89 matches
-
Acasa > Literatura > Beletristica > BIJUTERIA MEA, MAMA Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1868 din 11 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Bijuteria mea, mama(Ea, eu) Lăsatu-mi-ai sufletul singur și-atât de abătut, Plecat-ai cu-a mea liniște, tot plâng în așternut. De ce te-ai dus tu, mamă, în lumea celor drepți? Mi-i dor să-ți aud vocea, chiar de-ar fi să mă cerți. Mi-i dor de mângâierea-ți
BIJUTERIA MEA, MAMA de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342935_a_344264]
-
vitrinele sparte. Îi înjură și pe ei dar nu se amestecă fiindcă mai avusese niște probleme în trecutul nu prea îndepărtat și nu era o noapte fierbinte în arestul poliției exact lucrul pe care și-l dorea cel mai mult. Abătut intră în casă și constată, fără prea multă surprindere, că draga lui soție și cu locotenentul se jucau destul de neatenți, jocul denumit atât de frumos de Casanova: fiara cu două spinări. În mod sigur, datorită stres-ului acumulat începu să
REVOLUŢIONARUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343242_a_344571]
-
ceilalți din a lui ceată Mâncau mierea necinstit. Neputând el să-nțeleagă Acest lucru-așa ciudat S-a hotărât ca să meargă Într-altă țară, - supărat. Totul era pregătit Dar așa neprevăzut O piedică s-a ivit Și din cale s-abătut. Că niște sărmane-albine Neavând trântori destui I-au propus c-ar fi mai bine Să rămână-n țara lui. Totuși nu s-a-nduplecat Gândul lui a și-l schimba, Și din țară a plecat Pâinea a și-o câștiga. Credea biet
DESTAINUIRILRE UNUI DUHOVNIC (POEME) de PRODROMOS BELE IEROSCHIMONAH în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381959_a_383288]
-
cap și Urizen se coborî Și cineva pesemne că l-ar fi ucis pe Om de n-ar fi coborît el 310 Cuprins de indignare, tunînd din depărtare grav27, Urizen coborî, Trist răsunînd: "Acum sînt Dumnezeu în Veci de Veci". Abătut stă Los urzind Răzbunare. Tăcut privea el la Prințul Luminii. Tăcut Prințul Luminii privea la Los; în urmă-un zîmbet De tristețe din Urizen ieșit-a, căci Enitharmon tot mai mult creștea în strălucire. 315 Abătut se lasă el peste
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în Veci de Veci". Abătut stă Los urzind Răzbunare. Tăcut privea el la Prințul Luminii. Tăcut Prințul Luminii privea la Los; în urmă-un zîmbet De tristețe din Urizen ieșit-a, căci Enitharmon tot mai mult creștea în strălucire. 315 Abătut se lasă el peste Enitharmon, insă zîmbea la Los, Zicînd: "Ești Domnul lui Luváh: în ale tale mîini îl dau Pe al Iubirii prinț, cel ucigaș; sufletul său în mîinile-ți se áflă. Nu te-ndura de Vala, căci ea nu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
VIII Pe masă licărea o lumânare. Flacăra pâlpâitoare arunca umbre înfricoșate pe chipul sleit de oboseală al lui Velasco. Încrederea sa obișnuită îi dispăruse cu totul din priviri făcând loc mâhnirii adânci a celui înfrânt în bătălie. „Speranțele...” murmură Velasco abătut, „ni s-au risipit.” Vlăguiți și ei de puteri, cei trei soli se uitau la flacăra lumânării ce se zbătea ca și cum și-ar fi dat ultima suflare. Se zbuciuma întocmai ca o molie ce se stinge după ce și-a isprăvit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și ne simțeam destul de tineri ca să trebuiască să-i fi scris câteva rânduri de condoleanță, dar, de obicei, când îl întîlneam, vorbeam cu el. Era imposibil să plecăm fără să ne oprim în calea noastră la el. Era complicat, văzîndu-l abătut, să ne prefacem că nu știm nimic despre nenorocirea lui și că nici măcar nu-i observam răspunsurile anevoioase. Eram prea grăbiți, prea dornici de plimbare ca să-l așteptăm să plece, și domnul Cornea sta cu răbdare, mânca încet, ca un
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lucrarea iar muncitorii să plece unde or vedea cu ochii. Dar orice argument fu de prisos, fiind nevoit să facă cale Întoarsă cu sufletul cătrănit. Tot Gică Popescu, Contabilul Șef al grupului de șantiere Îl scoase din Încurcătură.Văzându-l abătut, Îl invită la el În birou, iscodindu-l. „Mă băiatule, mi se pre mie ori nu ești În apele tale.Nu care cumva ai pierdut niște corăbii...?” „Nene Gică, drept să-ți spun m’am săturat. Iarna bate la ușă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ce nu-l mai avea, fiind predat În schimbul pașaportului...! Deci, trebuia să dispară cât mai urgent...!! Cu două săptămâni Înainte de a părăsi țara, Tony Pavone făcu o vizită de rămas bun omului cu relații Înalte la serviciul pașapoarte, suficient de abătut: Atena nu primise Încă viza iar el urma să plece În lumea largă de unul singur. Zâmbitor acesta, evident mulțumit deorece Tony Pavone plătise până la ultimul bănuț Înțelegerea făcută, Îi strâse mâna, monologând. „Atena a opținut viza de călătorie turistică
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
coborau, rispindu-se În umbră. Julián s-a Întors o clipă și i-am Întîlnit privirea. Am văzut În ea teamă și disperare, ca și cînd ar fi presimțit bezna. Am tăgăduit În tăcere, implorîndu-l să nu coboare. S-a Întors, abătut, și s-a cufundat În Întuneric. Am pășit pe pragul de cărămizi și l-am văzut coborînd pe scară, aproape clătinîndu-se. Flacăra tremura, acum o slabă suflare de albastru străveziu. — Julián? N-am auzit decît tăcerea. Puteam zări umbra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În timpul acesta, la Polul Nord, Moș Crăciun era într-adevăr bolnav de vreo câteva săptămâni și niciun leac nu reușise să-l vindece. Toți supușii săi erau triști, iar soția sa era foarte îngrijorată. Într-o dimineață, Moșul stătea în pat, abătut și cu aer bolnav, când soția sa intră în camera lui. Am un leac nou pentru tine în dimineața aceasta, trebuie să-l încerci! Trebuie să te însănătoșești, mâine e timpul să pornești la drum cu daruri pentru copii. Nu
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălțat în slavă." $4 1. Dar Duhul spune lămurit că în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor, 2. abătuți de fățărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnați cu fierul roșu în însuși cugetul lor. 3. Ei opresc căsătoria și întrebuințarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulțumiri de către cei ce cred și cunosc adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
vechi și un teanc de tăblițe cu caractere chinezești pe o parte și litere englezești pe cealaltă, relicve, presupune el, ale unui joc de cuvinte. Un pat exagerat de mare, plasat în mijloc, domină încăperea. La început, Pran nu pare abătut. Asha l-a încălzit, producându-i o senzație intensă, aproape animalică de bine. Străbate încăperea cu pașii săi mari, bărbătești, oarecum împiedicați din cauza sariului. Abia în ultimul moment își pierde siguranța de sine, când aude cheia răsucindu-se în ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
l-a băut! Sau l-o fi tras în damigene?! Gândea Socrate abătut Privindu-l crunt pe Diogene. Cum ca un pește este mut Și e-n poziții cam obscene, Cred nesimțitul c-a băut Nutrind speranțe ambigene! Gândea Socrate abătut ... Rondelul Perseidelor Priveam în noapte Perseide Punându-ne dorințe-n gând... Eu către coapsele-ți splendide, Iar tu, să te măriți curând ... Te căutam cu mâini avide Și-n jarul poftelor arzând Priveam în noapte Perseide Punându-ne dorințe-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ce-ai tors de-acum o viață, Firave scame mai tresar în vânt. Le-ai prinde toate în fuior semeață, Dar fusul vieții, toarce necuvânt. Destinul tău, prin meliță trecut, Ferfenițit și strâns în ghemotoace, Se lasă dus în coșuri, abătut, Pentru folos, în dosuri de cojoace. Speranțele rămase ne-ntinate, Ascunse în a inimii cămări, Le rânduiești pe polițe, pe toate, Cu resemnare, printre lumânări. Pe tâmplele-ți cernite de durere, De doruri ce te macină mereu, Doar cârlionții mai ascund
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Japoniei. Își ținuse secrete concluziile. Nu era Hideyoshi „omul următor“? Chiar și printre vasali, care se aflau în apropierea lui zi și noapte, astfel că-l vedeau certându-se periodic cu soția lui, bucurându-se pentru câte un mărunțiș, arătând abătut și vorbind aiureli - sau care îl comparau la înfățișare cu seniorii altor clanuri și nu-l găseau deloc superior - nu părea să existe un om din zece care să considere că stăpânul lor avea vreo calitate mai deosebită înnăscută. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
plic am scris adresa părinților ei, cu mențiunea că scrisoarea este pentru Naoko. Profesorul intrase deja în clasă și când am ridicat privirile, l-am văzut ștergându-și sudoarea de pe frunte în timp ce f\cea prezența. Era mic de statură și abătut. Deoarece avea probleme la mers, se rezema întotdeauna într-un baston din metal. Nu pot să spun că mă amuzau cursurile lui, dar spunea lucruri interesante și își pregătea întotdeauna orele ca lumea. După ce a remarcat că este foarte cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
le pierdusem de mult. (De atunci nu mai cred în expresia oamenilor. Mi se pare că regulile schimbării feței nu au nimic de-a face cu adevăratele experiențe sufletești. Poate numai ochii, singurii, pot trăda un om.) M-am întors abătut în pat și am aprins altă țigare. Când a venit Harold, m-a întîmpinat cu urale. D-na Ribeiro îi lămurise în câteva cuvinte vizita mea. El încercă să mă facă să vorbesc, dar pretextai o durere de cap și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu deznădăjdui... Nu mai pot, Allan, iartă-mă... nu mai pot. Aș vrea să-ți spun... Glasul i-a amuțit deodată. Venise cineva, probabil d-na Sen. Am strigat în zadar: ― Allo! Allo! Nu mai răspundea nimeni. M-am întors abătut de moarte în odaie. Aș fi vrut să fug, pereții mă sufocau, mă chinuiau lucrurile acelea ale mele, jețul de pai, pe care de atâtea ori se așezase Maitreyi. Fiecare din ele îmi evoca o scenă, un cuvânt, și eram
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
niște însușiri speciale. Și lucrul cel mai înțelept pe care l-am putea face în momentul acesta este să găsim o modalitate să declanșăm una dintre acele comprimări electrice pe care poți s-o faci tu. Băiatul scutură din cap, abătut. - Dar trebuie să derive dintr-o sursă de energie deja existentă. Un nor în care se produc fulgere sau un fir electric. Gosseyn dădu aprobator din cap. - Masa aceea de nori de deasupra - arătă cu degetul - și copacul de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
multe șanse, plecând la drum cu o experiență completă. Ceilalți n-au prea gustat gluma. De fapt, comparația n-avea nici un rost. Spitalul în care mă găseam nu era propriu-zis un ospiciu și nici eu nu fusesem nebun. Am rămas abătut și toți s-au simțit obligați să mă încurajeze, să mă asigure că nu trebuia să pun la inimă gafa colegului lor care mă jignise din exces de simpatie, urîndu-mi să ajung un artist tot atât de cunoscut și de mare ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ar strica, poate, să le repetăm". 11 ianuarie Înoți într-un râu, fiind în același timp dus de curenții apei. Așa e viața. Chiar dacă am înotat, curenții m-au dus unde au vrut ei. 12 ianuarie Augusta m-a văzut abătut și m-a întrebat: "Ce ai, puișor?" Proasta! Crede că sufăr de gelozie. 14 ianuarie Noi îi spuneam "Zerou". Făcuse nu se știe ce ispravă, iar prenumele său începe cu Z. L-am întîlnit azi. Mi-a explicat: "Îmi ador
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Pe urmă am aflat că placa a fost spartă cu ciocanul și aruncată la gunoi. De ce? Probabil, fiindcă numele unui premiant nu convenise cuiva. Mi s-a făcut frig. Mai bine nu știam. Fusesem, parcă, pedepsit în contumacie. Am ieșit abătut pe poartă, hotărât să nu mă mai întorc niciodată în curtea cu nisip auriu unde adolescența mea a murit azi a doua oară. 14 aprilie N-am mai notat nimic de o lună. Nici nu aveam ce spune. Am fost
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
multe șanse, plecând la drum cu o experiență completă. Ceilalți n-au prea gustat gluma. De fapt, comparația n-avea nici un rost. Spitalul în care mă găseam nu era propriu-zis un ospiciu și nici eu nu fusesem nebun. Am rămas abătut și toți s-au simțit obligați să mă încurajeze, să mă asigure că nu trebuia să pun la inimă gafa colegului lor care mă jignise din exces de simpatie, urându-mi să ajung un artist tot atât de cunoscut și de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ar strica, poate, să le repetăm”. 11 ianuarie Înoți într-un râu, fiind în același timp dus de curenții apei. Așa e viața. Chiar dacă am înotat, curenții m-au dus unde au vrut ei. 12 ianuarie Augusta m-a văzut abătut și m-a întrebat: „Ce ai, puișor?” Proasta! Crede că sufăr de gelozie. 14 ianuarie Noi îi spuneam „Zerou”. Făcuse nu se știe ce ispravă, iar prenumele său începe cu Z. L-am întâlnit azi. Mi-a explicat: „Îmi ador
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]