34 matches
-
vîrstă m-a invitat acasă, la o șuetă și un coniac. Accept mereu asemenea invitații, cînd sînt în deplasare. După ce am băut două păhărele, gazda îmi povesti un episod bizar: cică într-o seară era în sufragerie și a simțit ațintiți asupra sa doi ochi diabolici; a-ntors capul și a văzut... un șobolan de mină. Oarecum ilogic, actorul l-a întrebat indignat: "Ce cauți domnule, aici?". Vă dați seama că animalul n-a cabulipsit să răspundă. Atunci, histrionul, declamator, i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
clatin, norii-n fâșii se distramă Și de fulgeri lungi șiroaie curg în munții rupți și goi. Din Apus vin zeii Romei. Pe o stea de vulturi trasă, Zeus de nori-adunătorul urcă bolta maiestoasă, Mart încoardă arcul falnic spre Zamolxe ațintit; Ca să scape neamul nobil răsărit din a lui coaste, Însuși el a Urbei semne le ridică înspre oaste Și de-antica lui turbare tremur norii de granit. Lumea pare răsculată din caotic-adîncime. Nori se suie-n stâlpi și-n globuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mai bine, putem sta de vorbă. Căci, repet, îmi place muuuult să vorbesc! Mă numesc Alexis Ganciu și am 10 ani. Sunt elev în clasa a IV-a la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Iași. Într-o dimineață, am rămas ațintit cu privirea asupra oglinzii. Am văzut un chip frumos de băiat, cu părul șaten și lucios ca mătasea, fața ovală și care parcă încerca să-mi spună ceva; ochii mari și luminoși, căprui ca ciocolata, sprâncenele arcuite, nasul mititel și
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
fi stat acasă, în pat, cu o ciocolată și un număr din Marie Claire, l-aș mai fi întâlnit pe Adam? Răspunsul e obligatoriu să fie nu. Așa, stăteam în cafenea, cu un ochi pe povestea Samanthei și cu celălalt ațintit asupra ușii de la intrare. Cu toate că speram ca Adam să intre pe ușa aia, ba chiar aproape că-l așteptam să-și facă apariția, n-am fost deloc pregătită pentru cum m-am simțit atunci când a venit. Era așa de, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a‑și turna un pahar de apă. Se purta de parcă În fiecare zi era Sabat, ea era din nou o evreică religioasă, iar eu eram, firește, servitoarea goi. O cameristă drăguță, Îmbrăcată Într‑o uniformă, cu ochii triști și umezi ațintiți În pământ, mi‑a deschis ușa și mi‑a făcut semn să intru. — Ahn‑dre‑ah! am auzit de undeva din fundul celei mai minunate sufragerii pe care o văzusem În viața mea. Ahn‑dre‑ah, costumul Chanel trebuie călcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
evit aceste rele dimineți). Cum deschideam ochii, suferința era și ea prezentă undeva în mațe, nedorită de mine și a cărei cauză scăpa gândirii mele. Era regretul adânc că nu mă voi mai urca niciodată la catedră și să văd ațintiți asupra mea ochii studenților încărcați de o superbă curiozitate și simpatie pentru mine? Nu! îmi părea stinsă această bucurie... Că nu voi mai ajunge în țara mea să gândesc liber fără să risc din nou închisoarea? Nu, fiindcă în adâncurile
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din nou ce s-a întîmplat și mă cuprinde un fior de greață, scuturîndu-mă, pe care încerc să-l maschez strivind țigara, abia aprinsă, în scrumiera de sticlă. Ți-e rău? mă întreabă doamna Cristina. Ridic privirea. Ochii ei stau ațintiți asupra mea, urmărindu-mă: doi ochi mari, necruțători. Dacă-ți vine să verși, poți intra în baie, face ea un gest cu țigara spre ușa care desparte baia de cameră. Se poate întîmpla oricui să verse... Trage un fum din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mare calitate. Din acest an au început de fapt la Luchian realizările cele mai importante în activitatea sa artistică. Ochii săi ""de o frumusețe de împărătească bijuterie neagră"" au reușit să străbată viața înconjurătoare și lumea în ansamblul său, rămânând ațintiți îndelung asupra zonelor unde omul prin prezeța sa transmite evocările cele mai tulburătoare. Astfel, regăsim în tematica sa oameni nevoiași și umili, cu personalități de netăgăduit care au găsit în Luchian un perfect "rezoneur" de o neîngrădită afecțiune. Arta sa
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
momentul respectiv. Deși numele ei era necunoscut, poza ei, aflată sub titlul ""Față afgană"", a apărut pe coperta revistei "Național Geographic" din iunie 1985. Imaginea fetei, cu eșarfă dezvăluindu-i chipul și cu ochii ei verzi că marea ce stăteau ațintiți spre cameră, a devenit deopotrivă simbolul conflictelor afgane din anii 1980 și situația refugiaților din lumea întreagă. Însăși imaginea a fost numită „"Cea mai recunoscută fotografie"” în istoria revistei și fiind inclusă în topul ""Celor mai reușite 100 de fotografii
Sharbat Gula () [Corola-website/Science/312405_a_313734]