50 matches
-
se găsește în comuna Saint-Martin-de-Boscherville, în Seine-Maritime. Biserica abațială este, aproape în întregime, de stil romanic Biserica se află în lista Monumentelor istorice din Franța, din 1840. Sala capitulară se găsește în lista Monumentelor istorice din Franța, din 1875. Abația a fost construită în secolele al XII-lea și
Abația Saint-Georges de Boscherville () [Corola-website/Science/326475_a_327804]
-
și al XIII-lea, pe situl unui vechi templu păgân. Săpături arheologice întreprinse în 1981 au scos la iveală prezența unui fanum galic de la sfârșitul secolului I î.Hr. și a unei capele funerare creștine din secolul al VII-lea. Biserica abațială Saint-Georges de Boscherville, văzută din exterior
Abația Saint-Georges de Boscherville () [Corola-website/Science/326475_a_327804]
-
din Pannonhalma (în , în ) este o mănăstire benedictină din Ungaria. Abația este unul dintre cele mai vechi monumente istorice din Ungaria, fiind înscrisă în anul 1996 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Ea deține al doilea cel mai mare teritoriu abațial din lume, după Monte Cassino din Italia. Primii misionari creștini benedictini au venit în Ungaria în anul 996, la cererea lui Géza, conducătorul maghiarilor. Aceștia s-au stabilit la Pannonhalma. În anul 1001, Ștefan cel Sfânt, fiul lui Géza primul
Abația Pannonhalma () [Corola-website/Science/324345_a_325674]
-
s-au stabilit la Pannonhalma. În anul 1001, Ștefan cel Sfânt, fiul lui Géza primul rege al Ungariei a donat pământuri în această localitate pentru construirea unei abați benedictine în cinstea Sfântului Martin de Tours. Noua abație deținea un teritoriu abațial independent față episcopia locală, lucru care a rămas până în prezent. Abația a avut un rol important în procesul de creștinare al maghiarilor, fiind cea mai veche abație din Regatul Ungariei. Primul abate a fost celebrul Astrik (d.1036). De-a
Abația Pannonhalma () [Corola-website/Science/324345_a_325674]
-
abației elemente în stil baroc. Starea actuală a abației datează din anul 1832, când a fost terminată biblioteca și turnul bisericii în stil clasicist. În anul 1860, au avut loc lucrări de renovare a abației, mai ales a bisericii. Biserica abațială, cu hramul Sfântului Martin a fost ridicată la rangul de "basilica minor" încă din anul 1942. În anul 1945, Ungaria a devenit un stat comunist, iar în anul 1950 abația și proprietățile ordinului au fost confiscate de către stat. După căderea
Abația Pannonhalma () [Corola-website/Science/324345_a_325674]
-
în 996. Pe la anul 1030, arhiepiscopul Robert Danezul a reconstruit corul în stil romanic și a inserat o "criptă" dedesupt, cu scopul de a mări "bazilica Notre-Dame" existentă. Construcția catedralei din Rouen condusă de arhiepiscopul Robert, ca și cea a abațialei din Bernay, pune fundamentele arhitecturii normande, prototipuri ale arhitecturii religioase în Normandia, apoi în Anglia. Lucrările s-au întrerupt la moartea arhiepiscopului Robert în 1037 Un alt arhiepiscop, Maurille (1055 - 1067), încheie șantierul, precum și reconstruirea navei în 1063. S-a
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Rouen () [Corola-website/Science/325631_a_326960]
-
în formă de piramidă care i-ar fi purtat numele. Catedrala romană, cu plan cruciform, prezintă o navă și colaterale „de aceeași lungime și aceeași lărgime ca și nava actuală”.Ridicarea ei pare să o apropie de cea a bisericii abațiale din Jumièges a cărei consacrare (1067) este apropiată.
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Rouen () [Corola-website/Science/325631_a_326960]
-
înfrângere decisivă, în condițiile în care contele de Blois încerca să creeze un stat independent între Franța și Germania. Cu această ocazie, Odo a murit în luptă. Gothelo a murit la 19 aprilie 1044 și a fost înmormântat în biserica abațială de la Bilsen. Fiul său Godefroi i-a succedat în Lorena Superioară, însă împăratul Henric al III-lea a refuzat să îi acorde acestuia și stăpânirea în Lorena Inferioară. Atunci când Godefroi s-a arătat nemulțumit față de decizia imperială, Henric a amenințat
Gothelo I de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328502_a_329831]
-
de Livron (1705-1711) 31. Alexis-Madeleine de Vassinhac-Imécourt (1711-1777) 32. Marie-Louise-Victoire de Vassinhac-Imécourt (1777-1793), decedată la 19 august 1807, la castelul Imécourt, în vârstă de 86 de ani Oricare ar fi drumurile care conduc la Juvigny, se remarcă de foarte departe abațiala, impozanta biserică situată în centrul abației, chiar alături de locuința stareței, pe locul cel mai înalt al mănăstirii. Este un edificiu vast, destul de înalt, din piatră aurie locală, cu trei nave și două clopotnițe, fără să se socotească ornamentele piramidale, și
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
-lea-al XVI-lea, trebuie să fi înlocuit o veche biserică romanică, fără îndoială mai mică, și trebuie să fi rivalizat cu cele mai prestigioase biserici din regiune: Notre-Dame de Mont, Notre-Dame d’Avioth, Saint-Nicolas de Marville, Sainte-Agathe de Longuyon, abațiala de la Mouzon sau abațiala de la Orval. Ca și cea mai mare parte din vechile biserici, abațiala este orientată cu partea exterioară a absidei spre Soare Răsare, în timp ce pridvorul principal, între cele două turnuri pătrate, privește spre Apus. La sosirea tinerei
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
trebuie să fi înlocuit o veche biserică romanică, fără îndoială mai mică, și trebuie să fi rivalizat cu cele mai prestigioase biserici din regiune: Notre-Dame de Mont, Notre-Dame d’Avioth, Saint-Nicolas de Marville, Sainte-Agathe de Longuyon, abațiala de la Mouzon sau abațiala de la Orval. Ca și cea mai mare parte din vechile biserici, abațiala este orientată cu partea exterioară a absidei spre Soare Răsare, în timp ce pridvorul principal, între cele două turnuri pătrate, privește spre Apus. La sosirea tinerei Gabrielle de Livron, în
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
și trebuie să fi rivalizat cu cele mai prestigioase biserici din regiune: Notre-Dame de Mont, Notre-Dame d’Avioth, Saint-Nicolas de Marville, Sainte-Agathe de Longuyon, abațiala de la Mouzon sau abațiala de la Orval. Ca și cea mai mare parte din vechile biserici, abațiala este orientată cu partea exterioară a absidei spre Soare Răsare, în timp ce pridvorul principal, între cele două turnuri pătrate, privește spre Apus. La sosirea tinerei Gabrielle de Livron, în 1601, în această abație fără împrejmuire, deschisă oricui, biserica era fără îndoială
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
de rugăciune, 6 bănci, două banchete, două scaune ornate, o catedră portativă pentru predică, cu o scăriță pentru urcat, două confesionale. Erau și un Crist mare, deasupra intrării corului, și o lampă de aramă, care atârna. Atât cât a existat abațiala, acolo se celebrau, în fiecare an, câte o slujbă în memoria Doamnei de Livron și o alta în amintirea celor 12 călugărițe care, cu ea, restabiliseră reforma în mănăstirea de la Juvigny. În capela Fecioarei Maria, inventarul din 1790 enumeră, între
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
imaginilor sale și pentru a fi onorată de toți.” Situată între gratiile cele mari care separă nava de strana călugărițelor și balustrada de fier care închide altarul principal, strana călugărițelor, în care călugărițele își fac slujba, ocupă partea centrală a abațialei. Acolo, în 1790, se aflau o mică orgă cu dependințele sale plasată pe o galerie mare, o lustră de cristal, 9 tablouri foarte vechi, de diferite mărimi, un altar cu grilaj și 4 cărți de rugăciuni. Jilțul abațial cu [baldachin
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
centrală a abațialei. Acolo, în 1790, se aflau o mică orgă cu dependințele sale plasată pe o galerie mare, o lustră de cristal, 9 tablouri foarte vechi, de diferite mărimi, un altar cu grilaj și 4 cărți de rugăciuni. Jilțul abațial cu [baldachin ?] și alte scaune formau un ansamblu de lemn, foarte vechi și fără culoare [definită], cu înălțimea de vreo 9 picioare (cam 3 metri), de jur împrejur: acolo se instalau călugărițele din cor, surorile din gospodăria abației și domnișoarele
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
de vază. Starețele erau înmormântate în cor (acoperite cu var, în sarcofage de piatră, sub o dală de marmură neagră), călugărițele în mănăstire, sub fațada de Sud a bisericii, domnișoarele de la pension și călugărițele portărese în cimitirul interior, la căpătâiul abațialei. „În piața din fața abațialei intrând în numita biserică, menționează inventarul, se află o cușcă de lemn cu frânghii pentru a ridica, la geamurile și la boltele bisericii, muncitorii care sunt obligați să lucreze acolo.” Un borderou menționează 8 clopote cântărind
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
înmormântate în cor (acoperite cu var, în sarcofage de piatră, sub o dală de marmură neagră), călugărițele în mănăstire, sub fațada de Sud a bisericii, domnișoarele de la pension și călugărițele portărese în cimitirul interior, la căpătâiul abațialei. „În piața din fața abațialei intrând în numita biserică, menționează inventarul, se află o cușcă de lemn cu frânghii pentru a ridica, la geamurile și la boltele bisericii, muncitorii care sunt obligați să lucreze acolo.” Un borderou menționează 8 clopote cântărind de livre, transportate la
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
stareță interzisese orice instrument muzical pentru a da strălucure sau relief ceremoniilor, orgile trebuiau să rămână mute și călugărițele psalmodiau de acum înainte singure, de 7 sau 8 ori pe zi, iar rugăciunile răsunau sub bolte și făceau să cânte abațiala. În cei 30 de ani de liniștede la începutul secolului al XVII-lea, întreaga regiune a profitat de răgazul războaielor pentru a repara, a întări și a construi : Montmédy, Marville și Saint-Jean, Jametz, Louppy și Hugnes, Juvigny și Stenayerau pline
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
cu o fântână cu bazin rotund și jet de apă. De o parte și de alta, clădirile de serviciu se aliniau spre portalul de intrare ajungând până acolo. Și, chiar în față, se înălța fațada de Nord a impozantei biserici abațiale. Construită pe locul cel mai înalt, locuința abațială era clădirea cea mai remarcabilă a mănăstirii: parterul nu era decât o galerie cu arcade, care oferea o trecere deschisă și acoperită între biserică și clădirea oaspeților... și care sta aplecată peste
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
de apă. De o parte și de alta, clădirile de serviciu se aliniau spre portalul de intrare ajungând până acolo. Și, chiar în față, se înălța fațada de Nord a impozantei biserici abațiale. Construită pe locul cel mai înalt, locuința abațială era clădirea cea mai remarcabilă a mănăstirii: parterul nu era decât o galerie cu arcade, care oferea o trecere deschisă și acoperită între biserică și clădirea oaspeților... și care sta aplecată peste un unic etaj unde se alinia o serie
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
capela, camerele, galeriile lor”, ca și pensionarele (domnișoarele de la pension), ca și surorile folosite în treburile gospodărești, novicele și călugărițele din cor, care trăiau, toate, în „locurile în care își aveau activitățile,” cu curți și claustre. La nivelul inferior al abațialei, expus la soarele amiezii, în jurul unei grădini cu latura de 20 de metri, împărțite în alte 4 grădini pătrate, marele claustru cu arcade, acolo unde se sprijinea de biserică, era pardosit cu un rând de morminte. În acest loc, dedicat
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
în număr de 15, destinate vizitatorilor, confesorilor și capelanilor, cât și magistratului din Bezonvaux când acesta se deplasa la abație. Această clădire se afla în fața tindei și turnurilor bisericii la care se ajungea prin galeria situată de-a lungul locuinței abațiale. Camera Monseniorului era cea mai luxoasă (acolo sta Monseniorul de Hontheim când rămânea la abație; secretarul său locuia alături de el). Încăperea, cu plafon în stil francez, planșeu de stejar, era mobilat cu un pat (de ducesă ?) cu perdele verzi, străjac
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
asemănătoare cu chiliile monahiilor, se situau în prelungirea Pavilionului de Oaspeți, dar erau separate prin grilaje și parloarul / vorbitorul unde se duceau călugărițele care primeau vizite. Aceste școlărițe aveau curtea lor și o galerie care le permitea să meargă la abațială pentru a asista la unele slujbe, deși mai existau capele în diferite clădiri claustrale. În extremitatea de Sud-Vest, aproape de zidul cel înalt și crenelat, era izolat "Spitalul", conceput „pentru aceste soiuri de boli contagioase care apar uneori.” Era construit departe
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
stână, cotețul porcilor și "fabrica de bere", în apropiere de "Fântâna Spălătoriei", se afla cuptorul de var, care, odată stins, era utilizat pentru spoirea zidurilor adăposturilor animalelor, și cu care se umpleau sarcofagele de piatră unde odihneau corpurile înmormântate în abațială sau la galeria claustrului. Varul intra și în compoziția mortarului de zidărie în toate lucrările de întreținere. Aceste sarcini se cuveneau „țiglarului”, un fel de factotum, care schimba, înlocuia și reașeza țiglele și ardezia acoperișurilor pe care le repara și
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
revenit la Tihany în 1990, dar complexul mănăstiresc a fost retrocedat de către stat abia în 1994. În perioada 1992-1996 a fost realizată o restaurare interioară a frescelor și altarelor. În 1996 au fost începute lucrările de renovare completă a complexului abațial. Abația Tihany funcționează de la 31 mai 2012 ca un priorat autonom (prioratus conventualis) în cadrul Congregației Benedictine Maghiare. Superiorul mănăstirii este priorul Richárd Korzenszky. Cei nouă călugării care locuiesc în mănăstire oferă asistență religioasă pentru locuitorii din Tihany și din mai
Abația Tihany () [Corola-website/Science/334852_a_336181]