73 matches
-
instrumentul virtual care a intrat în viața oamenilor de mai bine de trei decenii ar putea fi detronat de Twitter, Facebook și alte aplicații care ne permit trimiterea de mesaje instant. Acesta este ideea lui Thierry Breton, director general al Ațos (firma specializată în IT cu sediul în 42 de țări). Breton a anunțat că toți angajații săi vor fi obligați să renunțe la e-mail începând cu anul 2014. Deși mulți consideră că această idee este una stupida, directorul consideră că
Află aici ce companie vrea să interzică e-mailurile () [Corola-journal/Journalistic/67945_a_69270]
-
numit „Welfare at Work”. Astfel, proiectul încurajează tinerii angajați să propună cele mai bune măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă. Potrivit BBC Mundo, tinerii nou angajați au renunțat la comunicarea prin e-mail în favoarea mesageriei instant de la Facebook. Angajații de la compania Ațos pierdeau foarte mult timp pentru a consulta e-mailurile interne. Astfel, ei acordau între 15 și 20 de ore pe săptămână acestei activități virtuale, ceea ce scădea productivitatea. Breton susține că va încuraja dezvoltarea unei rețele sociale interne pentru compania să. Inițiativa
Află aici ce companie vrea să interzică e-mailurile () [Corola-journal/Journalistic/67945_a_69270]
-
foarte mult timp pentru a consulta e-mailurile interne. Astfel, ei acordau între 15 și 20 de ore pe săptămână acestei activități virtuale, ceea ce scădea productivitatea. Breton susține că va încuraja dezvoltarea unei rețele sociale interne pentru compania să. Inițiativa companiei Ațos nu a fost prima de acest gen. În 2008, instrumentul virtual Yammer a fost conceput că o rețea socială pentru lumea afacerilor. Potrivit TechCruch, în septembrie 2010, serviciul a fost utilizat de pește 80.000 de companii la nivel mondial
Află aici ce companie vrea să interzică e-mailurile () [Corola-journal/Journalistic/67945_a_69270]
-
socială pentru lumea afacerilor. Potrivit TechCruch, în septembrie 2010, serviciul a fost utilizat de pește 80.000 de companii la nivel mondial. Mesajele se transmit instant și astfel crește randamentul angajaților. Breton a recomandat angajaților săi utilizarea unui serviciu numit Ațos Wiki care permite modificarea conținuturilor online și un alt serviciu numit Office Communicator care permite participarea la video conferințe. Chiar dacă Breton nu este de acord cu e-mailurile interne, acestea vor continua să existe în următorii 10 sau 15 ani.
Află aici ce companie vrea să interzică e-mailurile () [Corola-journal/Journalistic/67945_a_69270]
-
c... în mașini/ și să vă ardă la ficați/ că n-aveți alta mai scumpă./ Băgați maică în voi,/ nu vă mai uitați la baba voastră/ slabă ca bastonul ista./ Băgați ca un val de lăcuste,/ ca nehaliții cei mai ațoși/ ce se pomeniră pe-aici./ Doamne, iartă-i!" (Gabriel Adrian Mirea); ,spre nopțile uitate-n târguri grele/ eu mă îndrept cu pași mărunți și singuri/ când nu mai pot a îngropa prin crânguri/ fațada ștearsă-a României mele// omor cu
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7815_a_9140]
-
lăfăindu-se între cocoașele spațiului mioritic la marginea căruia apar plopii prin gări puștii fluturînd în zare flamuri de pungi de plastic... cu fuioarele de legendă ieșind din vetrele pe care nouă sărăcie își fierbe în oală rădăcini de cuvinte ațoase "barza" "viezure" "mînz" în nopțile cînd o lună latină trece lin peste vîrfuri slave... cu patetismul politic ce sufla în cărbuni sub cazane de țuică și muta din loc munții prin cîrciumile murdare ale minerilor unde se recîștiga bătălii demult
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
întrepătrunderilor, asimilărilor și totalizărilor de semnificații. Altfel, sau cel puțin la limită, stau lucrurile în privința empatiei care poate fi văzută și că un „produs psihic concretizat prin starea de retrăire a vietii subiective a celuilalt” (R. Gherghinescu, Anotimpurile empatiei, Editura Ațos, București, 2001, p. 19). G. H. Mead, de exemplu, este unul din gânditorii care concep empatia că pe o capacitate de ,,a prelua rolul celuilalt”, însă în planul social existent și, doar imediat. El percepe această ,,capacitate” a individului că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
anume: R. Dymond spune că empatia este un proces care presupune un ,,transport” prin intermediul imaginației în gândirea, sentimentele sau acțiunile altora (R. Dymond, „Personality and Empathy”, în Journal of Consulting Psychology, no 14, 1950; apud. R. Gherghinescu, Anotimpurile empatiei, Editura Ațos, București, 2001. p. 27). J. P. Guilford consideră empatia că o abilitate de prezicere, de recunoaștere a dispozițiilor psihologice ale unei alte persoane, a percepțiilor, gândurilor, sentimentelor și atitudinilor sale (J. P. Guilford, Personality, McGraw Hill Book Company, Inc., New York
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ea, înainte, ar fi cuprins doi bărbați, unul dintre ei culcat deja în cimitir și el supraviețuind celuilalt, surd și uneori cam rătăcit în pielea-i văduvă. Dar cel tânăr, bărbatul, de parcă era fiul unei cefe și al unei călugărițe: ațos și bine umflat de mușchi și simplitate. O, voi, care, ca o jucărie primit-ați o suferință, încă măruntă, într-una din lungile ei convalescențe... Tu, cel care cu o izbitură, pe care numai fructele o cunosc, necopt, zilnic de
Elegii Duineze by Nicolae Breban () [Corola-journal/Imaginative/10648_a_11973]
-
vecine, da’ nu cumva vine niște miros de friptură de la matale? - M-ai prins, vecine... - De unde-ai avut carne? - Am băgat-o pe Elena la cuptor. - Soția? - Pisica. - Bună idee, vecine, am și eu o broască țestoasă. O să fie cam ațoasă, că am moștenit-o de la bunica, care a moștenit-o de la bunică-sa. Are 170 de ani. - Nenorociții ăștia... Ne-a adus în stare să ne mâncăm animalele. Peste încă câteva zile, nu mai iese la geam decât nea Costel
Cum va ajunge Elena la cuptor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19110_a_20435]
-
că omul nici nu ar fi prea gustos; fumează, bea alcool, mănâncă tot felul de chimicale, de aditivi regăsiți în toate alimentele... cine ar da o bucățică de carne de căprioară tânără de un an doi pe un om bătrân, ațos și indigest (și arțăgos pe deasupra, că doar nu ar sta cu mâinile în sân așteptând să fie mâncat).” Statisticile date nu sunt deloc încurajatoare. Din contra. Urșii de la Bușteni, mici animăluțe! Noroc cu masivitatea elefanților, care ține la distanță jivinile
TABLETA DE WEEKEND (100+10): PIERDUT ÎN NEPAL... de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367527_a_368856]
-
și conților “cu curte!”), “sobrietatea” fiind un moft sub care se ascund interese cu bătaie lungă și care vor fi atinse prin forța brutală a armelor, înlocuitoarele perverse al pudibonderiilor salonarde etalate cu emfază pe la curțile importante ale timpului, tocând ațos ca lama de brici (a unui anumit serviciu al Majestăților lor!) toate servituțile galante și umile ale vasalilor, asta și cu ajutorul unui cinism greu de contracarat ... Pasul către încoronare ca rege al amerindienilor californieni - de un supus al Coroanei - fusese
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367076_a_368405]
-
să ia. - Pesemne-ai considerat, În cuibar când ai umblat, Că va fi ca în poveste, Nici că voi prinde de veste? Văzându-l pe moș Martin, Vulpea spuse ca un chin: - Ia-le tu! Nici nu sunt bune! Par ațoase și bătrâne! - Nu te-ai cumințit și parcă Ceri acu’ să rămâi bearcă! Pentru-așa un pocinog Trebuie să lași zălog! Pedeapsa vulpea-și primi, Fără coadă o zbughi Speriată, prin pădure, Jurând că n-o să mai fure. Mihaela Oancea
MOTANUL IOACHIM (CUMĂTRA VULPE) de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349328_a_350657]
-
aleasă și trăsturi morale moștenite de la stămoșii săi. Pentru că a fost unul dintre membrii fondatori ai Rugului Aprins de la mănăstirea Antim, pentru că a fost președintele Asociației Studenților de la Teologie și a contracarat activitatea UTC-ului înființând Asociația Tineretului Ortodox Studențesc (AȚOS), a fost condamnat în lipsă la 20 de ani închisoare. Pe atunci, tânărul Nicolae Bordașiu, născut în localitatea Săbolciu, aproape de Oradea și de comună Ineu de Criș în care mă aflam eu ca tânăr cadru didactic, a stat ascuns prin
OAMENI CARE AU FOST, ARTICOL DE ELENA BUICĂ-BUNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361562_a_362891]
-
doar câteva exemple, la întâmplare. Ne și distrăm pe seama lui, dar totul la modul colegial. Important era că nu încurcă comenzile și știa să spună thank you, cănd primea tips de la clienți. Cătălin D ‐ zis Ață. De ce Ață? Pentru că era ațos, adică era că o ață, adică foarte slab. Cred că avea 50 de kg cu noptiera cu tot. Ață era un tip foare politicos și foarte manierat. Parcă el ar fi fost co‐autor la “Codul bunelor maniere”. Ață era
20 DE ANI DE LA...DEBARCAREA IN U.S.A de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352958_a_354287]
-
Am tresărit! Minunile, așa cum le știam din cărțile de povești, mă încântau, prin urmare, am pornit alături de el să o văd cu ochii mei. Sub teiul de lângă poartă m-a ridicat pe umăr, am pătruns cu capul între frunzele cam ațoase de un verde închis, cu miros amărui și m-am uitat de jur împrejur. Nu era nimic. - Uită-te sub creangă, vezi un punct auriu? - Da! Îl vedeam. Era o mică floare de tei. Absurd de frumoasă și de nepotrivită
MISTERIOSUL ZBOR AL PENTADELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345435_a_346764]
-
și apă. O prinsese și-i răsucise cu iuțeală gâtul, azvârlindu-i capul rupt. Și-astâmpărase cumplita sete cu picurii sângerii, iar cu trupșorul despuiat de pene și pârlit la un foc firav își stăvilise grozava hămesire. Nu gustul pielii ațoase și al oaselor fragile, ci doar actul în sine al hrănirii îi adăugise ceva putere și câteva clipe în plus timpului său, neprețuitului său timp închinat ajungerii într-acolo... Rostuind într-o batistă ferfenițită rămășițele festinului ce-și oferise, cum
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
la iveală în cursul operațiunilor de pregătire - o substanță foarte stranie, pe care-mi vine extrem de greu s-o descriu. Vînătorii de balene au botezat-o slobgollion, denumire la fel de originală ca și substanța însăși - o substanță nespus de vîscoasă și ațoasă, ce se găsește adesea pe fundul hîrdaielor cu spermanțet, după golirea lor. Cred că e vorba de membranele rupte ale placentei, membrane coagulate în foițe miraculos de subțiri. Gurry - un alt termen născocit de vînătorii balenei normale, dar folosit uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
că majoritatea celebrităților sunt fie piticanii, fie flecari, fie amândouă.) E posibil ca aspectul fizic să fi contribuit puțin la succesul ei; ea însăși se descria uneori drept o aschimodie blondă și, ca s-o spunem pe șleau, părea cam ațoasă. Era așa de înaltă și de slabă încât toate articulațiile ei - genunchii, șoldurile, coatele, umerii - păreau să fi fost slăbite cu șurubelnița și, când mergea, mai că-ți venea să crezi că o mânuia un păpușar nevăzut. Din acest motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
întâlnea uneori cu prietenii lor. De obicei erau oribili; părea că îi alege anume. Nu cred că mi-a plăcut vreunul. În seara în care ne-am întâlnit să-i propun să mergem la New York, a apărut strălucitoare, fericită și ațoasă ca întotdeauna, purtând un taior Versace, ceva de la Dior, altceva de la Chloe și mi-a pierit tot elanul. De ce ar vrea cineva să renunțe la o slujbă ca asta? Și totuși... Chiar înainte de a pomeni de New York, mi-a mărturisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
picioarele tot mai moi, cu pantofii uzi de rouă. E o schimbare bruscă de sunete, de culori, de lumină. Verdele intens al brazilor urcă spre culmea Învăluită În abur, dedesubt verdele fraged al pajiștii, cărarea cleioasă pe care strivești smocuri ațoase de iarba-miresei cu bocancii care te strâng, atenție să nu aluneci! Atenție să nu... De câte ori n-ai mai mers pe aici, la fel, la fel, la fiecare pas picioare nenumărate urcă odată cu tine treptele de ciment ale podului, dedesubt, trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
bătătură din talpa lui Chivu. Din cauza asta fuseseră nevoiți să-și pună uși metalice și gratii la balcon, chiar dacă locuiau la etajul opt. Cosmin ieși pe balcon, să nu scape scrumul pe covor. Printre blocuri văzu mișunând trupuri obeze sau ațoase, cămilite, cărând sacoșe doldora. Aveau umerii frânți, mergeau cu genunchii îndoiți. Pe chipurile de obicei încruntate sau viclene, acum se citea bucuria vânătorii îmbelșugate. Nu numai că își vor umple burțile, dar era asigurată hrana și pentru viitoarea generație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-se deodată. Acela avea vag forma unei mâini cu degete lungi, încleștate în jurul palmei. Aducea mult cu o mână scheletică, nepunând la socoteală surplusul de falange. Ceva se desfăcea în centrul palmei, un fel de tub făcut dintr-o materie ațoasă. Sub baza palmei se afla înfășurat un mușchi. La extremitatea mușchiului, o formă, convexă, întunecată, avea aspectul dement al unui ochi. Ochiul, dacă era ochi și nu doar o excrescență vâscoasă... merita o privire mai atentă. În ciuda scârbei care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
dialectică și dizolvantă a spiritului tău ce-ți flutură prin fața minții dezavantajele fiecărei soluții. Până ai să întorci iarăși gândul spre liniștea mării neclintite, spre liniștea mării oglindă. Ah, mult visată, intangibilă sophrosyne ! Cu coatele rezemate de balustradă, printre lăstarii ațoși de caprifoi, vei încerca să-ți aduci aminte care este luna lor de înflorire - poate mai ? poate iunie ? Oricum, luna lor de înflorire a rămas în urmă, straniul parfum al caprifoiului, ce-ți pare un mesaj al lumilor celeste, s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Împărțirea pe baterii și se face iar distribuția În dormitoare. SÎntem repartizați pe baterii, locotenentul nostru e o namilă prietenoasă, nu vorbește mult, nu pare o bestie isterică obsedată de disciplină. Ni-l prezintă pe caporalul bateriei noastre. Un tip ațos, cu un aer grav, care cred că i se trage de la chipul osos. Ne explică lucruri care țin de regulamentul și ordinea militare. Cum se face patul, unde se fumează, la ce oră e masa, la cît se dă stingerea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]