-o
Stăpânul peltelelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12921_a_14246]
-
Mircea Mihăieș Voce gravă, cu inflexiuni de glasspapier, privire sticloasă, ațintită în zare, pumn strâns, muncitorește, fălci abundente încleștate, corp împins, agresiv, înainte. Cam așa ar arăta, într-o bandă desenată, autorul frazei care urmează: „Există interese ca România să rămână în «zona gri».” Să râzi? Să plângi? Să-i face
Primadona și ciomăgarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13052_a_14377]
-
și gălbuiul mâțișorului de salcie; de la bombeul fin al pantofului la borul subțire al pălăriei sibiene, reușesc un ton desăvârșit. Merg pe jos până la Casa Cesianu, în care se adăpostește Societatea Academică. De pe la Atheneu mă urmărește un roquet cu privirea ațintită asupra ghetrelor mele. Lătrătorul se apropie tot mai mult, vrea să mă apuce de gleznă. Întorc mereu capul, ridic bastonul, încerc să-l țin la distanță. N-aș risca să-l lovesc, ar putea sări bucățele din încrustăturile lemnului. Asta
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
fost imediat primit În lumea intelectuală a Capitalei. În cinstea lui s-au organizat banchete, drumurile lui au devenit legende și se vorbea despre el ca despre cel mai exotic personaj al vremii. Dintr-o dată, ochii mai marilor s-au ațintit asupra lui. Era in centrul atenției, era la moda, era „șic” să-l prezinți invitaților. Iată cum suna o invitație la un astfel de banchet: „Cred că am plăcerea să cunoașteți pe păstorul român Cârțanu, care, plin de sentimente românesti
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
scriitoarea va observa că se procedează cu micii copii de grădiniță: „Intrând În clasă, directoarea a zis aproape criptic: ‹‹Imnul››. Automat, copiii au format un semicerc, și-au lipit mâinile de coapse, drepți ca lumânarea, au lungit gâturile, și-au ațintit ochii În sus. De la măsuțe săriseră copii, dar În semicerc Încremeniseră, cântând, niște soldați. Care mai mult zbierau și lătrau decât cântau. Importanță nu părea să aibă decât intensitatea sonoră și Ținuta corporală”. Tot regele provoacă premature meditații asupra morții
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
mai reușește să le reconstituie. Cele câteva secunde dinainte de fluieratul șefului de gară. Iar imaginile respective nu s-au șters din pricina celor șaizeci de ani care mă despart de clipele acelea. Nici nu trecuseră bine câteva luni și, cu privirea ațintită la dalele albe sau galbene ale unui spital improvizat, deja nu mai știam de ce nu mă urcasem cu el În trenul acela.” Finalul cărții suprinde eliberarea de trecut/ Împăcarea cu sine a protagonistului protagonistului prin reluarea legăturii cu prietenul pierdut
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
suficientă, o logodnică fermecătoare. Un viitor strălucit, ar indica acestea cititorului. Numai că în momentul în care intervine plictiseala în viața personajului-narator, firul narativ devine straniu de violent. Bateman devine un monstru asemănator lui Mr. Hyde, autorul unor crime monstruoase ațintite asupra unor personaje alese la întâmplare și nevinovate. Sau nu, căci nevinovația lor poate fi pusă sub semnul întrebării: victimele sale numără o prostituată, un cerșetor și un yuppie la fel de plictisit ca și Patrick. Spre deosebire de Dr. Jeckyll însă, Patrick nu
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
persoana ta. Mi-am luat rucsacul, am dat din cap în semn de salut către femeia încă speriată, și am urcat scările până la camera mea. După ce am scăpat de hainele ude de pe mine, m-am trântit în pat cu privirea ațintită în tavanul alb. Nu prea avem ce să fac. Televizorul nu funcționa din cauza furtunii, reviste nu am reușit să găsesc, iar telefonul îmi era descărcat. Încărcătorul l-am uitat sau l-am pierdut. Tot ce știam e că nu-l
ALECART, nr. 11 by Raluca Rîmbu () [Corola-journal/Science/91729_a_92906]
-
și legate de om, prin nestricăciunea și fericirea lui: avea stăpânirea de sine și nesupunerea sub vreo stăpânire, neîntristarea și nu suferea de oboselile vieții și petrecea în cele dumnezeiești; avea înțelegerea liberă și curată de orice acoperământ și privirea ațintită spre bine<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Opt omilii la Fericiri, omilia a treia, trad. de Pr. Sandu Gh. Stoian, în colecția Comorile Pustiei, vol. 31, Edit. Anastasia, București, 1999, pp. 41-42. footnote>. Așa cum ieșise din mâinile Creatorului, cel dintâi
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
mă înăbușeam de plăcerea de a o ști lîngă mine" a mea oarecum" chiar dacă povestea prostioarele ei" "experiențele" ei" caraghioase" O iubeam și mai mult, devenise indispensabilă, necesară" ca o mîncare delicată, nutrindu-mi întregul meu corp frenetic" Să-și ațintească ochii verzi, fascinanți, înfundați în orbite" Să facă doi-trei pași și eu să admir elasticitatea ființei ei teribile, mlădierea ei feroce, de animal tînăr pleacat după pradă, după nuci, după mere" fesele perfect rotunde, pîntecul plat înflorind amenințător într-o
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
vândut la o mare licitație pentru ajutorarea celor fără locuință. Am ieșit repede în grădina din apropierea serei, de teamă să nu leșin de atâta miros de pământ negru de flori. L-am zărit pe Zoltan stând pe vine cu privirea ațintită la tufele unor ghiocei crescuți în libertate. Pământul era negru și lucios și petalele florilor formând clopoței aveau aerul fragil al porțelanului chinezesc cu pete verzi, umbre în care se desfășura poate adevărata viață a primelor flori ale anului. Nu
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]