KorAP: Find »[drukola/base=abreacție & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 >

48 matches

Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328

ai putea lăsa ca ochii să se deschidă.. și ești perfect conștient de locul în care te afli,... de momentul zilei,... de ceea ce este bun în viața ta acum... ce vârstă ai,... și așa mai departe. Încurajarea de către terapeut a abreacției motrice sau silențioase la un anumit moment din terapie este o chestiune de stil terapeutic, cadru teoretic, pregătire, experiență și adecvare contextuală. Frecvent pacienții au nevoie să continue să treacă în revistă sau să prelucreze experiențele formative pe parcursul mai multor

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
și înțelegerea matură oferă circumstanțele optime pentru o terapie productivă și rapidă. Pentru a folosi o abordare retrogradă, mergând înapoi pe segmente de timp, ceea ce este cea mai bună alternativă pentru cei ce sunt începători în hipnoanaliză evitând probabilitatea de abreacție care ar putea produce necazuri. Pentru a diminua riscul de abreacție, care poate fi realizată de către terapeut înaintea căutării, astfel ca pacientul să nu fie nevoit să retrăiască un eveniment tulburător și să poată să privească evenimentul de parcă i s-

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
rapidă. Pentru a folosi o abordare retrogradă, mergând înapoi pe segmente de timp, ceea ce este cea mai bună alternativă pentru cei ce sunt începători în hipnoanaliză evitând probabilitatea de abreacție care ar putea produce necazuri. Pentru a diminua riscul de abreacție, care poate fi realizată de către terapeut înaintea căutării, astfel ca pacientul să nu fie nevoit să retrăiască un eveniment tulburător și să poată să privească evenimentul de parcă i s-ar fi întâmplat altcuiva. Pentru a obține permisiunea inconștientului înainte de a

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
eul experiențial” și de „eul observator” și spune că pacientul care va avea succes este cel care se poate mișca înainte și înapoi între aceste două tipuri de experiențe. Dacă pacientul este un eu observator pur atunci vor apare puține abreacții emoționale și experiența va fi în principal una cognitivă. Ceea ce în context psihodinamic nu este de mare folos. Pe de altă parte dacă pacientul este un eu experiențial aceasta poate duce la reacții iatrogene negative deoarece disocierea este minimalizată. În

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
p.238Ă. Gibson și Heap (1991Ă descriu o procedură pentru a ajuta pacientul să rezolve amintirile traumatice și deranjante din copilărie prin utilizarea stărilor eului, după cum urmează: Pacientul este regresat spre un asemenea incident și se permite să apară orice abreacție: apoi terapeutul ghidează pacientul printr-un fel de psihodramă în fantezie în care se sugerează că starea eului adultă, posedând toate resursele, cunoștințele și învățăturile acumulate de la acel incident încoace se întoarce în timp și furnizează stării copil a eului

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
proces deoarece permite pacientului să intre în starea psihologică și biochimică în care a apărut inițial învățarea dependentă de stare și permite activarea stărilor eului pentru a lucra cu ele terapeutic. Dorim să ajutăm părțile personalității să tolereze descoperirea și abreacția fără retraumatizare, pentru a controla, renegocia și integra experiențele adunate, pentru a se întări și maturiza în asemenea măsură încât să fie restaurată armonia interioară. Echilibrul dintre întărirea eului din prezent și descoperirea experiențelor din trecut este critică. Subliniem utilizarea

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
de gestionare a stresului. O discuție anterioară asupra catharsisului în terapie a subliniat importanța regresiilor parțiale, în care o parte din pacient simte vârsta regresată și o alta reține perspectiva adultă cu o abilitare a unei recadrări constructive după o abreacție adecvată. Într-o regresie sau retrăire completă pacientul „retrăiește” experiențele trecute, adesea cu abreacție considerabilă, fără prezența aparentă a învățăturilor, experienței și rațiunii adulte. Din punctul meu de vedere o regresie „conștientă” completă are prea puțină valoare terapeutică, deși unii

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
regresiilor parțiale, în care o parte din pacient simte vârsta regresată și o alta reține perspectiva adultă cu o abilitare a unei recadrări constructive după o abreacție adecvată. Într-o regresie sau retrăire completă pacientul „retrăiește” experiențele trecute, adesea cu abreacție considerabilă, fără prezența aparentă a învățăturilor, experienței și rațiunii adulte. Din punctul meu de vedere o regresie „conștientă” completă are prea puțină valoare terapeutică, deși unii terapeuți propun acest lucru în anumite situații clinice (Greenleaf, 1969, 1990Ă. O serie de

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
surprinsă vei fi (s-a ridicat un deget de la mâna stângă a Anei și apoi brațul ei a levitată. Sugestia ca Ana să se privescă pe un ecran de telvizor a creat o disociere care a diminuat considerabil posibilitatea de abreacție. Nivelul de disociere a putut fi crescut prin sugestia că imaginea poate fi în alb și negru sau chiar „difuză”, sau prin ajustarea volumului sunetului. Revizuirea internă După stabilirea semnalelor ideodinamice Anei i s-a cerut să se centreze pe

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
experiențe prototip care au fost legate de problema sa sexuală. A existat o oarecare conștientizare a acestor evenimente; de exemplu relația sa din trecut cu mama și mai târziu o experiență homosexuală. Aceste evenimente au fost trecute în revistă cu abreacție emoțională minimă. În acestă situație nu au fost făcute interpretări de către terapeut și nici nu au fost făcute intervenții pentru încurajarea ventilării emoționale, deși acestea ar fi putut fi opțiuni viabile. După trei „cicluri” de chestionare ideodinamică John a semnalizat

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
știi conștient atunci mintea ta inconștientă te va lăsa să știi... poate într-un vis mai târziu în noaptea aceasta... sau poate într-un alt fel, poate cu o senzație corporală sau un sentiment diferit. Este foarte improbabil ca numai abreacția sau experiența traumatică să fie suficiente pentru a lucra cu pacienții cu SSPT (Van der Hart și Brown, 1992; disponibil pe www.trauma-pages.comă. Putman (1989Ă arată că materialul abreactat trebuie procesat cu grijă și prelucrat. Ceea ce pare important în

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
a început să se simtă mai puțin confortabil...și progresează încet până la acel punct în timp când corpul tău s-a simțit inconfortabil. Este esențial ca terapeutul să aibă o experiență considerabilă în utilizarea acestor abordări, deoarece poate apare o abreacție semnificativă (vezi capitolul 3 și de asemenea Kleinhauz și Berab, 1981; Carich, 1986; Hammond, 1990aă. În afară de tehnica de bază pentru regresie prezentată mai sus, se pot folosi de asemenea metodele hipnoanalitice discutate în capitolul 5, pentru a accesa dinamica inconștientă

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
apoi încurajată să își examineze propria imagine reflectată în apele calme ale unui râu calm înconjurat de stres. Ședința a culminat cu obstrucția râului și invitația ca pacienta să îndepărteze obstacolul și să refacă curgerea liniștită. Aceasta a declanșat o abreacție a pacientei care a părut să ducă la o rezolvare cu succes a problemei. Această metaforă se adresează atât motilității modificate a intestinului cât și conținutului emoțional al simptomelor. Zimmerman concluzionează că: „Abreacția trăită de această pacientă precum și comentariile ei

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
refacă curgerea liniștită. Aceasta a declanșat o abreacție a pacientei care a părut să ducă la o rezolvare cu succes a problemei. Această metaforă se adresează atât motilității modificate a intestinului cât și conținutului emoțional al simptomelor. Zimmerman concluzionează că: „Abreacția trăită de această pacientă precum și comentariile ei la terminarea ședinței de terapie sugerează deblocarea răspunsului său emoțional, mai degrabă decât a intestinului, ca factor principal de recuperare”. Deși există dovezi privitoare la folosirea hipnoterapiei în tratamentul SCI, ea nu trebuie

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
acest caz terapeutul lucrează cu un membru al familiei (în transăă și celălalt partener sau familia (probabil în transăă fiind de față. Se utilizează principiul terapeutic al „imaginației pasive”, care poate conduce unul sau mai mulți membri ai familiei la abreacție emoțională (silențioasăă sau la câștigarea insight-ului sau autocunoașterii prin rezolvarea conștientă și inconștientă de probleme; Hipnoza familială „de grup” în care terapeutul lucrează cu întreaga familie sau cuplul în același timp, poate prin folosirea unei forme de relaxare sau cu ajutorul

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
care terapeutul lucrează cu întreaga familie sau cuplul în același timp, poate prin folosirea unei forme de relaxare sau cu ajutorul fanteziei ghidate de grup. În acest caz toți membrii familiei își imaginează „activ”, ceea ce poate conduce la insight spontan sau abreacție la toți membrii familiei sau doar la unii dintre ei. De asemenea unii terapeuți presupun că va fi inițiat un proces de căutare inconștientă la fiecare persoană. Facilitarea sincronicității ultradiene (Rossi și Nimmons, 1991Ă, în care membrii familiei devin mai

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593

este o reacție pozitivă, reparatoare, cu rol restaurator, legată de principiul vital, deci sanogenetică. Orice agresiune presupune un agent traumatic, o „psihotraumă” care acționează din exterior asupra persoanei, având un efect nociv. Traumatismului, care acționează din exterior, i se opune abreacția, care este, cum spuneam, o mișcare de acțiune din interior. Abreacția delimitează două forțe opuse reacție față de traumatism: abreacția propriu-zisă (răspunsul „în afară”) și retenția (răspunsul „în interior”). Boala reactivă apare ca o „încărcare” a individului datorită unei abreacții insuficiente

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
vital, deci sanogenetică. Orice agresiune presupune un agent traumatic, o „psihotraumă” care acționează din exterior asupra persoanei, având un efect nociv. Traumatismului, care acționează din exterior, i se opune abreacția, care este, cum spuneam, o mișcare de acțiune din interior. Abreacția delimitează două forțe opuse reacție față de traumatism: abreacția propriu-zisă (răspunsul „în afară”) și retenția (răspunsul „în interior”). Boala reactivă apare ca o „încărcare” a individului datorită unei abreacții insuficiente, așa cum se poate vedea în schema de mai jos: diagrama p.

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
traumatic, o „psihotraumă” care acționează din exterior asupra persoanei, având un efect nociv. Traumatismului, care acționează din exterior, i se opune abreacția, care este, cum spuneam, o mișcare de acțiune din interior. Abreacția delimitează două forțe opuse reacție față de traumatism: abreacția propriu-zisă (răspunsul „în afară”) și retenția (răspunsul „în interior”). Boala reactivă apare ca o „încărcare” a individului datorită unei abreacții insuficiente, așa cum se poate vedea în schema de mai jos: diagrama p. 249 ms Psihotraumatism Retenție Abreacție Persoana Boală reactivă

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
opune abreacția, care este, cum spuneam, o mișcare de acțiune din interior. Abreacția delimitează două forțe opuse reacție față de traumatism: abreacția propriu-zisă (răspunsul „în afară”) și retenția (răspunsul „în interior”). Boala reactivă apare ca o „încărcare” a individului datorită unei abreacții insuficiente, așa cum se poate vedea în schema de mai jos: diagrama p. 249 ms Psihotraumatism Retenție Abreacție Persoana Boală reactivă În sensul celor de mai sus, boala reactivă se definește în felul următor: a) ca un tip particular de răspuns

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
reacție față de traumatism: abreacția propriu-zisă (răspunsul „în afară”) și retenția (răspunsul „în interior”). Boala reactivă apare ca o „încărcare” a individului datorită unei abreacții insuficiente, așa cum se poate vedea în schema de mai jos: diagrama p. 249 ms Psihotraumatism Retenție Abreacție Persoana Boală reactivă În sensul celor de mai sus, boala reactivă se definește în felul următor: a) ca un tip particular de răspuns la acțiunea unui psihotraumatism din afara persoanei, b) ca o insuficiență a mecanismului de abreacție cu încărcarea interioară

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
ms Psihotraumatism Retenție Abreacție Persoana Boală reactivă În sensul celor de mai sus, boala reactivă se definește în felul următor: a) ca un tip particular de răspuns la acțiunea unui psihotraumatism din afara persoanei, b) ca o insuficiență a mecanismului de abreacție cu încărcarea interioară emoțională a persoanei. Studiind relația dintre psihotraumatism și reacție, Th. Kammerer notează existența a trei faze în dinamica psihopatologică a reacțiilor după cum se poate vedea mai jos: 1) Faza de șoc Aceasta corespunde momentului în care persoana

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533

și pacient trebuie să se mențină foarte strânsă, pentru a depăși momentul de neîncredere creat de intenarea de urgență (Cosman D., 2000)372. 11.5.1.1. Tehnici de intervenție în criză Tehnici utile în criză (Cosman, D.2000)373: * Abreacția: pe măsură ce pacientul își reamintește evenimentele cu încărcătură emoțională mare, starea de tensiune scade, producându-se o ventilație a sentimentelor * Clarificarea: pacientul este încurajat să-și exprime mai clar relația dintre evenimentele din viața sa. * Sugestia: pacientul este încurajat să accepte

by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]