93 matches
-
majoritatea semenilor lor manifest] curaj moral. De exemplu, în Statele Unite, acum dou] sute de ani, oricine se împotrivea sclaviei, fie și numai într-o conversație întâmpl]toare, manifestă curaj moral, dat fiind climatul moral al epocii. F]r] îndoial], un aboliționist manifestă și mai mult curaj. Dar atunci curajul nu este o chestiune de tipul „totul sau nimic”. Diferența dintre Etapele 5 și 6 nu este numai c] abilit]țile cognitive caracteristice Etapei 6 dau mai mult] substanț] moral] și astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Nesupunerea civică (1849), el povestește În acest text despre șederea sa În Închisoare ca urmare a refuzului de a plăti o taxă destinată să finanțeze războiul cu Mexicul. În 1859, tot el i-a luat apărarea lui John Bown, terorist aboliționist. Printre inițiatorii mișcării, Îl mai putem cita pe Ghandi (1869-1948), care a fost avocat În Africa de Sud, unde i-a apărat pe indieni de politica de segregare rasială aplicată În această țară (1893). Întors În India, a lansat la rândul său
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
instrument privilegiat de mântuire (Martin, 1990, p. 145 și urm.). În ciuda acestor rezerve, este neîndoielnic faptul că Învățătura marilor religii, deși nu a fost pusă totdeauna În practică de credincioșii lor, a avut un efect benefic. Pentru lumea occidentală, primii aboliționiști au fost quakerii din Pennsylvania, care, la 1688, au publicat „Protestul din Germantown”, În care atât sclavia, cât și comerțul cu sclavi erau În mod clar denunțate. La mijlocul secolului al XVIII-lea, renașterea evanghelică engleză, suscitată de predicile lui John
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
supuși adesea aceștia din urmă. Și totuși, recitindu-l astăzi, realizăm cu oroare care trebuie să fi fost condițiile de viață de atunci. Abia pe la Începutul secolului al XVIII-lea au Început să se Înmulțească semnele de umanism și manifestările aboliționiste. Vreme de cincizeci de ani, acestea rămân Însă izolate și lipsite de consecințe. Tot sub influența quakerilor, protestele vehemente ale lui Anthony Benezet, de origine hughenotă, au constrâns În 1772 „Societatea Prietenilor din Philadephia” să condamne comerțul cu sclavi. Benezet
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
larg difuzate În Anglia și Franța. Conform unei opinii larg răspândite În epocă, ar fi fost de-ajuns să fie interzis comerțul cu sclavi pentru ca sclavia să dispară; aceasta a fost și perspectiva În care s-au Înscris eforturile primilor aboliționiști. Mișcarea a căpătat elan În Anglia. Începând cu anul 1765, Granville Sharp, simplu funcționar londonez de confesiune evanghelistă, a inițiat mai multe procese pentru a obliga justiția engleză să recunoască, În 1772, că „sclavia nu ar putea exista fără o
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sclaviei n-a venit Însă decât În 1833, după noi lupte. În Franța, reacția este condusă de filosofi. În 1798, Declarația universală a drepturilor omului și cetățeanului proclamă că „toți oamenii se nasc și rămân liberi și egali În drepturi”. Aboliționiștii sunt plini de speranță, Însă cunosc prea puțin puterea negustorilor și a prejudecăților, În special a celor rasiale, care, În ciuda discursurilor frumoase, sunt bine instalate În mințile oamenilor. Franța datora cafelei și zahărului din Haiti echilibrul balanței sale comerciale, iar
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fel, transportul africanilor care semnaseră contracte de angajare În coloniile franceze din America se efectua În condiții atât de Îngrozitoare, Încât 20% dintre cei Îmbarcați puteau să moară În cursul traversării oceanului (Schmidt, 1994, pp. 172-173). În mod paradoxal, eforturile aboliționiștilor au avut uneori ca efect agravarea sorții sclavilor prin presiunea economică creată de aceste eforturi. Există astfel o strânsă corelație Între profiturile scontate ale comerțului cu sclavi negri și condițiile În care se efectua acest comerț, creșterea dificultăților de achiziționare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
crearea acestei ordini. Chiar și sectorul privat a devenit vizibil implicat în acțiuni umanitare. Corporațiile sunt chemate să demonstreze responsabilitate socială și să integreze în strategiile orientate spre profit acțiuni vizând bunăstarea oamenilor.444 Din multe puncte de vedere mișcările aboliționiste de la începutul secolului al XIX -lea au constituit evenimentul inaugural, precedând înființarea Comitetului Internațional al Crucii Roșii și a dreptului internațional umanitar, iar de atunci a avut loc o continuă acumulare de norme, reguli și instituții a căror scop era
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
și mai apoi omul în carne și oase care n-are nimic de zis atunci când vreun lider palestinian a fost ținta unui asasinat (fapt care va duce la înzecirea vocațiilor teroriste). Execuția extrajudiciară nu suscită prea multe comentarii din partea acestui aboliționist convins, chiar de-ar fi ca racheta devastatoare lansată de la distanță din elicopter să provoace mari distrugeri colaterale (de menționat că ghilotina sau scaunul electric îi cruță, de regulă, pe vecinii de palier sau pe copiii condamnatului la moarte). Naționalistul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la fraudarea persoanei sau a proprietății ei sunt ilegitime. Principiul nu include defensa, adică manifestarea unei agresivități cu scopul autoapărării. Acest principiu liberal se opune taxelor către stat precum și organizării militare, ceea ce a dus la catalogarea lui drept anarhist și aboliționist. Unii teoreticieni consideră că principiul non violenței se bazează pe dreptul fundamental la viață al fiecărui individ. Principiul nu este general acceptat. Trauma și suferința Anca Munteanu „Omul începe de la înțelesul suferinței.” Constantin Noica 2.1. Circumscrierea traumei și a
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
aceste eforturi nu au reușit să câștige suficient sprijin până în 1830, când sudul județului Alexandria a intrat în declin economic parțial din cauza neglijentei Congresului. Alexandria a fost o piață importantă în comerțul cu sclavi din America, circulând zvonuri cum că aboliționiști din Congres au încercat să pună capăt sclaviei în District; o astfel de acțiune ar fi deprimat economia bazată pe sclavi a Alexandriei. Nemulțumiți de autoritatea Congresului asupra Alexandriei, în 1840, locuitorii au început o petiție pentru retrocedarea teritoriului din
Washington, D.C. () [Corola-website/Science/298664_a_299993]
-
de stăpânii lor. Un număr mic de boieri, simțind vremurile în schimbare, chiar și-au eliberat robii. În secolul al XVIII-lea, opinia progresistă din Europa s-a întors împotriva sclaviei, însă aceasta era apărată de puternice interese constituționale. Mișcările aboliționiste au apărut din două principii fundamentale: răspândirea noilor idealuri filozofice și politice, dezvoltate din principiile Iluminismului, care culminează în Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului (1789) din cadrul Revoluției franceze, și extinderea unui nou model economic apărut în urma Revoluției industriale engleze
Sclavie () [Corola-website/Science/299891_a_301220]
-
metodele și descoperirile ulterioare din ecologie și istorie medioambientală, două surse ale ecologismului modern. Thoreau a luptat toată viața pentru abolirea sclaviei, ținând conferințe împotriva unor legi precum "Fugitive Slave Law", aclamând scrierile lui Wendell Phillips și apărându-l pe aboliționistul John Brown. Filozofia rezistenței nonviolente a lui Thoreau a influențat gândirea și acțiunea politică a unor personalități precum Lev Tolstoi, Mahatma Gandhi sau Martin Luther King, Jr.. Unii anarhiști au fost inspirați de Thoreau. Deși în eseul său despre dezobediența
Henry David Thoreau () [Corola-website/Science/308092_a_309421]
-
respectiv New York City în 1854, și spre vest, trecând de regiunea Marile Lacuri|Marilor Lacuri și vizitând Cascadele Niagara, Detroit, Chicago, Milwaukee, St. Paul și Mackinac Island. După raidul lui John Brown la Harpers Ferry, multe voci importante ale mișcării aboliționiste s-au distanțat de Brown, laudele la adresa lui devenind rare și vagi. Thoreau a fost dezgustat de aceasta, și a compus un discurs - „"A Plea for Captain John Brown"” - în care l-a apărat pe Brown și acțiunile sale, fără să
Henry David Thoreau () [Corola-website/Science/308092_a_309421]
-
de aceasta, și a compus un discurs - „"A Plea for Captain John Brown"” - în care l-a apărat pe Brown și acțiunile sale, fără să recurgă la compromisuri. Discursul lui Thoreau s-a dovedit a fi convingător: pentru început, mișcarea aboliționistă a început să-l privească pe Brown ca pe un martir, și pe vremea Războiului Civil American armatele Nordului au cântat ode lui Brown. După cum s-a exprimat un biograf contemporan al lui Brown : „"Dacă, așa cum Alfred Kazin sugerează, fără
Henry David Thoreau () [Corola-website/Science/308092_a_309421]
-
educarea lor și înrolarea în armata revoluționară care lupta contra britanicilor. Oricum, statul Carolina de Sud a rămas "faimos" prin acordarea unui clar veto propunerii. S-a opus comerțului cu sclavi, fiind co-fondatorul și președintele celei de-a doua societăți aboliționiste a țării. Deși există niște "umbre" asupra viziunii rasiale a lui Hamilton, întrucât nu era un adept al egalitarismului ne-echivoc, concepția sa era una dintre cele mai progresiste ale timpului său, a fost concluzia istoricului James Horton. Hamilton este
Alexander Hamilton () [Corola-website/Science/303198_a_304527]
-
a exercitat un singur mandat de doi ani. Era singurul Whig din delegația statului Illinois, dar a dat dovadă de loialitate față de partid participând la aproape toate voturile și ținând discursuri în care apăra linia partidului. În colaborare cu congressmanul aboliționist , a redactat o propunere legislativă de abolire a sclaviei în Districtul Columbia, cu compensație pentru proprietari, stipulări care să oblige la capturarea sclavilor fugari, și supunerea chestiunii la referendum. El a abandonat propunerea după ce ea nu a întrunit suficientă susținere
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
care în cele din urmă l-a învins pe principalul adversar . Partidul Whig era ireparabil scindat de către Legea Kansas-Nebraska. Lincoln scria: „cred că sunt un Whig, dar alții spun că nu mai există niciun Whigs, și că eu sunt un aboliționist [...] eu nu fac decât să mă opun "răspândirii" sclaviei.” Din resturile vechiului Partid Whig, și din unii nemulțumiți din partidele , , și Democrat, s-a format, cu directa participare a lui Lincoln, un nou partid, Partidul Republican. La , Lincoln s-a
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
că pervertește valorile Părinților Fondatori, care considerau că , în timp ce Douglas a pus accent pe , opinia să că coloniștii locali sunt liberi să aleagă dacă să permită sau nu sclavia, și l-a acuzat pe Lincoln că s-ar fi alăturat aboliționiștilor. Dezbaterile aveau atmosfera unei finale de box și a atras mii de spectatori. Lincoln a afirmat că teoria promovată de Douglas este o amenințare la adresa moralității națiunii și că Douglas reprezintă o conspirație pentru extinderea sclaviei în statele libere. Douglas
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
a SUA. , numit la 21 ianuarie 1862 și devenit membru la 24 ianuarie 1862, a fost ales ca avocat antisclavie susținător al cauzei Uniunii. , numit la 16 iulie 1862, îl susținuse pe Lincoln în alegerile din 1860 și era un aboliționist convins. David Davis, manager al campaniei lui Lincoln din 1860, numit la 1 decembrie 1862 și devenit membru la 8 decembrie 1862, fusese judecător și în curțile de circuit din Illinois unde activase Lincoln. , fost judecător al Curții Supreme a
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
Franklin D. Roosevelt, deși uneori Lincoln și Washington, sau Washington și Roosevelt, își schimbă locurile. Asasinarea președintelui Lincoln l-a transformat pe acesta într-un martir național și i-a adus o recunoaștere de proporții legendare. Lincoln era văzut de aboliționiști ca un luptător pentru libertatea umană. Republicanii i-au legat numele de partidul lor. Mulți, dar nu toți, din Sud, îl considerau pe Lincoln un om cu calități remarcabile. Schwartz susține că reputația lui Lincoln a crescut încet la sfârșitul
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
că se opune egalității sociale, și propunea . Apărătorii săi, cum ar fi autorii Dirck și Cashin, au răspuns că nu era așa de rău ca majoritatea politicienilor vremii; și că era un „vizionar moral” care a ajutat la progresul cauzei aboliționiste, pe cât de repede s-a putut din punct de vedere politic. Accentul s-a deplasat de la Lincoln-eliberatorul la un argument că negrii se eliberaseră singuri din sclavie, sau cel puțin au fost responsabili pentru forțarea guvernului să-i elibereze. Istoricul
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
ferate a adus un mare plus industriei din regiune și comerțului. De la mijlocul secolului al 19-lea , Boston înflorit cultural. A devenit renumit pentru cultura sa rarefiată literar și patronajului artistic generos. De asemenea, a devenit un centru al mișcării aboliționiste.Orașul a reacționat puternic la Legea Fugitive Slave din 1850, care a contribuit la încercarea președintelui Franklin Pierce de a face un exemplu din Boston, după cazul Fugitive Slave Burns. În 1822, cetățenii din Boston au votat pentru a schimba
Boston () [Corola-website/Science/302678_a_304007]
-
demonstreze un tratament mai bun față de minoritățile sale etnice, precum și nevoia de cooperare cu Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei. Aceste idei nu au mai putut fi dezvoltate, din cauza izbucnirii Războiului de Secesiune din America, război care a divizat nordul aboliționist de sudul care dorea menținerea sclaviei. El a cerut să se înroleze ca voluntar în Armata Uniunii (nordul aboliționist) pentru a-și susține ideile sale generoase. Este acceptat în anul 1861 ca locotenent în cadrul Regimentului 15 de Infanterie din Iowa
George Pomuț () [Corola-website/Science/299455_a_300784]
-
Valahiei. Aceste idei nu au mai putut fi dezvoltate, din cauza izbucnirii Războiului de Secesiune din America, război care a divizat nordul aboliționist de sudul care dorea menținerea sclaviei. El a cerut să se înroleze ca voluntar în Armata Uniunii (nordul aboliționist) pentru a-și susține ideile sale generoase. Este acceptat în anul 1861 ca locotenent în cadrul Regimentului 15 de Infanterie din Iowa, compus din peste 1.000 soldați și 37 ofițeri, sub comanda colonelului Reid. Pomuț a fost promovat ca locotenent
George Pomuț () [Corola-website/Science/299455_a_300784]