33 matches
-
față a României. Nerăbdarea, anxietatea, spaima subiacentă caracterizează starea de spirit a lui Noica. Conștiința sa nu cristalizează într-o ideație ne varietur, ci se prezintă ca un proces agitat, în ebuliția căruia se ivesc elemente contradictorii. Chiar "eternitatea" e abhorată și absolvită în același timp: "Neamul nostru rămîne pentru că și el participă, în felul lui, la eternitatea ființei". Preocupat a descrie "coborîrea românească în istorie", Noica alege trei "momente culturale", care însă nu-l slujesc prea bine. Cel dintîi este
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
de inși în diferite feluri. Totul e trecător și zadarnic. De aci și arta care trebuie să fie o fabricație ușor comercializabilă și ușor de mistuit, pentru digestiile după-amiezelor”. Respingerea artei comerciale era însă și un deziderat al avangardiștilor „laici”... Abhorînd modernizarea („europenizarea”) hedonistă, articolul lui Sandu Tudor pledează în final pentru „mîntuirea” printr-o avangardă a Spiritului: „Așa ne europenizam, cînd într-o zi cîțiva năzdrăvani căzură în această cuibăreală a țapilor și a fiilor lor ce mimau mișcările suprasexualizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
situează actul poetic în interstițiile spațiului "prelingvistic", instaurînd viziunea tragică a traversării semnificantului de către o instanță vorbitoare, ce se afirmă nu în discursul încheiat, ci în pulsiunea preverbală". Dacă poezia contează numai ca "fapt scriptural", ca "realitate textuală", sentimental fiind abhorat drept un factor neprielnic acesteia, cum e posibil că "numai Bacovia și Nichita Stănescu reușesc să depășească bariera limbajului"! În ce direcție s-o "depășească"? Speculația vădește și în destule alte locuri un echivoc mascat și nu prea de proliferarea
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
fericită cu oricine altul afară de mine, i-aș urî fericirea cu sălbăticie, atât de mult suntem prieteni! Și dacă mi s-ar impune alternativa de a o vedea înăbușită de patimă în brațele altuia ori neînsuflețită pe catafalc, nu știu ce aș abhora 1 mai puțin, așa de mult îi sunt prieten... Prietenia noastră a murit odată cu cea dintâi bătaie de inimă pentru ea, fiindcă foamea selectivă de femeie, numită impropriu și aproape în derâdere iubire, este întoarcere la animalitate, este, gândind bine
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
emoții, imaginație, turnura spiritului - femeia din ea. Opiniile, ideile ei, dacă n-au timbrul vieții ei, mi-s absolut indiferente, deși tot ce spune mi se pare inteligent (și desigur este, căci acum trei ani, când n-o 1 A abhora - a detesta, a avea oroare de... (fr. abhorrer). iubeam, era inteligentă). Mai mult. Cealaltă femeie interesîndu-mă total, aceasta, care-i ia locul, mă impacientează. Îi simt doar farmecul ochilor, glasului, gesturilor, care sunt și ale celeilalte, îi simt prezența, victorioasa
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
decât celebre monoclurile lui Henri de Regnier, Leconte de Lisle sau Serghei Diaghilev. Poeme Întregi s-ar putea scrie (dacă nu, măcar câteva paragrafe Într-o istorie a accesoriilor dandy) despre florile (adevărate!) pe care mulți dintre acești bărbați ce abhoră natura le poartă cu ostentativă distincție la butoniera redingotei sau de-a dreptul În mână: garoafa, crinul, trandafirul, camelia și orhideea. E de neuitat Latour-Mézeray, cu ale sale camelii purtate superstițios, ca porte-bonheur pe rever, schimbate zilnic, al căror cost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
voi avea aliați care se vor bate În locul meu”. Incompatibilitatea Între el și Franța e una structurală, dincolo de conjuncturi și Întâmplătoare divergențe politice: e o nepotrivire de viziuni - „Cum să iubesc această Franță care gândește tot ceea ce eu detest?” Franța abhorată de la Rochelle e, desigur, la France juive, devenită o anexă inertă a Întreprinzătorului spirit semit. Cu un sarcasm mușcător, el se descrie drept „un antisemit inteligent” și - nici mai mult, nici mai puțin! - „cel mai bun prieten al evreilor”! Cât
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
decât celebre monoclurile lui Henri de Regnier, Leconte de Lisle sau Serghei Diaghilev. Poeme Întregi s-ar putea scrie (dacă nu, măcar câteva paragrafe Într-o istorie a accesoriilor dandy) despre florile (adevărate!) pe care mulți dintre acești bărbați ce abhoră natura le poartă cu ostentativă distincție la butoniera redingotei sau de-a dreptul În mână: garoafa, crinul, trandafirul, camelia și orhideea. E de neuitat Latour-Mézeray, cu ale sale camelii purtate superstițios, ca porte-bonheur pe rever, schimbate zilnic, al căror cost
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]