263 matches
-
mințind atât de frumos prin masca-i reflectată în oglinda realității, încât serile senine se contopesc de dragul ei în magii desăvârșite, ce aduc o parte din cuprinsul infinitului în raiul multicolor călătorind lent deasupra colinelor din zări, ținând respirații îndelung ațintite, aproape pierdute, către ele.Lumina difuză a spectacolului celest îmbrățișează culmile semețe, ... VII. STRĂIN ÎN VISE, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2291 din 09 aprilie 2017. De e târziu iar și-nvie fluturii nopții, Alergând veseli înspre
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
care trece pe planul doi pentru cele doua fete, care au prilejul acum să-și țină picioarele în repaus, chiar și ochii care pot sta neacoperiți de pleoape privind la stele. Nu si Licsandru poate sta liniștit, el are privirea ațintită tot timpul pe direcția de unde ar trebui să apară o mașină. - Hai, Victorița, că trece o mașină! Mașina trece, își vede de drum, de parcă șoferul doarme sau nu are timp ca să se uite stânga-dreapta sau să interpreteze ceea ce vede în afara
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.4 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378112_a_379441]
-
forță premonitorie este dincolo de orice îndoială, aserțiune formulată de statuarul Nicolae Titulescu: ,,Problema minorităților e mai gravă decât problema revizionismului. Pentru că, dacă nu este dominată și nu se rezolvă pe bază corectă, sparge statul din interior”, precizând: ,, Cine are ochii ațintiți, în primul rând, spre Budapesta, spre Viena și Berlin, acela e minoritar. Cine are ochii ațintiți spre București, indiferent de rasa lui (n.n. etnia lui), acela e român””. Și de astă-dată, Ștefan Andrei a tras concluzia printr-o singură, succintă
Portret în linii fugoase de Ştefan ANDREI: ,,TITULESCU este foarte actual, astăzi!” (I) [Corola-blog/BlogPost/93621_a_94913]
-
gravă decât problema revizionismului. Pentru că, dacă nu este dominată și nu se rezolvă pe bază corectă, sparge statul din interior”, precizând: ,, Cine are ochii ațintiți, în primul rând, spre Budapesta, spre Viena și Berlin, acela e minoritar. Cine are ochii ațintiți spre București, indiferent de rasa lui (n.n. etnia lui), acela e român””. Și de astă-dată, Ștefan Andrei a tras concluzia printr-o singură, succintă întrebare: ,,E valabilă afirmația și astăzi?”. Stârnit de aceste realități, cel mai pragmatic ministru român de
Portret în linii fugoase de Ştefan ANDREI: ,,TITULESCU este foarte actual, astăzi!” (I) [Corola-blog/BlogPost/93621_a_94913]
-
CURAT Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Tăcut e plânsul tău, cu lacrimi din copaci Ce-au ruginit sperând, să dea timpu-napoi, Uscate de necaz, încerci ca să le-mpaci, Cu ochii ațintiți, spre verile din noi. Pe-o ramură respiră din clipa muribundă Din anotimp rănit și cer înnegurat, O ultimă sămânță, sublimă și fecundă, Ce poartă amintirea sărutului curat. Cu pas grăbit m-apropii și tâmpla-mi urc spre tine În
AMINTIREA SĂRUTULUI CURAT de DANIEL DAC în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382239_a_383568]
-
și "Pământ de pază" (devenită ulterior "Insulă") l-ar "relua" întrucâtva pe Ion Barbu. Visam o insulă enormă ieșind din mare în neștire și-i căutam duios o formă, alcătuind-o din privire: muntoasă ca o lună nouă, cu piscuri ațintite, pure, c-un râu o împărțeam în două, o adunam cu o pădure. (...) Al doilea poem hotărât ratat din Clepsidra (însumând 50 de versuri) este "Lanțul". Încă o dată, Ťanecdotať povestirii îmi e potrivnică : istoria ceasului de buzunar primit în dar
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
și fac loc în suflet, care te fac să mai stai o lună, un an, doar pentru a mai simți emoțiile vârstei. ... spațiu ce-l lași în urmă pentru a păși în lume cu ambiție, speranță și încredere, cu privirea ațintită înainte, cu gânduri și planuri mărețe, oameni și momente care au dat sens acestor ani și de care te desprinzi, cu grabă, pentru a intra în viață și a demonstra că ai auzit și apreciat tot ceea ce ți-a fost
D by PAULA HU?LEAG () [Corola-journal/Journalistic/84102_a_85427]
-
îl vizitează acasă cu scopul de a-i lua un interviu. Neglijent înveșmîntat, în vestă și papuci, cu pălăria pusă de-a-ndoaselea, părintele Desculțului ocolește casa de mai multe ori, cu o mișcare aparent fără rost: "gîfîind de efort, cu privirea ațintită înainte, a trecut fără să mă bage în seamă, luînd-o iarăși după colțul din dreapta al casei. Domnule Stancu, ce s-a întîmplat? Slab, înalt, rotind o privire înfricoșătoare pe sub borul negru, de fetru, a spus deloc surprins că mă vede
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
mlaștină-nglodată, Cuvintele de rame-or ține loc. „Pe mâine”, spui. Nădejdea mă ajută Opreliștea s-o trec neabătut În marginea tăcerii așternută. „Pe mâine”, spui. Prea bine. Te sărut Trufaș, încredințat că sărutarea Va birui și moartea, și uitarea. Privire ațintită Privești. Privești. Privirea-ți ațintești Și ți-o cufunzi în lucruri. Ești privire Ce se îneacă în adânc de fire. Mâl greu în apa timpului tu ești. Și-e sufletul ciorchine tescuit. Și-s aripile inimii tăiate. Aprinse clipe-n
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
nevăzută le arunca în haos... Și era atîta liniște și atîta farmec, atîta bogăție de culori și lumini feerice, încît nici unul nu se mai gîndea să se miște din locul unde priveliștea îl încremenise... Ochii Bărzăunului rămaseră mai multă vreme ațintiți undeva, spre acele cîteva bolți de care am pomenit cu puțin mai înainte, unde i se păru lui că e ceva cu totul și cu totul deosebit. Adică începuse să fie tot mai sigur că spre una din acele porți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a fost primul care s-a oprit ca electrocutat și a dus mîna dreaptă la mărul lui Adam, probabil pentru a-i opri unele mișcări involuntare. Ceilalți, observînd brusca oprire a doctorului, rămaseră și ei stană de piatră, cu ochii ațintiți tot spre canistră. Matei se opri paralizat în mijlocul drumului, ca și cum în fața sa ar fi stat o armată vrăjmașă. Degeaba vă holbați așa, spuse el vizibil stînjenit de întîlnire. Nu dau o picătură nici lui Dumnezeu! Toată canistra e pregătită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pentru noi) pe care le-am făurit de-a lungul timpului; poate să aibă, deci, drept cauză lipsa măsurii în imaginar. Întâlnim câteodată bătrâni cu fețe crispate, al căror chip rezumă propria viață drept nemulțumire; crisparea este determinată de privirea ațintită continuu asupra propriilor nerealizări, asupra resturilor rămase neîmplinite din ceea ce au visat. Crisparea lor indică faptul că îi consideră pe alții vinovați pentru propriile nerealizări, pentru inabilitatea lor de a imagina doar în orizontul posibililor proprii. Sunt supărați pe lume
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Gesturile d-sale lirice predilecte șunt cele ale delimitării, comensurării, evaluării și corecției geometrice: "Visăm o insulă enormă/ ieșind din mare în neștire,/ și-i căutăm duios o formă/ alcătuind-o din privire:// muntoasă că o lună nouă,/ cu piscuri ațintite, pure,/ c-un rîu o împărțeam în două,/ o adunăm cu o pădure.// Se prelungea în promontorii/ pămînt de pază, neștiut,/ ademenind din cer cocorii/ porniți spre-un orb și ciclic sud.// îndrăgostit, dăm țărmuri drepte/ și golfuri corectam, afunde
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
art, happening, body art și așa mai departe. Evident că de cele dintîi se leagă tendințele tradiționaliste, autarhice și animate de nostalgii spirituale, iar în jurul celor din urmă se construiesc ideile integratoare și se întrețin aspirațiile sincroniste. Dacă privirea rămîne ațintită doar în cîmpul pur al esteticului și nu cedează tentației de a coborî către ideologic și către conținuturile morale, totul este în ordine și perfect îndreptățit. Dacă, însă, formele de exprimare, tehnicile și materialele încep să creadă despre sine că
Mic dicționar socio-artistic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9435_a_10760]
-
acvariul lui de sub fereastră, Încremenise cu ochii holbați, agitându-și coada ca un cățeluș. Mă așteptam ca, din moment În moment, să țâșnească prin sticla groasă și să i se cuibărească Între sâni, unde să fie prăjit instantaneu. Cu privirea ațintită undeva În zare, Kuznețova a ordonat: — Dezlegați-l și lăsați-ne singuri! Gnomul sulfuros a făcut un pas Înainte, ceea ce, comparând dimensiunile vaste ale Încăperii cu micimea lui, Însemna că, practic, rămăsese pe loc. — Bine, dar... — Acum! a șuierat scurt
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Miracol! Cu neputință! Cum e omenește posibil să nu-și fi încasat pedeapsa meritată? Ani în șir a trândăvit, neștiutor, la intersecția Chancellor Street și Leslie Street, aplecat ca un mexican deasupra tobelor sale bongo, cu coada lui de rățoi ațintită spre ceruri - și nimeni și nimic nu-l doborâse nicicum! Și iată-l acum, are treizeci și trei de ani, ca și mine, e comis-voiajor la firma lui socru-său, care are un depozit de articole de tehnică medicală pe Market Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
locul din dreapta. Sprijinit de portieră, cât pot de departe de Helen. Îmi odihnesc capul pe braț, astfel încât să o pot asculta fără să mă uit la ea. Și Helen vorbește cu mine fără să se uite înapoi. Amândoi avem privirea ațintită înainte, la drum, în lumina farurilor, care țâșnește de sub capotă. — Patrick este la centrul medical New Continuum, zice. Și cred din răsputeri că, într-o bună zi, își va reveni pe deplin. Agenda ei legată în piele roșie se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nici măcar în șoaptă. Letiția a terminat de spălat în bucătărie și, cum nu are cui arăta, s-a întors în sală, găsindu-și un loc pe un colț de saltea. Profesorul ar vrea să mai zică ceva, dar privirea bătrînei, ațintită tot timpul spre copii, începe să-l enerveze, simțind în ea întregul reproș că nu a știut să fie alături de fetiță cînd era nevoie. A fost orgolioasă totuși murmură el. Nici măcar nu m-a căutat, să-mi spună. În zbuciumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
putem revedea în ampex. Cu încetinitorul. Mulțimea se îndrepta spre mesele demontabile, vocile ridicându-se din nou într-o larmă de ușurare. M-am întors, așteptându-l pe Vaughan să ni se alăture. Stătea printre scaunele goale, cu ochii încă ațintiți asupra mașinii distruse. Sub centură, o pată de spermă întuneca prohabul pantalonilor. Ignorând-o pe Helen Remington, care se îndepărtă de noi cu un zâmbet vag, m-am uitat țintă la Vaughan, neștiind sigur ce să-i spun. Pus în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a-l asigura [...] e dușmanul forței de inerție care pornește de la iluzia că omenirea poate sta pe loc și a forței de reacțiune care cu naivitate crede că viața socială poate să se reîntoarcă la formele trecutului. Liberalismul are ochii ațintiți înainte, privirile lui cercetează într-una căile pe care omenirea se îndreaptă întru înfăptuirea nevoilor ei atotstăpânitoare. [...] liberalismul e adânc convins că demagogia înăbușă orice posibilitate de progres. De altfel, demagogia e ușoară. Ea trezește toate speranțele, ațâță toate patimile
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
n-aveau, fără Îndoială, că din ziua În care Îl ciomăgiseră multe lucruri importante se Întîmplaseră pe acea insulă. Și multe altele aveau să se Întîmple. Lăsă ceasurile să se scurgă, liniștit ca o stîncă printre alte stînci, cu privirea ațintită, ca hipnotizat, asupra luminilor de pe María Alejandra, care păreau să-i aducă aminte că se aflau acolo, așteptînd nerăbdător ivirea zorilor, ora la care avea să sune clopotul, anunțînd Începutul unei zile de vînătoare de oameni. Ura lui crescu singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
surprinsese mișcările. Se apropie de el pas cu pas, cu răbdarea broaștelor-țestoase uriașe care niciodată nu ridică un picior pînă cînd nu-l au pe celălalt bine proptit În pămînt, strîngînd În mînă maceta, cu ochii larg deschiși și urechea ațintită, simțind sub picioarele sale pentru prima oară după multă vreme contactul familiar cu lemnul de pe punte, prin intermediul căruia i se părea că percepe pînă și ultima zvîcnire a vieții vaporului. Iar vaporul acela dormea. Tot astfel dormea și santinela, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
deja se auzeau vocile marinarilor care ajungeau pe culme, la zece metri deasupra capului său. În lumina difuză care pătrundea prin fisurile din pereții de stîncă, se așeză În fotoliul lui, Își aprinse pipa și Începu să aștepte cu ochii ațintiți Niña Carmen, care stătea pe pat, mută și impasibilă, cu mîinile suav așezate pe pîntecele umflat. În cele din urmă, după o liniște grea care ajunsese aproape apăsătoare, ea arăta spre tavan și Întrebă: — Cine sînt? — Englezi... Un vas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu rochia de mireasă arsă până la cercurile de oțel, cu florile de mătase din păr arse până la scheletul lor de sârmă, cu tot părul ei blond ars complet, Evie execută acel pas-pauză-pas încet pe scări în jos, cu o pușcă ațintită drept spre Brandy Alexander. Cu toți uitându-se pe scări în sus la Evie îmbrăcată în nimic altceva decât sârme și cenușă, cu sudoare și funingine mânjită pe tot suculentul ei corp transsexual de clepsidră, toți o privim pe Evelyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mai auzea nici un strigăt, nici o respirație. Mulțimea stătea Împietrită, cu ochii ațintiți la cer. Până și orbii Își Înălțau privirile pustii spre cer, căci după liniștea aceea năprasnică pricepeau că se Întâmplase ceva Într‑acolo unde lumea stătea cu privirea ațintită. La fel și Petru Înțepenise cu gura Întredeschisă de uimire. Nu credea În minuni, În afara minunii credinței, iar minunea putea veni doar de la El, de la Singurul Făcător de Minuni, de la cel care prefăcuse apa În vin; orice altceva erau Înșelăciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]