90 matches
-
la jgheab! Luați, mâncați și beți, de praznicu' mortului! Apostatul nu trebuie să-și repete invitația. O vreme, se aude numai clămpănitul fălcilor, ocupate simbiotic cu dumicații, precum și sorbiturile vajnice, cu clefăieli, care se transmit cumva, empatic, către baba negricioasă, ațipită ca o moartă, care mușcă și dânsa reflex, prin somn, dintr-un mititel imaginar. Domn' Dan, căpățânosu' de Pale, Henri Bec, a pierdut contactu' cu noi, din Centru. Iar Bibi le Fou a rămas zălog la Fane Calapod, la bistrou
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
păgubos” (III, 204). Or, sunt momente în care Cioran, care și-a extirpat pasiunea și vitalitatea, speră, totuși, într-o vindecare, într-o întoarcere la orgoliul său nelimitat. „Ființele nu mai sunt pasiunea mea. Dar dacă această pasiune e doar ațipită? Sper că-i așa. Dar cine știe? / Alunecare funestă către înțelepciune...” (I, 85). Și, deși-și dorește înțelepciunea anonimatului, simte cum în el zvâcnesc încă patimile eului. Iar fericirea ieșirii din lume și din istorie nu-l satisface: Cel care
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fără să-și piardă aerul acela indiferent, am priceput că era pur și simplu vorba despre o îndelungă deprindere cu primejdia. Am ajuns într-un cartier pe care nu-l cunoșteam și care, la câteva străzi distanță de lupte, părea ațipit. Doar dârele de fum de pe suprafața galben-cenușie a caselor și cartușele goale pe care alunecam, mergând, trădau prezența războiului. Am străbătut o curte care dădea într-o alta și ne-am oprit în fața unui pasaj îngust, ce ducea cu gândul
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
dacă pornește, păi da! și alergi dacă pornește! va coborî? trecut de capcana mitologiei SF cu îngrijorarea că m-am născut în alte vremuri, prizonieratul la oameni, avantaj că temnicerii echivalează lipsa lor de știință cu lipsirea ta de libertate. Ațipit, tot Adjud, exactitatea mesajelor patul lui Procust, discuție de studenți, unul a luat-o razna la Arad, că acolo femeile trag de tine, în Moldova mai puțin! Radna, Dezna la Arad, cum să-ți faci personale mesajele, evocări, aveam un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
tata să vadă ce-i cu mine. Mi-ar spune, dacă mai scap sau nu. Deodată, ușa s-a deschis și el a pătruns în încăpere. S-a apropiat și mi-a spus: Ce ai? Mă doare piciorul, am îngăimat, ațipit. M-a dezvelit și m-a pipăit ușor. Vezi dacă spui urături când nu trebuie, ai făcut o bubă. Colindele se cântă numai de Crăciun. Să ții minte... Te dau cu puțin spirt și-o să-ți treacă. Mă simțeam sfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
departe, glasul plăcut al unei fete, cântând. Aproape pe nesimțite lumina se stinse, grăbind sosirea timpului când intrau în stăpânirea somnului. Dar somnul lui putea fi altceva decât continua repetare a faptelor zilei?! Când încă mai răsuna în mintea sa ațipită acel cântec reverberație târzie a unei melodii demult uitată își aminti o zi luminoasă de vară, cu ani în urmă. Se afla pe culmea unui deal, în vale se întindea un mic sat, iar în apropiere, pe un promontoriu, ruinele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
din casă. Fă-o acum când sunt plecată. Și s-a dus grăbită, cu sacoșa fluturând în urma ei. De s-ar răcori puțin gândeam moleșit, cu privirea pierdută, dornic de odihnă și somn. Am rămas așa, cu gândurile rătăcite și ațipite, câteva minute. Când soarele a început să-mi ardă fața, am încercat cu o mică disperare, înfrânt, să-mi schimb locul, dar căldura se instalase pretutindeni, umbra dispăruse, lumina devenise orbitoare. În cameră persista un miros de lucruri vechi, trecute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
o tendință religioasă ori mistică aptă să-și exprime unitatea în ritual și experiență.292 Astăzi, o astfel de societate ar putea fi recuperată doar printr-o nouă actualizare a mitului eroic de către cineva capabil să trezească valorile primordiale dar ațipite ale poporului său, să le "cheme din nou întru ființă"; aceasta este direcția în care a evoluat lumea modernă: naționalismul, mai cu seamă când este concentrat într-un lider unic, întruchipând Sufletul poporului și idealizat până la o statură eroică. Cele
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
-i nesigur dus a fost. [11] Chiar încleștat cu moartea, înțeleptul va continua a înfăptui dharma, căci străduința perseverentă, și nu simpla intenție sau năzuință, va aduce cuiva încununarea: Prin străduinți, nu prin dorință, Înjghebi ceva oriunde; De-i leul ațipit, în gură Gazela nu-i pătrunde. [8] În altă parte, este exprimată categoric dependența răsplății după moarte de efortul făcut pe pămînt: Fii tu sigur: cum ți-e fapta bună, rea Astfel fi-va, negreșit, răsplata ta. [30] Ori: Cum
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
deci un suflet? Da. Și un corp. Ideile se ascund în paralelipipede închise. Deschideți-le: vor scăpa, ca duhurile sau ca zînele din povești. Ele se hrănesc cu alte idei, le însămînțează, și noi le înfulecăm ca să ne întărim. Animism ațipit, diminuat, dar vivace. Dumnezeu creatorul creează prin voce, și ceea ce spune, face. "Fiat lux". Sunetul demiurg constrînge realitatea. Noi vom aduce la semnele scrise, medium rece, virtuțile împrumutate Verbului, medium cald prin riturile orale, cu formulele lor de imprecație sau
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de acolo, să se termine odată tot coșmarul, el n-avea legătură nici cu politica, nici cu lupta de rezistență, el era poet, el voia să se întoarcă la masa lui de scris, avea certitudinea că în mintea lui stau ațipite și așteaptă să fie scoase la lumină atât de multe comori verbale și acum, din pricina acestui accident istoric, totul să se piardă deodată și el să îndure atâta suferință fizică pe care nu e capabil s-o îndure - nu, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
trecere prin Bacău). *Surpriză de proporții: „Europa liberă” a transmis un „interviu” (luat prin telefon) cu Dan Petrescu. La sfîrșit, acesta i l-a „trecut” lui Neculai Constantin Munteanu pe Luca Pițu. Cum de a fost posibil lucrul acesta? Au „ațipit” intenționat supraveghetorii electronici de la „Ochiul și Timpanul”? Au „ațipit” cu „aprobare de la poliție”, sau chiar la îndemnul ei? S-au ridicat dintr-odată barierele comunicării? Poate (dacă-l ține curajul) orice român să răspundă solicitării unui jurnalist sau unui post
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
milimetri, pe care o găsisem tot în sertarul meu. O rupsesem în trei bucăți și o cărasem de la universitate până aici, făcând un drum cu niscaiva peripeții asupra cărora totuși nu o să mă opresc. L-am găsit pe părintele meu ațipit în fotoliu, cu ziarul căzut în poală. Vederea lui m-a înduioșat, dar faptul că l-am surprins în atitudinea aceea nu putea decât să mă mulțumească și să fie cât se poate de convenabilă scopului pe care mi-l
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fiind handicapată de un vid de voință, de o absență a stăpînilor. Poate că de aceea nu există fenomen cu mai mare șansă de deconspirare a eroilor decît starea lor de somn. Când E. B. o vede pe mama ei ațipită, nu-și poate stăpîni uimirea însoțită de repu1sie. Ea, care crede în "inteligența trupului" și e mîndră de "sclavia perfectă a mișcărilor ei", constată cum femeia întinsă pe divan se zvîrcolește nerușinat, aude scrâșnetul dinților, ca un semnal din străfunduri
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
are el în viață alt scop decât să se înmulțească, - să bea, să mănânce, să tragă chefuri la nunți și chiar parastase... Să-i înțelegem pe hatmani, pe vătavi, vistiernici și postelnici, dacă prostimea n-are alt ideal, dacă stă ațipită între ziua de azi și ziua de mâine. Turcul-aga, văzînd că strigă cu toții într-un cuvînt, au luat un căftan ș-au pus în spateli lui Dumitrașco beizădeao. Ș-au șezut amîndoi în scaone. Ș-au început a da din
Când moare un șef by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9080_a_10405]
-
și delicată a picherului, suferind permanent de boli ciudate, m-a salvat la dînsa în pat, sub o plapumă enormă, printre perne și pernuțe, descălțat doar, cu hainele pe mine, ca să mă încălzesc și să-mi treacă frica. Brusc părea ațipită, însă degetele ei subțiri, fierbinți, scotocitoare, gentile, atingeau cele mai intime ascunzișuri ale mele, ba mai mult, îmi dirijau palmele umede de emoție spre ceea ce aflasem de la copii din pavilioanele C.F.R. că se cheamă "pizdă"?! Curios, copilăria mea e plină
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
și curgerea caravanelor și comisiilor de la centru urmează același flux și reflux al neantului, iar ivirea unui Făt-Frumos cum este activistul de la centru călare pe mașină de iluzii nu salvează de la adormire nici prințesa deghizata în învățătoare și nici satul ațipit. Titus Muntean citește nuvelă lui Groșan și nu înțelege nimic din ea, binele și răul nu stau față în față, nu avem antiteze, nici conflicte de clasă. Nu-i nimic, regizorul le inventează, precum antiteza între comuniștii răi, Tăvi (Doru
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
aceea extrem occidentală. În mașina cu care ne îndreptam spre Histria, condusă de soția mea, fetița noastră, Ana, care abia împlinise trei ani, trăgea de el: „Mario, Mario, nu dormi, te rog!" Voia să-i spună lui Llosa, pe jumătate ațipit, numai ea știa ce. Ei bine, Mario n-a uitat-o, deși n-a mai recunoscut-o într-o fotografie de la opt ani. De altfel, în compensație, Ana nu-și mai amintește, nici ea, scena. Nu vreau să nedreptățesc pe
Mario Vargas Llosa, în sfârșit! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5996_a_7321]
-
goale, În laude-ndelungi să-i dea tîrcoale Din parfumatul creștet pîn’ sub șale... Și, mai nepotolite, iar să urce La sînii ei ce poate-o să le-ncurce Drumul spre pletele-i lin prăbușite Să ne trezească simțur’le-ațipite... De face-un pas se clatină văzduhul Să-i prindă, să-i ascundă de noi trupul Plin de dulceața lumii cum e stupul! Căci sînt geloși Arhanghelii cei mari! Chiar popii îi ridică din altar Cîntări și o îneacă în
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
de asemenea tace Ca o rană pâlpâitoare Salt periculos peste clipe Este poemul Clar obscur Obsedante imagini din vis la marginea înțelegerii - abur creierul îmbâcsit de real refuză mesajul energii colorate și stări navigând între lumi paralele sărmanii mei zori ațipiți încă în culcușul de rouă orga din somn picurând bobițe de aur să păstrez să nu uit ceva ce nu se poate atinge Tentație Se face frig în cuvinte rochia pe care o port are consistența unui destin imprecis tot
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
de grâu dintr-un pulverizator de frizerie fotograful stropește câțiva maci - ...îi înrourează.... GLEZNE Ce scurtuțe piciorușele vrabiei - o picătură de rouă i-ajunge la glezne. MILA 23 Fluturând din vâslă lipoveanul apără de pelicani peștele din barcă. AȚIPIT Fluture ațipit se plimbă cu ușa închisă - deschisă a căminului cultural. MONASTICĂ Spre chindie, bătăile de toacă ale monahinei și cele de ciocan ale tinichigiului ce potrivește tabla pe acoperișul mănăstirii. POCNET DIN DEGETE Odată un pocnet din degete mă duse la
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
-i așteaptă mesajul strămoșilor au găsit o pălărie roasă de molii Sărbătoare sacră Pe strada principală apar majorete trimit bezele flutură chiloței le urmează călare pe un catâr castrat retorica zilei înaltă și mândră rând pe rând se deschid ferestrele ațipite nedumerirea invadează încăperile nimeni nu știe că azi e sărbătoarea recoltelor analfabete După risipirea negurei O negură densă îmbrățișa întregul ținut mesagerii veștilor bune rătăcind au ajuns în alt ținut după risipirea negurei nu ne-am mai recunoscut eram cu toții
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15267_a_16592]
-
pentru propriii nepoți. Atunci, să-i fie scriitorului român de bine! Altfel, pe variate meridiane, exceptând cei doi poli inospitalieri, terorismul puiază pe mișcătoare nisipuri cu palmieri ce nu se ofilesc în hârdaie, în metropole și chiar în pitorești orășele ațipite unde nu e de împușcat decât postașul sau gardianul, cu un copil-doi prin preajmă - cauza o cere. A procura câteva tone de trotil, o utilitară, a mai îndesa în portbagaj niște grenade, ceva cuie, capse, devine o joacă, iar dacă
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
Era la un cot unde șoseaua avea borne mici de beton. Dar unele dispăruseră și fuseseră înlocuite cu țăruși.) Adina avea brațele moi, întinse în părți. Duminică o apucă de umeri și începu s-o salte. - Ușor, spuse ea parcă ațipită. Pe urmă trupul ei tresări, mai tresări o dată, se destinse și încremeni. Duminică rămase cu atât: că s-a petrecut ceva adevărat, dar s-a petrecut prea ușor ca să fie adevărat. O urcă în mașină și o rezemă în dreapta; de
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
crengilor și coroanelor (a curentelor estetice), trunchiurilor (a caracterului sacru) ori rădăcinilor (a surselor și arhetipurilor) au dus, inevitabil, la carbonizarea întregii păduri de muzică savantă, care se transformă astfel în fosile ale unei arte încrustată în durată, rămase și ațipite ca niște eterne efemere, ca o mărturisire ce se poate concretiza într-un instrument al expierii ori, poate, într-o tentație a vinovatului incurabil.
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]