36 matches
-
și când ajunse în preajma colibei, iar îl fulgeră parcă chemarea cornului. „Ce să fie? Ce are bătrânul?“ se întrebă el gâfâind. Când ajunse în ușa colibei de cetină, zări pe bătrân culcat într-o rână, cu ochii bulbucați și arzători ațintiți asupră-i. În mâna dreaptă strângea cornul cu care buciumase. Ce este, uncheșule? strigă Dăvidel Boghean. —Măi băiete, răspunse rar și greu bătrânul. Scapără ș-aprinde o lumină. Mi-e frig, nu mi-i bine... Ce ai, uncheșule? N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un tub de protecție cu cinci grile, de tipul celor folosite pentru a regla puterea. Ar... Se opri uluit. Detaliile se aflau, clare și precise, în mintea lui. Făcu un calcul mintal apoi, ridicând privirea, văzu ochii strălucitori ai Anrellei ațintiți asupra lui. După un moment, privirea ei se întunecă. Ea rosti șovăitor: - Cred că știu ce urmărești. Dar n-ar ajunge la o temperatură prea mare? Valorile pe care le obții sunt incredibile. - Putem folosi o baterie miniaturală, nu una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
un alt instinct, potrivnic, îi îndeamnă să-și arate colții și să-i sară Conducătorului la gât, în clipa în care îl vor simți slab. Rănit. Obosit. Bolnav sau prea încrezător. Pentru asta, mereu, c-un ochi trebuie să stau ațintit spre haită, iar cu celălalt spre turmă: poate, uneori, căpia din senin. Exist între amenințări latente. § Ai făcut din aproape toți locuitorii Stațiunii niște hoți. Perfid, încerci să-i pui în aceeași balanță cu Magistratul. Ce, el nu fură? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
din urmă, în cursul serii, se iscă o ceartă în timpul partidei de cărți - un fel de Popa-Prostu’ pentru care foloseau cărți făcute manual - cu care ceilalți își umpleau cea mai mare parte a zilei. Pentru scurt timp ochii tuturor rămaseră ațintiți asupra jucătorilor și atunci primarul își scoase ceasul și potrivi iute limbile. —Ce oră e? întrebă avocatul. Primarul tresări ca și cum ar fi fost surprins în boxa martorilor de o întrebare neașteptată. Avocatul îl urmărea cu acea privire atentă și posomorâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cu o cană de ceai, pe care o ținea cu amândouă mâinile, așa cum sunt obișnuite fetele să o facă, ținându-și degetele răsfirate pentru a simți toată căldura. Își înclina capul ori de câte ori înghițea, ținându-și ochii rotunzi, întunecați și limpezi ațintiți asupra mea. Probabil că bețivii sunt și ei în aceeași situație, am spus eu. Adică, nu știu că sunt urmăriți. Ei nu știu nimic. Eu nu știu nimic. — Și totodată nu sunt ei înșiși, spuse ea, ceea ce reduce patosul. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
clatin, norii-n fâșii se distramă Și de fulgeri lungi șiroaie curg în munții rupți și goi. Din Apus vin zeii Romei. Pe o stea de vulturi trasă, Zeus de nori-adunătorul urcă bolta maiestoasă, Mart încoardă arcul falnic spre Zamolxe ațintit; Ca să scape neamul nobil răsărit din a lui coaste, Însuși el a Urbei semne le ridică înspre oaste Și de-antica lui turbare tremur norii de granit. Lumea pare răsculată din caotic-adîncime. Nori se suie-n stâlpi și-n globuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Teheran. Auzise de el de mai multă vreme și despre un prieten de-al lui, Hayatullah Jawad, care se afla deja la pârnaie. Alimy era însoțit de un băiețel, dar Sebas nu îl zărise de când intrase, fiindcă ochii lui rămăseseră ațintiți asupra femeii. Nu știa dacă e ziaristă ori o reprezentantă a baroului, însă, oricine ar fi fost, părea clar că e altceva decât mai întâlnise. Se prezentă și, așteptând lângă ușă, începu să-i asculte vocea, fiindcă ea continua să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe pământ, înțelese că, în noaptea aceea, fuseseră acolo. Un tremur ușor îi străbătu spinarea. Probabil că s-or fi așezat pe vine lângă patul mizerabil, privindu-l ore întregi, nemișcați ca stanele de piatră, cu ochii mici și dușmănoși ațintiți pe chipul lui, observând neobosiți cum respira domol, iară și iară, și întrebându-se - în cazul în care ar fi în stare să se întrebe ceva - unde o fi mintea bărbatului care dormea. Cum ar putea ei să-și închipuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mai bine, putem sta de vorbă. Căci, repet, îmi place muuuult să vorbesc! Mă numesc Alexis Ganciu și am 10 ani. Sunt elev în clasa a IV-a la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Iași. Într-o dimineață, am rămas ațintit cu privirea asupra oglinzii. Am văzut un chip frumos de băiat, cu părul șaten și lucios ca mătasea, fața ovală și care parcă încerca să-mi spună ceva; ochii mari și luminoși, căprui ca ciocolata, sprâncenele arcuite, nasul mititel și
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
a‑și turna un pahar de apă. Se purta de parcă În fiecare zi era Sabat, ea era din nou o evreică religioasă, iar eu eram, firește, servitoarea goi. O cameristă drăguță, Îmbrăcată Într‑o uniformă, cu ochii triști și umezi ațintiți În pământ, mi‑a deschis ușa și mi‑a făcut semn să intru. — Ahn‑dre‑ah! am auzit de undeva din fundul celei mai minunate sufragerii pe care o văzusem În viața mea. Ahn‑dre‑ah, costumul Chanel trebuie călcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vîrstă m-a invitat acasă, la o șuetă și un coniac. Accept mereu asemenea invitații, cînd sînt în deplasare. După ce am băut două păhărele, gazda îmi povesti un episod bizar: cică într-o seară era în sufragerie și a simțit ațintiți asupra sa doi ochi diabolici; a-ntors capul și a văzut... un șobolan de mină. Oarecum ilogic, actorul l-a întrebat indignat: "Ce cauți domnule, aici?". Vă dați seama că animalul n-a cabulipsit să răspundă. Atunci, histrionul, declamator, i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]