32 matches
-
ultima și cea mai naltă ținută a artei noastre, în care fiecare actor singular are să se privească și să se simtă ca parte a unui întreg, un întreg pe care e chemat a-l reproduce în măsura însemnătății rolului său. Abnegațiunea de sine a personalității întîmplătoare, care am recunoscut-o ca o condiție sine qua non a reprezentărei dramatice, primește la reprezentarea unui op poetic întreg încă un caracter spețial, acela de-a se abnega neîntrerupt în interesul întregului și de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
poate înflori decât prin o emulațiune vie, prin o tânără vivacitate a tuturor puterilor, toate acestea cer nimicirea acestui stricăcios monopol. Căderea monopolului însă pune libertatea mișcărei, putere în tendință, seriozitate și iubire pentru arte, cu asta un fel de abnegațiune în interesul întregului, în locul relei dispoziții, a lîngezirei, a lenevirei în posesiunea asigurată a rolelor și a unei tâmpiri gradate față cu cele mai nalte interese ale artei. Artistul trebuie s-o știe cum că nu-l exclude un drept
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
primite de acasă, prin gura nemuritorilor dascăli cari au aprins cu grai de foc simțul ființării noastre naționale pe acest sfânt pământ al Bucovinei în inimile odraslelor, a căror educație o făceau, asemenea marei opere ce se săvârșea cu aceeași abnegațiune și în același timp la vatra de lumină a liceului lui Șaguna și Popazu din Brașov, pentru intelectualitatea Ardealului”. Planul de învățământ cuprindea, pe durata tuturor celor opt ani de liceu, studiul religiei greco-ortodoxe, care a fost predată de către
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
forma neroziei), interesul bine înțeles față cu cel rău înțeles, iată cel[e] două părți a unui ș-aceluiași sâmbure ce mișcă istoria: egoismul. Cu cea mai mare luare aminte trebuiesc cercetate așa-numitele acte de devotament, de curaj, de abnegațiune. Cel puțin 90 din 100 sunt flori istorice iară nu adevăruri. Și când strănepoții vor citi odată despre luptele naționale, reflectate nu în lumina nouă a teoriei, care o preface într-o luptă de interese, ci în lumina viorie a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mă stăpânesc Ăîi scria lui Garabet Ibrăileanu), ați văzut o, m-ați mișcat mult cu asta, voi ști sper, și să mă retrag la timp. Voi scrie atunci poveștile celorlalți. Și iată-mă gata să plâng la ideea acestei viitoare abnegațiuni...“ 19 februarie 1914).” Investigațiile merg de la cunoscut spre necunoscut, de la revelație la autoportret Ăpoveștile sufletului), la observații abordând destinul femeii în general. Autoarea sfidează normele compoziționale și stilistice, preferând confuzia genurilor, într-o expunere alertă, degajată, în care pasiunea și
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
polemică. În acest sens, titlul articolului "Cum se jertfește un redactor", din 9 iulie 1876, anunță tonul ironic al jurnalistului la adresa unui redactor de la Curierul intereselor generale: "Redactorul Curierului intereselor generale, numai spre a fi consecuent, se jertfește cu mare abnegațiune pe altarul logicei. La reflectarea noastră, pe care d-lui o numește rectificare (când noi n-am avut de a rectifica nimică), d-sa răspunde că vechil (espresie rămasă din legislațiunele vechi) este ecuivalent cu advocat. În faptă însă cuvântul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
zâmbit în forul său interior de "ridicolul" delirului popular; pentru dl Maiorescu, ne spune dl Panu (în "Săptămîna", anul 1901, 4), Revoluția Franceză a fost o "epidemie morală". 4 "Arta vieții ? Rezervă, discrețiune, cumpătare, în genere negațiune și în rezumat abnegațiune." "Ferește-te a da sfaturi." (Critice, II, p. 396 și p. 386. Aforisme.) În "Convorbiri", zice Alecsandri (Scrisori, p. 64), e numai "critică și iar critică, și tot critică". Vezi și dl Panu ("Săptămîna", anul 1901, 6, și anul 1903
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]