3,115 matches
-
după Toate diminețile lumii, cu Gérard Depardieu în rolul principal. De fapt, revistele și suplimentele literare ale ziarelor franceze au acordat încă din septembrie largi spații lui Pascal Quignard și celor trei cărți ale sale - Umbrele rătăcitoare, Despre odinioară și Abisuri - care domină "la rentrée" prin singularitatea lor absolută. Pierre Assouline le numea OLNI obiecte literare neidentificate - și ele constituie avangarda unui vast proiect ce va ține cît viața scriitorului. Cele trei volume (care însumează 800 de pagini) nu sînt romane
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
stilului liber al expunerii, ori ambiției de a câștiga un public-țintă cât mai larg, atunci prețul plătit de un autor altfel intuitiv și documentat este, categoric, prea mare. În ediție românească, biografia lui Frank McLynn are două volume, intitulate "Prin abisurile minții", respectiv "Un guru al epocii moderne". Editura Lider se poate lăuda că a obținut drepturile de editare în chiar anul de apariție al versiunii originale - cititorul român neputând afla, cu toate acestea, când a apărut efectiv cartea în traducere
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
ne reprezintă tot omul cu mitraliera, Voican-Voiculescu. Si tot așa, capitală de capitală - cu fericitele excepții numite Sorin Ducaru sau Theodor Baconski, inexplicabile accidente dintr-un parcurs gândit parcă dinadins să ne facă de râs. Una din culmi - între atâtea abisuri! - o reprezintă, însă, numirea ca director al Centrului Cultural Român de la Paris a lui Virgil Tănase. Exact, omul care a adus, prin anii optzeci, România pe prima pagină a ziarelor franceze. Lucrând cu diverse servicii secrete, "omul de cultură" a
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
îi subminează puterea de convingere. Este ca și cum, în loc să descrie, denunță. Ancheta, cum o numește ea însăși, se transformă inevitabil în rechizitoriu; și știința, în proces politic. Premisa însăși a cărții este suspectă. "Cum să înțelegem, scrie autoarea la pagina 16, abisul care separă bilanțul deloc complezent pe care îl dresează Ionesco în 1945-1946 (tinereții legionare a lui Eliade și Cioran - N.M.), garnisit cu o ură eternă, de calma complicitate din 1977, de afecțiunea sinceră care-i va lega pe cei trei
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
și anemia pernicioasă a Madonei, accentuată și agravată de indispozițiile ei lunare. Opțiunea pentru aceste maladii nu poate fi întîmplătoare, ea își are, probabil, sorgintea în interioritatea plină de mister a femeii căreia i se opune scriitoarea, pentru că o înfricoșează abisul fizic insuportabil și insultător prin misterul pe care gîndul și imaginația nu-l poate supune". Scenariul biblic întors pe dos cu ajutorul instrumentelor naturaliste este irecuzabil. Tumoarea uterină a Lenorei îi conferă acesteia aspectul unei "gravidități demonice": "Cu vitalitatea paralizată și
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
franceze" din familie. Spiritul francez (de fapt, europenismul) este cel care ajută personajele să treacă prin evenimente-limită, prin ororile războiului și ale foametei (ce adusese o parte a populației pînă la canibalism). Cine l-a citit pe Șolohov descoperă repede abisurile și înălțările demne de Iov ale "soartei unui om", scrise și rescrise de Makine, în altă cheie. După destrămarea Uniunii Sovietice, povestitorul, adult acum, ajunge să cunoască adevărata Franță. întâlnește și aici umilințe, îi e refuzată cetățenia, dar un vis
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
în mit", cum spunea Mircea Eliade, a singurului contemporan ce i-a dat lui Noica "sentimentul legendarului", admirat de Mircea Vulcănescu, Cioran, Cella Delavrancea, Mihail Sebastian, Octav Onicescu, Mihai Șora etc. Între cele două accepții pare a se căsca un abis. Abis care are și o factură istorică, în înțelesul că multă vreme nu s-a putut vorbi despre autorul Rozei vînturilor decît vehement negativ, într-o unilateralitate politic pecetluită de cele trei dictaturi: a lui Carol al II-lea, a
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
mit", cum spunea Mircea Eliade, a singurului contemporan ce i-a dat lui Noica "sentimentul legendarului", admirat de Mircea Vulcănescu, Cioran, Cella Delavrancea, Mihail Sebastian, Octav Onicescu, Mihai Șora etc. Între cele două accepții pare a se căsca un abis. Abis care are și o factură istorică, în înțelesul că multă vreme nu s-a putut vorbi despre autorul Rozei vînturilor decît vehement negativ, într-o unilateralitate politic pecetluită de cele trei dictaturi: a lui Carol al II-lea, a lui
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
douăzeci, atribuindu-i norocul de muză a lui Giorgio de Chirico și de prietenă a lui Cesare Pavese și împingîndu-și apocriful pînă la întîlnirea cu acest alter ego, într-un palazzo ruinat. Caligrafiată "în cuvinte spurcate și-n flori de abis", urbea lagunelor apare sub semnul unui absurd notificat, spre a fi mai convingător, prin simțuri. Gratuitate? Mai curînd o... supragratuitate prin tendenționismul său specific, vehement fantast, detracat cu voință, dornic de-a șoca, de-a contraria, de-a sfida prin
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
nesățioasă nimfomană mînuind atrocități (e rolul preferat): "La Cesarina mi se spune,/ sînt curtezană bătrînă cu nările azmuțite/ de bărbătuși proaspeți cu pieile smălțuite./ Către seniorii nopții rosteam vorbe deșarte,/ cînd l-am zărit pe Alois, efeb spasmodic,/ venit din abis./ Atunci pe loc lipitoare mîloasă am vrut să-i fiu,/ carnea să-i mîngîi cu un cuțit argintiu,/ gura să-i scormon ca o motăneasă oarbă,/ falangele mele pricepute să cînte la torsul lui de harpă,/ uitasem de syphalos, de
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
se înregistrează exclusiv ca o componentă. Nu mai avem a face cu laceranta lamentație a ruralului dezrădăcinat, de tip Goga, ci cu o subtilă adaptare, cu tentația progresivă a unui compromis. Bardul provincial nu mai e despărțit de metropolă prin abisul civilizației, apropiindu-se de aceasta printr-o urbanizare tot mai pretențioasă a mediului său, printr-o impregnare a lui de-o atmosferă de existență comună. Metropola pătrunde în urbea provincială, printr-o „generozitate” a evoluției sociale. Astfel se produce treptat
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
de trecere pe unde să poată coborî ca să-l caute pe bărbat. Dar nu exista loc de trecere. Atunci a încercat să coboare chiar pe versantul prăpastiei. Agățându-se de ierburi și de rădăcini, s-a lăsat să alunece în josul abisului. Dar picioarele ei nu întâlneau nici un ieșind de care să se sprijine. Versantul cobora vertical, era un perete neted de piatră golașă. Trebuie să revin pe cărare, și-a spus femeia, și să caut un loc de trecere mai încolo
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
cu un ermetism timid, prea puțin cristalizat, fără o concepție clară, chiar dacă există în carte o Ars poetica: "Ne-am întrebat fiecare: ce este, ce-o fi / Acest stres de cuvinte eșuat și divin? [...] / Această cântare a cântărilor pe muchia abisului, / Acest Hercule grăjdar, în sirenă deghizat, / Acest stupid de posibil înec pe loc uscat / Despre care nu știi nimic intrând în panica scrisului." Fără să cunosc prea bine lirica de tinerețe a lui Vasile Voiculescu, la acele versuri ortodoxiste m-
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
mai rarefiat decât cel al prezentului, și alunecă, precum rândunicile, din vârf de munte în vârf de munte, până ce dau de platourile cele mai depărtate, de la hotarul ființei. Acolo toate acțiunile noastre, limpezi ca lumina zilei, se prăbușesc nu în abis, ci în noi înșine. Conexiune Privește copacul cenușiu. Cerul a curs prin fibrele lui jos, în pământ - un nor sfrijit e tot ce rămâne după ce pământul a băut. Spațiul cosmic furat se învârtește în împletitura de rădăcini, se răsucește și
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
să o dețină el însuși și să o practice, devenind astfel un model pentru „ucenicii“ săi... (Fragment dintr-un discurs al Patriarhului Daniel al BOR). Știm cu toții că omul, copilul, este un univers deschis, limitele acestui univers fiind aceleași dintotdeauna: abisurile tenebroase ale căderii, ale păcatului și ale patimilor și înălțimile sau piscurile senine ale virtuților. Păcatele, patimile, ca fiind isbucnirile cele mai violente și grosiere ale energiilor și resurselor umane, și virtuțile, care constituie adevărata vocație și lucrare a omului
Profesorul de Religie, un model de conduită pentru „ucenicii“ săi şi un mediator în şcoala în care îşi desfăşoară activitatea… [Corola-blog/BlogPost/94310_a_95602]
-
Adam Puslojic Pasărea din Valea Timocului ne cântă albastru numai din zbor Trilul ei vestit este sonor, somnoros și sângeros Ah ce poezie atentă, acută și inspirată total Mamă ești bună mamă și savantă aproape de inima mea Tăticule, salvat din abisuri, hai astăzi vino acasă Spălat pe față și întors pe dos - mă simt al Tău, Doamne! 1-X-2012
PASĂREA NOASTRĂ by Adam Puslojic () [Corola-journal/Imaginative/3706_a_5031]
-
pe care l-ai dorit al tău la nesfîrșit te stăpînește. Fie! În mine drumurile se zbat ca peștii în plasă mucezește absența iar cîțiva admiră dîra de sînge a privighetorii ucise pe cînd palmele devin arme și primăvara-i abisul oricărei priviri. Cu grădina Getsemani topită în suflet O odisee a singurătății vei scrie. Mucezește absența. Dacă locuiești într-un fulger floarea furtunii iat-o! Dințișorii curajului iată-i! Se clatină lacrima îngenunchează hotarul. Încă o dată poezia e haosul condamnat
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
Mielul prostit. Da. Trupul - cobaiul, navigând prin râuri de sânge. M-am dezbrăcat de trup, de trecut - ca de o haină. M-am rupt de ceea ce-mi era pământ, stranie ancoră într-o lume rămasă străină, departe. Da. Trupul - abis în care alte dăți mă aruncam ca delfinii. Pe ordinea de zi aruncată pe foc: același trup - mai străin ca străinii. Am spus da suferinței. Și torturii și morții și subteranei și pierzaniei da am spus. Și-am luat-o
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
pustie de unde se anunța războiul colonial. La sfârșitul îndoliat al valurilor, s-a arătat o talpă ivită din necunoscut. Și toate au fost trecute la departamentul „urme de tălpi clasificate”. Noroc bun! Sângele se prăbușește de amintirile stâncilor. Dedesubt, prăpastia, abisul, nu mai contează. Însemnate sunt numai vorbele spuse înainte și după zborul rătăcit în interiorul ființei, în trecutul meu nemilos. Nedeschise rămân buzele tăcerii și întortocheate aripile care au vestit un zbor fără întoarcere; gura tăcerii e un capăt de mină
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
V Așa cum, Yah vorbind, lumea s-a scris în adevăr, făcîndu-se ființă, și s-a deschis într-un Cuvînt trimis, viață și atoatecunoștință, trimitere în mine însumi mi-s spre a vădi divină-acea putință de-a învia a-ntregului abis, cînd sunet dă-n rostire de credință. Și, dacă nu doar lăuntricitate ultimă-a mea, nu text, ci chiar textura realității,-al cărei puls e-n Fiu, - cum, dincolo de tunetele toate ale puterii, voi găsi măsura, cuvîntul ce, rostit, mă
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
îl atrage mai intens decât rodul semn că există și fructele inaparente ale voinței de a-ți încerca șansa precum și împrietenirea ta cu neprevăzutul chiar dacă nu îi cunoști acestuia poamele în tremurul acestei crengi-mână care își ține îndepărtatul fruct deasupra abisului vibrează toată viața probabilităților la dispoziția cărora trebuie să te ții bine pregătit deși orice pas în plus ar fi o cădere sigură soarta va fi totdeauna mai tare ca tine însă numai tu inventezi „sacrele jocuri” ale forței tale
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
dialectele pământului el contemplă nestingherit albul tăcerii xxx încetul cu încetul în anii din urmă pe măsură ce pierdui din voluptatea scrisului exacerbată de pofta nebună de literă plumbuită dobândii voluptatea rostirii în marginea ei când nici nu te-aștepți se cască abisul tăcerii un copil - același căruia îi plăcea să așeze bănuți pe șine și să-i contemple calzi turtiți în palmă după ce trenul trecuse peste ei cu toată greutatea vagoanelor sale -aruncă pietre și ascultă cu urechea ecoul din adâncuri xxx
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
și povestaș neîntrecut deopotrivă ce mai - e definiția însăși a ambiguității xxx la Răsărit tremurul la Apus cutremurul la început verbul divin la sfârșit vaier și suspin negre amare și nenumărate postiri dulci străvechi și enigmatice rostiri căderile mele-n abis au devenit - zice estetul -fastuoase călătorii în cer încetul cu încetul iar de când femeia zilelor și nopților mele m-a părăsit caut preajma drepților mutați de mult în țărână și în uitare vai nimeni știre-n lume de mine nu
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
calaveras sau still life with apples and pot of primroses în dimineața asta sunt cezanne și o pictez pe aila cu alți ochi * respir aila 24 de respirații câte una pentu fiecare absență pentru fiecare străluminare pentru fiecare senzație de abis respir aila si respirându-te mă înalț deasupra lumii sunt acum lângă mintea din mintea ta lângă ochiul din ochiul tău landscape with butterflies * aila se plimbă cu garbarek și mestecă rotocoale aburinde în camera plutitoare locuiește dzihan & kamien aila
Poezie by Gelu Vlașin () [Corola-journal/Imaginative/6946_a_8271]
-
un bărbat își dezbrăcase cămașa în care încerca să prindă fulgii mari și strălucitori. Nu cumva o fi aur? se gândi Leonard, însă în același moment își auzi râsul care știa să-i pună frână la orice bazaconie țâșnită din abisurile creierului. Strânse palma și simți atingerea făinoasă, din care parcă se ridica un parfum amărui și o clipă îi trecu prin minte că trăia într-un oraș foarte poluat. Ploaia se opri brusc, odată cu acest gând rezonabil, iar o pală
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]