89 matches
-
sentința s-a așteptat abjurarea pe care trebuia să o realizeze Galilei, dar după unele surse 15 acesta nu a avut loc în aceeași zi, pentru că filosoful obținuse o modificare în ideea atenuării formulei de abjurare. Oricum pe formula de abjurare se află data de 22 iunie 1633. Acest proces al lui Galilei nu a trecut neobservat între gânditorii vremii, ci dimpotrivă a avut un ecou deosebit mai ales pentru că filosoful florentin a respectat toate rigorile cerute de biserică în ceea ce privește modalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ales de I. L. Caragiale. Între contemporani, scrisul lui, transpus în foiletoane, cronici fanteziste, secvențe dramatice etc., își află spirite congenere în Al. Mirodan, Radu Cosașu, Ion Băieșu. Glosarea ironică pe marginea miturilor iudaice nu semnifică, plasate în cotidianul israelian, o abjurare. Dimpotrivă, este o formă de adeziune, cenzurată însă de o retorică antiromantică, prin paradox, calambur, joc de cuvinte și frecvent autoironie. Autorul refuză solemnitatea banală, clișeul lozincard, stilul truismelor oficiale. Tristețea unor lumi dispărute sub asaltul necruțătoarei sete de bani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289549_a_290878]
-
lupii și cu urșii...” (I. Creangă, 232) b. dezvoltat; se realizează prin sintagme conținând termenii-pol ai unei diferențieri sau opțiuni; termenii pot fi: • substantive: „Poți să alegi între cărțile tale și arbori. Ai putut să alegi chiar între rug și abjurare. Nu poți alege între tinerețe și bătrânețe, între moarte și eternitate!” (O.Paler, Galilei, 144) • pronume: „A trebuit să aleg între tine și el”, „Și dintr-odată am simțit cum între mine și amintirile mele se deschide o prăpastie.” (O.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Diferitele culturi alternative (țărănești, lumpenproletare, muncitorești) continuau să se supună imperturbabile vechilor lor modele: represiunea se limita să obțină adeziunea lor în cuvinte. Astăzi, dimpotrivă, adeziunea la modelele impuse de Centru este totală și necondiționată. Modelele culturale reale sunt renegate. Abjurarea s-a produs. De aceea, se poate afirma că „toleranța” ideologiei hedoniste dorită de noua putere este cea mai rea dintre represiunile din istoria omenirii. Cum oare a fost posibil să se exercite o atare represiune? Cu ajutorul a două revoluționări
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de milioane de italieni) a devenit de o intoleranță atât de vulgară, violentă și infamă, cum nu s-a mai petrecut niciodată în istoria Italiei. S-a observat în acești ani, din punct de vedere antropologic, un extins fenomen de abjurare: alături de sărăcie, poporul italian refuză să-și mai amintească și de toleranța sa „reală”; așadar, nu mai dorește să-și aducă aminte de cele două fenomene care au caracterizat cel mai bine întreaga sa istorie, o istorie pe care noua
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
peste vechea convenție clerico-fascistă și este dispusă să accepte legalizarea avortului și, implicit, abolirea oricărui obstacol în raportul cuplului consacrat. Toți, de la radicali și până la Fanfani (care, de data asta, luând-o cu abilitate înaintea lui Andreotti, pune bazele unei abjurări teologice, care, chiar dacă e foarte prudentă, face în ciudă Vaticanului), când vorbesc despre avort, omit să rostească vreun cuvânt despre ceea ce-l precedă în mod logic, și anume copularea. Omisiune extrem de semnificativă. E limpede: copularea - cu toată permisivitatea din lume
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pot justifica dezastrele care se abat asupra acestor evrei pioși și neprihăniți, ale căror suferințe nu pot fi interpretate ca o simplă pedeapsă? Neexplicate, aceste suferințe păreau intolerabile și riscau să ducă la subversiune sau la încălcarea preceptelor religioase, până la abjurare. Întrebarea cum de îngăduia Dumnezeu atâtea atrocități obseda gândirea epocii. Frazeologia tradițională a păcatului urmat de pedeapsă nu lipsește complet din scrierile cronicarilor, care încearcă să inculce această preocupare generațiilor viitoare, dând însă o explicație diferită de cea admisă în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în ea o poruncă esențială a cărei răsplată este mare. În Epistola despre persecuție, el susține totuși o poziție non-eroică în fața almohazilor și a convertirilor pe care aceștia încercau să le impună cu forța. Când un opresor te împinge la abjurare, trebuie să examinezi situația: " Dacă se întâmplă pe timp de persecuție, mai degrabă mori decât să calci legea, fie în privat, fie în public. Dacă nu este în timp de persecuție și este în secret, poți călca legea ca să nu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și dezgustat la culme. și totuși, când mă gândesc că întreaga seară (acum e ora opt) îmi aparține și că nimic și nimeni nu mi-o poate răpi (nici chiar eu), mă liniștesc și încep să mă simt aproape fericit! Abjurare Nu mai ai nevoie de dragostea mea: căci ai făcut din ea un lucru de nimic, lipsit de valoare. Cu atât mai rău pentru mine! M-ai lăsat să ard în zadar, Stăpâne, și nici măcar nu te-ai învrednicit să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a aceluiași an, strașnicul Jeltuhin va muri de ciumă, lipsind procesul modernizării de zelosul său aport. Oricum, lucrurile porniseră pe făgașul cel nou, iar cursul lor va deveni ireversibil. O savuroasă recapitulare a perioadei încheiate, cu desele ei convertiri și abjurări, ne oferă C. Negruzzi (în nuvela Au mai pățit-o și alții): „Coconul Andronache era unul dintr-acei oameni din norocire rari, adevărați cameleoni a societății, care-și prifac sufletul și portul după vreme și împregiurări. Așadar, pănă acum de
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
O regăsim în pictura de șevalet a epocii, cu precădere în figurile de bărbați, care conservă multe trăsături ale portretului votiv de tradiție bizantină (v. Andrei Cornea, „Primitivii“ picturii românești moderne). Diagramele traseelor particulare, înscriind elanurile și retragerile, conversiunile și abjurările, alianțele și conflictele, rămân atașate constant unei diagrame a spiritului public. 26 Un profesor de drept civil obișnuia să întrebe la examen: - Dacă te urci în vârful Palatului Telefoanelor și privești în jos, ce vezi? Tentația, pentru neavizați, de a
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
ideologiei naționale. În același timp, unirea cu Roma a fost un factor de dezbinare atât între românii din Transilvania și cei de peste Carpați, cât și între românii transilvăneni. Hotărârea mitropolitului Atanasie Anghel a fost considerată în lumea ortodoxă ca o abjurare a adevăratei credințe. Înalții ierarhi ai Bisericii ortodoxe - dela patriarhul ecumenic al Constantinopolului până la mitropolitul Țării Românești, Teodosie - au condamnat și anatemizat pe cel ce era considerat - așa cum scria mitropolitul Teodosie românilor din Brașov, Sibiu și alte zone transilvane - drept
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
credința și dârzenia cu care și-a apărat convingerile sale, în special existența a două voințe și a două lucrări în Mântuitorul, i-au adus supranumele de „Mărturisitorul”. A fost un monah dârz care a preferat suferința și moartea, în locul abjurării de la adevărata învățătură privitoare la persoana Mântuitorului Hristos, în care subzistă două naturi, divină și umană, cărora le corespunde două voințe și două lucrări sau energii. Viața sa a rămas o pildă de statornicie în dreapta credință; Ioan G. Coman, Patrologie
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
acum de sus la procesiunile nesfârșite de pe Via Dolorosa sau, la Cezareea, la cârdurile de japonezi deplasându-se în derivă lentă, cu pălărioarele lor pe cap. Un grup de pelerini este un anelid a cărui segmentare ar însemna aproape o abjurare. Ca un miriapod, ca o ființă unică dar cu o sută de capete, așa se organizează ființele-viermi... Dar ceea ce coborâsem eu prin depreciere la rangul de turmă era eternul corp de armată în marșul său spre Graalul fără capăt și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
senzaționaliste. Despre Cioran, cel ce și-a recunoscut (?) trecutul ca un cadavru viu, S. Damian scrie la fel de neîntâmplător și intransigent, căci, așa cum vom vedea, aproape toate "personajele" cărții străbat teritorii și trasee sinuoase, ajungând în cele din urmă la acea "abjurare netă a convingerilor sterile". O face în primul rând discipolul, nu o va face însă maestrul, Ov. S. Crohmălniceanu. S. Damian îi dedică faimosului critic 75 de pagini sub genericul " Pentru cine bat clopotele", o micromonografie a vieții și a
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
traseul de la eroare spre claritate, traseul recunoașterii culpei, traseu ridicat la puterea unui veritabil nucleu cognitiv, experiență esențială a veacului XX, trăită de Brecht, Tvardovski, N. Breban ș.a.m.d. Treptele ce-i despart pe protagoniștii cărții, feluritul grad de abjurare și rupere a lanțurilor acreditează elanul epic al autorului ce nuanțează tipologii simptomatice până la reversul lor tragic. Croh, în viziunea lui S. Damian, este fugarul constrâns să se acomodeze sub perpetua național-comunista sabie a lui Damocles, ostilă față cu tot
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Heitmann. În anii '70 - '80, Gelu Ionescu continuă să-și întâlnească prietenii și tovarășii de idei, circulând între Matei Călinescu, doctorul Ion Vianu (anchetat de securitate), vulnerabilul Ion Negoițescu (scutit de procesul de moravuri în schimbul unei adeziuni "patriotice", sinonime cu abjurarea solidarizării cu "mișcarea Goma") și istoricul Vlad Georgescu. După plecarea, rând pe rând, a acestora, se coace și decizia lui Gelu Ionescu. Fapt e că spre sfârșitul anului 1982 se află la Paris, pentru ca în 1983 să fie angajat la
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fragmente de timp, de umanitate, de istorie reprezintă o modalitate de restabilire a adevărului prin „poveste”, prin refugiul în narativitate, ca formă suverană de supraviețuire prin ficțiune. Traian Dobrinescu surprinde, însă, în roman, și demisiile morale ale celor din jur, abjurările sau compromisurile celorlalți. Chiar soția lui Dinu Pădureanu, din dorința de a- și proteja fiul, e nevoită să se căsătorească cu un reprezentant al sistemului comunist, Nicolae Zotea, care devine, la un moment dat, director general în Ministerul Planificării. Pe
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
aprehensiuni în legătură cu evocarea umanului în concretețea sa tulburătoare, purtînd inevitabile sarcini etice. Un capitol nou, cu totul diferit, începe în biografia lui Noica odată cu întemnițarea sa în timpul regimului comunist. Avem a face cu un reflux, cu o cedare, cu o abjurare formală, conduită a unui om timorat, înfricoșat, căruia Gulagul autohton i-a înfrînt cerbicia. Nu știm, nu vom ști niciodată cu exactitate ce s-a petrecut în forul său intim, însă, după toate aparențele, manifestarea filosofului conturează o retractare a
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
n-a durat decît opt ani, 1933-1941 (cît o fi durat cea a lui Mircea Eliade, de vreme ce nu s-a disociat niciodată decis de ea?). Autoarea chiar a alcătuit o spovedanie a filosofului, alcătuită numai din texte ale sale de abjurare și regret. Apoi viața pauperă de la Paris l-a absorbit, s-a hotărît să scrie numai în franceză și, încheind cu tot trecutul său românesc, debutează, ca filosof francez, în 1949, cu Tratat de descompunere. Opera sa în românește o
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
este greu de stabilit limita dintre deferență și servilism, să îi permită să publice în continuare și îl asigura de propria bună credință față de regim. Epistolele respective, publicate chiar în aceste săptămâni în presa italiană și alăturate acelei așa-zise „abjurări” de la identitatea de evreu, au dat naștere unei îndelungi polemici asupra unei atitudini pe care unii au definit-o drept „nicodemism”, iar alții au considerat-o chiar colaboraționistă. Asupra acestui aspect, mărturiile prezentate în cadrul expoziției nu aduc prea multe lămuriri
Moravia și Roma by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13047_a_14372]
-
nu se afundă, d. Lovinescu e un grațios". Nu mai ține de critica, dar de psihologia criticului, felul în care, după portretul departe de a fi elogios, totuși plin de intuiții extraordinare din Istorie, Călinescu se revizuiește (este aproape o abjurare) într-un text scris la un an după moartea lui Lovinescu, schițînd un portret aproape patetic: ,...E. Lovinescu avea structura unui credincios normal, fără mistică. Credea în viața literară, în permanența valorilor, într-un depozit etern al tuturor evenimentelor ș
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
o revistă mainstream, cum era Cahiers d’Art, ajunge să publice în 1938 eseul despre El Greco aparținându- i lui Picasso. Nici un autor de avangardă român nu pătrunde în revistele „oficiale”, de la Viața românească la Revista Fundațiilor Regale, decât cu prețul abjurării avangardei. Este tocmai nexus-ul conflictului dintre componenții grupării de la revista unu și Ilarie Voronca, atât de bine documentat de Epistolarul avangardist îngrijit, în urmă cu doi ani, de către Mădălina Lascu în aceeași colecție a Editurii Tracus Arte. Piesele puzzle-ului
Proza scurtă a lui Sașa Pană by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2876_a_4201]
-
va converti. Ei și?! Lutheran ori ortodox, tot aia! Coroana imperială merită schimbarea credinței tale! Această copilă de cincisprezece ani discută cu tot seriosul unui doctor în teologie diferențele dintre o religie și alta și rațiunile care pot să justifice abjurarea credinței sale... Sofia este prin urmare botezată în rit ortodox primind numele de: ECATERINA ALEXEEVA și sub acest nume va rămâne în istorie, plus celelalte... Logodna avu loc imediat dar mirele, marele arhiduce căzu bolnav și zăcu mult timp până
O lutherană în luma slavă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6738_a_8063]
-
să nu le dezmintă. O prelungire a interbelicului „e drept, foarte deteriorată“ nelăsând totuși oricui să întrevadă ce va urma. Pentru Paul Cornea încrederea în comunism rezistă până „la faza de disoluție, având ca moment decisiv evenimentele din 1956“, până la abjurarea definitivă petrecută la mijlocul anilor ’ 60. Desigur e vorba despre credințele intime, proces interior pe care azi ni-l dezvăluie fără reticențe. Alții încă îl tăinuiesc în timp ce Paul Cornea vorbește despre el în termeni limpezi, neapelând la formulări echivoce, la eschive
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]