88 matches
-
ales de I. L. Caragiale. Între contemporani, scrisul lui, transpus în foiletoane, cronici fanteziste, secvențe dramatice etc., își află spirite congenere în Al. Mirodan, Radu Cosașu, Ion Băieșu. Glosarea ironică pe marginea miturilor iudaice nu semnifică, plasate în cotidianul israelian, o abjurare. Dimpotrivă, este o formă de adeziune, cenzurată însă de o retorică antiromantică, prin paradox, calambur, joc de cuvinte și frecvent autoironie. Autorul refuză solemnitatea banală, clișeul lozincard, stilul truismelor oficiale. Tristețea unor lumi dispărute sub asaltul necruțătoarei sete de bani
SCHECHTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289549_a_290878]
-
de Mihail Șolohov, ci de un ofițer alb, Kriucikov, amant al mamei sale. Mușcător sunt încondeiate și alte personalități, în special Mihai Beniuc. În schimb, un comunist luptător în Spania, Valter Roman, e portretizat admirativ. În totalitate, scrierea exprimă o abjurare categorică, în termeni duri, a crezului politic nutrit de autor în tinerețe. Adoratul, altădată, comunism este acum, în ultimul deceniu al secolului al XX-lea, definit drept „încercarea de expansiune rusească planetară drapată în pânză roșie”, un „sistem artificial, avorton
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
a-i subestima gravitatea și îndreptățirea. În această istorie intelectuală a protocorectitudinii politice (dacă-mi este permis un termen propriu), Bloom divulgă deja dezagregarea curriculumului universitar nord-american sub presiunea unui fel de proiect de sinucidere culturală și științifică bazat pe abjurarea rădăcinilor greco-romane ale universității și asumarea unei vinovății infinite pentru tot ce a făcut vreodată lumea occidentală. Soluția propusă de autor în întreaga lucrare, de fapt în întreaga sa viață și în ansamblul operei, este tocmai restaurarea legăturilor noastre esențiale
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
un joc de poliții și servicii secrete, de infiltrări și delațiuni... Papa e strâns cu ușa și consimte să interogheze șaptezeci și doi de Templieri, care confirmă mărturisirile făcute sub tortură. Papa ține Însă cont de pocăința lor și joacă pe cartea abjurării, pentru a-i putea ierta. Iar aici se petrece Încă ceva - care constituia un punct ce trebuia rezolvat În teza mea, și mă găseam Împărțit Între două izvoare contradictorii: papa abia a obținut cu greu, și În ultimă instanță, deținerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe cele bărbătești. îmbrăcându-le, Jeanne își recunoștea în mod automat vinovăția. Aceasta era interpretarea lui Cauchon. Drept care acesta a declarat-o încă o dată eretică. Era în noaptea de 28-29 mai a anului 1431. Condamnarea Ioanei d’Arc După episodul abjurării din cimitirul Saint Ouen în 24 mai 1431, Ioana a fost condamnată la închisoare pe viață, având drept hrană pâine uscată și apă. La plecarea din Saint Ouen, Ioana a spus: „Ei bine, oameni ai Bisericii, duceți-mă în închisoarea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
meseria nu ca răufăcător, ci pentru a se stârpi sămânța otrăvită a ereziei. Dar ce domeniu i-a scăpat? A devenit ideolog, șef de stat, ministru al Securității. În acest timp, specialiștii ne vorbesc despre nostalgia "măsurii". Textul exact al abjurării lui Galilei: "Eu, Galileo, în al 70-lea an al vieții mele, în genunchi în fața eminențelor voastre, având dinaintea ochilor Evangheliile pe care le pipăi cu propriile mele mâini, abjur, blestem și detest eroarea și erezia mișcării pămîntului". Era firesc
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Să fie anatema!“ „Oricine care, din naivitate, ordin, prozelitism, calcul sau rea-credință, a fost inițiat În lojă, colegiu, priorat, capitul, ordin ce În mod nepermis se reclamă de la supunerea față de Superiorii Necunoscuți și față de Stăpânii Lumii, să facă act de abjurare În noaptea asta și să implore exclusiva reintegrare În spiritul și În trupul unicei și adevăratei norme, anume Tres, Templi Resurgentes Equites Synarchici, triunicul și trinosoficul ordin mistic și ultrasecret al Cavalerilor Sinarhici ai Renașterii Templiere!“ „Sub umbra alarum tuarum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
De câte ori îi simt pe trupul meu, nu-mi rămâne decât să mă scutur de nisip..." A trebuit să aștept să se potolească vântul, ca să aud răspunsul: "Șerpii sunt adevărați, Galilei". VII ― Să ne întoarcem la momentul în care ai abjurat. ― Abjurarea era o formalitate. Speram că toată lumea va înțelege asta. Ca să scap cu viață, am retractat de formă un adevăr pe care, oricum, nu-l poate modifica nimeni. Fie că retractam, fie că nu, pământul tot se învîrtea mai departe. Cu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Se bazează și pe zelul celor înfricoșați de a se arăta nepericuloși. Înfricoșați, ne grăbim să-i asigurăm pe inchizitori că gândim cum ne cer ei, nu e nici un motiv să fim bănuiți, chemați la interogatorii. Încât argumentul tău că abjurarea a fost o formalitate reprezintă, iartă-mă, o scuză șubredă. Inchiziția nu ținea să-ți schimbe ideile. Îi era de ajuns să dovedească tuturor că nici tu nu îndrăznești să spui ce crezi. În clipa aceea mulți oameni și-au
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
tu nu îndrăznești să spui ce crezi. În clipa aceea mulți oameni și-au spus, probabil, că nu mai puteau spera nimic " Dacă Galilei n-a cutezat, având probe clare că pământul se învîrtește, cum o s-o facem noi?" Așa că abjurarea ta a pus multor guri o pavăză. Și mai e ceva, Galilei. ― Uită-te mai bine cum își arde vara parfumurile. Ea e convingătoare fără patos. ― Bine. Dar va trebui să duc într-o zi logica mea mai departe. Desigur
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Leonardo, se naște mai iute ca orice. ― Ca să nu mai spun că nu cei care îndură frica sunt marea problemă, ci cei care produc frica. Nu există înfricoșați fără o cauză. Asta se uită . În schimb, se discută continuu despre abjurarea mea De parcă ea reprezintă rușinea. Eu și încăpățînarea mea de a trăi. Nu cei care m-au adus în situația să mă tem. E drept asta, spune-mi? ― Dar ești de acord, Galilei, că participăm la teroare prin frica de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
la moarte a izbucnit în râs. Am crezut că era nebun. Dar răspunsul lui m-a trezit din somn: Mă cheamă Galileo Galilei." ― Înțeleg că ți-ar fi plăcut să ai curajul celui din vis. ― Spune-mi, crezi că orice abjurare e nedemnă? Chiar să nu conteze ceea ce te poate face să șovăi? ― E ceea ce aș vrea să aflu și eu, Galilei... Dar nu mi-ai mai spus nimic despre Ana. XXIV ― Aștept în flecare noapte să-i aud vocea puțin
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
simțit ce am simțit și eu: o uriașă recunoștință că există oameni ca tine care dovedeau că Inchiziția nu e, de fapt, atotputernică, unele adevăruri putând fi spuse, măcar, în șoaptă. Și, dintr-o dată, peste recunoștința noastră s-a prăbușit abjurarea ta, ca un val de frig, care a înghețat toate speranțele. Inchiziția își demonstra, cu o obrăznicie solemnă, puterea. Din această descurajare s-au născut reproșurile care ți se fac, Galilei. ― Vrei să spui că viața mea nu-mi mai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
poți fi măsurat cu măsura comună. ― V-ați așteptat să dau mai mult decât sunt în stare să dau. Și ați uitat esențialul. Că viața e ultimul lucru pe care-l dai. ― De fapt, regretul celor care nu-ți iartă abjurarea e că te-ai dovedit prea asemănător cu noi. Nu suntem niște eroi care n-au avut ocazia să-și demonstreze eroismul. Suntem niște biete ființe înfricoșate. Ne temem pentru viața noastră atât de tare încît n-am fi riscat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
te joci cu focul. Ne-am simțit ocrotiți de inteligența ta. Și cu atât mai greu ne-a fost să te vedem, apoi, smerit, blestemîndu-ți ereziile. Ne-am simțit nu numai dezamăgiți, ci și mai vulnerabili, mai expuși pericolelor. După abjurarea ta, suntem mai dezarmați, Galilei. Asta nu ți se iartă. Că prin slăbiciunea ta, ne-ai arătat slăbiciunile noastre. În fapt, oamenii îți aduc un omagiu recunoscând că, fără tine, sunt mult mai slabi. Până când tu ai abjurat, am trăit
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
zic ție. Nu cred că trebuia să confirm, prin moartea mea, că Inchiziția e odioasă. O victimă mai puțin n-o face mai acceptabilă. Ea rămâne ce este chiar dacă eu mai privesc încă soarele și cerul. ― Recunoaște, cel puțin, că abjurarea ta putea stârni confuzie. ― Până și Dumnezeu era de aceeași parte cu ei. Îl invocau continuu. Pe rug aș fi fost singur. Să mă simt vinovat și pentru asta? Acolo, se vorbea despre rug nu în general, teoretic, ci cu privire la
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să crezi o iotă din retractarea ta, cu toate că ai rostit-o cu mâinile lipite de Evanghelii. ― Părerile mele erau bine cunoscute. Nu era nici un risc să-și închipuie cineva că mă îndoiam cu adevărat de ceea ce susținusem până atunci. O abjurare formală era soluția cea mai inteligentă în situația în care mă aflam. Sfântul Oficiu apucase să decidă că teoriile mele erau erezii și să anunțe public asta printr-un edict. Nu mai putea da înapoi fără să se compromită. ― Singura
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
spui în legătură cu viața e corect. Numai că, din acest fapt, perfect normal, că omul ține la viața lui, Inchiziția trage o concluzie abjectă. Ea a înțeles că nu trebuie decât să amenințe cu moartea ca să-și impună dogmele. Astfel, orice abjurare devine, fără voia celui care a abjurat, o invitație la practicarea terorii ca metodă de convingere. Abjurarea ta, Galilei, a fost una din cele mai mari izbânzi ale Inchiziției. ― Dar asta nu e vina celor care se văd constrânși să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
lui, Inchiziția trage o concluzie abjectă. Ea a înțeles că nu trebuie decât să amenințe cu moartea ca să-și impună dogmele. Astfel, orice abjurare devine, fără voia celui care a abjurat, o invitație la practicarea terorii ca metodă de convingere. Abjurarea ta, Galilei, a fost una din cele mai mari izbânzi ale Inchiziției. ― Dar asta nu e vina celor care se văd constrânși să abjure. Ei se trezesc într-o situație în care sunt nevoiți să fie egoiști. Dacă nu-și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
plină de surprize urâte. ― Erai un om vesel. Un răsfățat. ― Mă întreb uneori, ce anume m-a făcut să văd lumea într-un chip diferit. Spectrul rugului? Sau ce am aflat după? ― Poate și bătrânețea. Mi-ai atras atenția că abjurarea s-a petrecut la șaptezeci de ani. ― Pe lângă multe slăbiciuni pe care le aduce, bătrânețea ne pricopsește cu "darul" de a vedea mai bine unele lucruri pe care, înainte, nu prea le observam, din fericire. După ce am studiat cerul atâția
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Ea cheamă doar disprețul, nu-i așa? ― Nu, Galilei. Tu ai preferat să trăiești. ― Nu m-am ferit să consimt că tot ce sper eu se leagă de partea din mine care a abjurat. ― Mă gândeam într-o zi că abjurarea ta a avut, în realitate, un tâlc mai grav decât afirmația că pământul se învîrtește. Inchiziția nu și-a dat seama de asta. ― Ce vrei să spui? ― Umilindu-te, tu le strecurai oamenilor ideea că tot ce e important se
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
părăsi, Galilei. ― Cum stam întins în pat, m-am gândit că, într-o privință, ai dreptate. Nu există glorie decât printre oameni Chiparoșilor nu le pasă de descoperirile mele... Și, în clipa aceea, am înțeles, uimit, că, în loc să mă coboare, abjurarea m-a înălțat, poate... ― Cum așa? ― Înainte, eram convins că totul mi se cuvine și nu vedeam nici o limită a geniului meu. Cele întîmplate m-au scos din asta și m-au ridicat la calitatea de om. Inchiziția e o
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Și pot să-mi recapitulez, liniștit, viața. Dar întîlnirea cu Inchiziția m-a schimbat mai mult decât am crezut. Și chiar mai mult decât îmi place să recunosc. ― Iartă-mă că te-am tulburat, Galilei. Te-am căutat, convins că abjurarea ta nu te privește doar pe tine. ― N-ai făcut decât să mă așezi în fața destinului meu și să mă ajuți să înțeleg că poți, cu aceleași cuvinte, să speri și să deznădăjduiești. Știi ce mi se pare mai trist
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
nu te privește doar pe tine. ― N-ai făcut decât să mă așezi în fața destinului meu și să mă ajuți să înțeleg că poți, cu aceleași cuvinte, să speri și să deznădăjduiești. Știi ce mi se pare mai trist în abjurarea mea? Nu faptul că am abjurat, ci că am putut fi silit să abjur. ― Julia a fost mai puternică decât noi, Galilei. ― Murind. Dar trebuie să murim pentru a nu ne mai fi frică? ― Poate că Julia știa, Galilei, ceva
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
avocățești, printre intelectuali și prelați, nobili și oameni sărmani. Nicicând nu reușise cineva să reziste la acea necontenită cascadă de ură și violență, de abuzuri și cruzime; cei mai puternici înduraseră doi-trei ani, după care se prăbușiseră, sau căzuseră pradă abjurării sau unui jurământ fals pentru a-și grăbi moartea. Ceea ce cu Tommaso nu se întâmplase, ba chiar pe măsură ce timpul trecea, cu atât mai tare se accentua în el convingerea că e ocrotit de diavol și de Dumnezeu, care parcă se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]