32 matches
-
o pagină întreagă în prestigiosul cotidian „Frankfurter Allgemeine Zeitung” unde făcea elogiul omului și scriitorului - și cu Harry Burns, doi ambasadori ai celor mai influente state occidentale în România, îl intriga și interesa. Goma comentează undeva, în stilul lui abrupt, abhorând orice nuanță sau prudență cât de cât firească, că noi doi „am fost trimiși de securitate să-l vizităm pe Bernard”. Pe mine însă nu m-a trimis nimeni și nici nu putea s-o facă nimeni. O dată ce mi-am
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Ă ideologic românesc, care ascundea prost ura față de burghezie, biserică și țăran, deci față de întreaga tradiție veche și modernă a țării, a devenit iute o platoșă, cusută cu grosolănie, a puterii. Și a produs volume în șir în care metafora - abhorată de ideologii realismului de tip bolșevic - apărea în postúri dizgrațioase sau era pur și simplu sufocată de „luminoasele elanuri spre viitor și perfecțiune umană!” 3 După perioada sa de „glorie”, când „îmbrăcase” posturi impresionante în ierarhia stalinistă culturală - director la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lui Pițu"?! Poți încerca și mai multe "echipe", rămâne la alegerea ta... Pe cine ai pune căpitan de echipă? Nu prea le am cu fotbalul, iubite Adriene, și rău e... pentru musculatura-mi părelnică. Nici cu sporturile în general. Le abhor, căci oferă cetățenilor și altor locuitori oportunitatea parșivă de a juița prin persoane interpuse. Mie-mi place să mărșăluiesc, singur ori cu amici de nădejde. Sigur, echipele sportive, sever antrenate, funcționează ca unse. În restul societății... locul acestora îl ocupă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
etc. Sedentar sînt doar fizic, în preocupări sînt migrator. În stema mea de hîrtie ar trebui să figureze și o „roză a vînturilor”. Caut diversitatea, meridianele îndepărtate, contrastele. Cînd mă scol, nu știu prea bine de ce am să mă apuc. Abhor planificările. Nu rezist tentației de a începe cu ceea ce-mi iese în cale. De aci numeroase amînări și încurcături. Acest gen de imaturitate îmi dă iluzia unei neconsumate tinereți, ca să nu zic adolescențe, și dreptul la un viitor pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un punct final al epicului pe care-l abstrag, ale cărui esențe dramatice le figurează în ornament. Aspirația antiepică a poeziei în discuție vizează cele două coordonate ale epicului: mișcarea și memoria. Mișcarea purtătoare de substanță obiectivă ( ori similiobiectivă) e abhorată precum la Baudelaire, înecată într-un eleatism metaforizant care antrenează și o desubstanțiere. Imobilitatea se asociază cu un "conținut" redus: "Ca o salivă săracă sîngele meu va umezi puțin/ piatra nesfîrșită/ sub lumina rece, fără pofte, fără boli" ( Scurtă proză
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
în mai mare măsură decît alții. Să notăm însă, cum o face și Andrei Corbea-Hoișie în prefața sa, că ideea în sine - stabilirea unei legături cauzale viață-operă - e o blasfemie sau aberație din perspectiva anumitor școli teoretice. Structuralismul, de pildă, abhoră asimilarea actului creator și a creației în accidentalul existenței, reducerea artei la istorie. Pornind de la premisa unei legături între biografie și interpretare, volumul de față nu mizează totuși pe cartea simplă (și simplistă) a corespondenței autor-individ. Impresia mea, după lectura
Poetul/omul Paul Celan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16619_a_17944]
-
mai notabili reprezentanți ai săi. Ieșirea din condiția tragică a omului ar fi cu putință prin două atitudini fundamentale: "cea naivă și cea eroică" (în "Pe culmile disperării", 1934). Stabilit din 1937 în Franța, abandonează "trăirismul" cu nuanțe radical mistice, abhorând angajarea în secol și orice acțiune ca pe o nefericire; importantă rămâne doar contemplația lucidă. Reușita, ca și eșecul, reprezintă forme moderne de manifestare a Neantului. Viața nu are nici o valoare, este numai o soluție de necesitate pentru cei ce
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]