127 matches
-
ființă,Sucombă inabila mea voință,Când numai curcubeul stă de strajă.Mă simt a ta mai mult decât, chiar mie... V. CUPA SORȚII, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2317 din 05 mai 2017. Zidiți în cochilia de fantasme, Abrutizați de dogme sau plăceri, Absenți la tot, refugiați în basme, Ne rușinăm, trufași, de ce-am fost ieri. Ne închinăm la-nvățături abstracte, Dorind, cu zel, pe toți să-i epatăm. Ființe de carton, nu suntem apte Nici dragoste, nici
CAMELIA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/camelia_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
ne e izbăvirea, Amară ca licoarea de pelin. E-o luptă dârză a ne-nvinge firea, Când clipa-i înecată de venin. (din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) ... Citește mai mult Zidiți în cochilia de fantasme,Abrutizați de dogme sau plăceri,Absenți la tot, refugiați în basme,Ne rușinăm, trufași, de ce-am fost ieri.Ne închinăm la-nvățături abstracte,Dorind, cu zel, pe toți să-i epatăm.Ființe de carton, nu suntem apteNici dragoste, nici ură
CAMELIA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/camelia_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
ivi Și în acorduri tot mai vaste cu colorit și ciripit au început dansul în caste oamenii - un regn cumplit La început au fost sălbatici cu timpul, s-au modernizat, s-au transformat; iar cei romantici, cu timpul, s-au abrutizat... Referință Bibliografică: Cândva / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1781, Anul V, 16 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
CÂNDVA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1447665321.html [Corola-blog/BlogPost/342869_a_344198]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CUPA SORȚII Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2317 din 05 mai 2017 Toate Articolele Autorului Zidiți în cochilia de fantasme, Abrutizați de dogme sau plăceri, Absenți la tot, refugiați în basme, Ne rușinăm, trufași, de ce-am fost ieri. Ne închinăm la-nvățături abstracte, Dorind, cu zel, pe toți să-i epatăm. Ființe de carton, nu suntem apte Nici dragoste, nici
CUPA SORȚII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1493992762.html [Corola-blog/BlogPost/381199_a_382528]
-
nodul” durerii atroce ce se acumulase în copleșitoare și îndelungate singurătăți, gâtuindu-i răsuflarea și fixându-i amintirea într-un timp incremenit, crucificat și ireversibil. Ia cartea, găsește un moment de gând care îndepărtează meditația unor imagini care șterg și abrutizează personagiile timpurilor de odinioară, schimbă cu degetele lungi eșarfa roșie cu bulina albe de pe un umăr pe altul, stiloul cu peniță redis se supune ascultător firului de gând tors cu încetineală în stropii de cerneală albastră înșirați în litere de-
SCRIITOAREA (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 by http://confluente.ro/Scriitoarea_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/354246_a_355575]
-
Simona Tache Ieri, în metrou, un bărbat de vreo 30 de ani (genul muncitor, deja ușor abrutizat de alcool) purta, aproape țipând, următoarea conversație telefonică: “A, da? Mamă ce tupeu ai. Să vezi ce-ți dau. Să vezi bătaie-ți dau. Stai că vezi tu acuma. Cine? Mă-ta. Mă-ta aia jegoasă. Dac-o dezbraci miroase
Te iubesc, fă, să vezi omor ce-ți dau! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21057_a_22382]
-
Fac parte dintr-o generație ai cărei mame și tați nu le-au avut foarte bine cu parentingul. N-au știut să ne arate că ne iubesc, n-au știut să ne consolideze încrederea în noi, n-au știut multe. Abrutizați de comunism, care venea la pachet cu multă nefericire, mulți dintre ei s-au refugiat în alcool, oferindu-ne o copilărie oribilă. Ducând o viață gri, lipsită de orizonturi, n-au știut nici să le deschidă pe ale noastre. Habar
Părinții și traumele de ieri versus părinții de azi și traumele de mâine by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20257_a_21582]
-
nu ieși pe ușa spitalului pentru totdeauna, nu înainte de a da cu halatul de pământ? Pe de altă parte, dacă la nervii ăștia de oțel nu ți-a dat Dumnezeu și suflet de catifea, te expui riscului de a te abrutiza îngrozitor și a te transforma, încet-încet, într-un monstru de cinism. Nu toți medicii ajung așa, dar unii ajung. Îmi imaginez că te trezești într-o zi că, în loc să-i scoți toporul din cap lu’ ăla, cu mâinile goale (nu
Trăim în era lui „repede, mult și prost”. by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20233_a_21558]
-
cuvinte, Fantazia nu este doar o închipuire maladivă a oamenilor, ci un univers indestructibil legat de lumea noastră, univers care progresează sau regresează tot în funcție de ea, mai precis în funcție de acele persoane-lianți care asigură coeziunea celor două lumi. Unii oameni însă, abrutizați de universal cotidian steril și monocord au facultatea imaginativă paralizată și, mai grav, ajung să-i contamineze pe alții cu această stare mentală, după cum îi dezvăluie Gmork, vârcolacul, lui Atreiu. Citind discuția dintre cei doi, Bastian constată lucid această situație
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
un festival de muzică irlandez, "Feis Ceoil", unde nu câștigă însă decât o dezamăgitoare medalie de bronz, din cauza neputinței (și a refuzului) de a face față la proba de „cântat pe note”. Haosul de acasă creat de un tată declasat, abrutizat de sărăcie, îl determină pe Joyce să se mute cu chirie la doamna Elizabeth McKernan. Începând cu 9 septembrie, Joyce locuiește cu Oliver Gogarty și Samuel Chenevix Trench în Turnul Martello, aflat în Sandycove, o zonă riverană a Dublinului. Șase
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
familială în universul lui Joyce, ci doar un „aranjament haotic centrat în jurul tatălui, un aranjament amenințat în mod permanent cu posibilitatea destrămării”. Figura paternă din "Portret", "Ulise" sau "Oameni din Dublin" este adesea decredibilizată: tatăl este fie alcoolic și violent, abrutizat de sărăcie și de propriile eșecuri (ca, de exemplu, în "Eveline"), fie un „încornorat” simpatic care nu reușește să își impună autoritatea (ca Leopold Bloom). În "Scila și Caribda", Stephen Dedalus afirmă că „Paternitatea ar putea fi o ficțiune legală
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Intelectuali precum el sunt mereu tratați cu dispreț, bruscați și umiliți de « colegii » lor, majoritatea țărani analfabeți. Dintre prizonierii cu origine nobiliară, patru sunt ruși (Dimov, Akimici, Ilyinski, Aristov), iar opt polonezi. Pe Akimici și Aristov, Dostoievski îi consideră prea abrutizați de viața penitenciarului. În schimb, Ilyinski, condamnat pe nedrept pentru paricid, fire sangvină și veselă chiar și în condițiile cele mai vitrege, servește drept model pentru personajul Dmitri din "Frații Karamazov". Cu nobilii polonezi are relații foarte bune la început
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
îi opune apăsător, jocul de rol al supunerii și dependenței, al ascultării și umilinței, cu toate conotațiile sale psihotice și extatice, mistice. Fiecare act sau obiect, fiecare marcare a feminității are un caracter sacrificial, este o renunțare, o ofrandă. Mâinile abrutiza(n)te care spală necontenit rufe într-o copaie de lemn cu apă leșioasă, frecându-le cu un calup zdravăn de săpun de casă(video-instalația „Spălătoreasa”), țesăturile-mătanie din pânză groasă pe care sunt scrise cu ac și ață, mecanic și
Victoria Zidaru () [Corola-website/Science/316850_a_318179]
-
al celor morți pe câmpul de luptă cu cei vii care nu sunt capabili să înțeleagă exact sensul jertfei comune. Poetul ca martor și, desigur, ca interpret al „celor care dorm sub cruci", ridică „glasul" spre o lume obtuză și abrutizată de interese materiale care dorește să producă numai rapturi, confuzii și crime abominabile. Discursul liric se constituie, de fapt, într-o tulburătoare confesiune a sa și, evident, a generației sale, unde antiteza și imaginile, deloc convenționale, evocă secvențe ale dramei
O poezie necunoscută a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6434_a_7759]
-
După aia Îi părăsea. Și Îi lua În primire kapo. Șeful era șef, dar el avea patru-cinci ajutoare, tot cu banderole pe care scria kapo și cu bâta În mână, semn al autorității. Oamenii, la un moment dat, s-au abrutizat, să știți, au devenit brute, obosiți... Nu prea mai erau sensibili la o bâtă. Dacă puteau chiuli o zi, riscau să primească o bâtă sau două. SS-iștii ăștia, când ne duceau pe noi până acolo, ne predau la garda
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
umeri cu dispreț și îi întoarse spatele. Individul se topi pe picioare câtva timp, apoi într-o dimineață îl găsirăm mort... Nu-l căina nimeni, nu era timp acolo să-ți amintești că murise un om și că dacă te abrutizai până într-atît încît nu numai că nu-ți mai păsa când unul pierise, dar chiar te bucurai că ai scăpat de el și de avântul lui scabros, nici viața ta de om viu nu mai valora mare lucru! Nu era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
neamului nostru." Iar dacă vremurile se întuneca, ele se și precipita. Prin 1943, se plânge Sabinei Cantacuzino care-i solicitase o conferință: "Am incercat de mai multe ori să mă pun la lcuru - dar sunt încă prea obosit și prea abrutizat de boală mea și tot ce am facut a fost doar o vâna opintire intelectuală." Corespondență se încheie cu mai puțin de o lună înainte de actul de la 23 august. În esență, ea trasează toate liniile vieții unui patrician, ghid sigur
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
despre ce e vorba. Da, sigur, l-a admirat odată pe Christopher Marlowe, dar asta a fost atît de demult! — Ani de zile porțiunea de autostradă de la mall acasă la noi ne-a fost foarte dragă și conducînd printre oamenii abrutizați de muncă rîdeam și tu țipai “Ah, acum Înțeleg!“ și mie-mi plăceau cuvintele astea care scoteau viața În evidență și Îmi vedeam țara pentru prima oară drama ei În trei acte: mai Întîi, actul de reinterpretare a arhitecturii prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
VI-a.“, am confirmat. „Pe microfilm, la Muzeul Literaturii. Pericol național.“ „Clar. Totul e blocat în arhivă. Îți dai seama ce s-ar întâmpla dacă s-ar publica versurile?“ Majoritatea oamenilor nici măcar nu auziseră de cele două Scrisori: manualele te-abrutizau cu prima și-a treia, eventual câteva versuri din a cincea. Puținii care-o făcuseră știau că există, dar habar n-aveau unde. Noi le-am citit la Muzeul Literaturii, în arhiva B (imaginați-vă și singuri cum); după alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
acele datini s-au stins în mare parte, iar în loc a rămas golul sufletesc, mai amar și mai greu de suportat decât chiar sărăcia. Neavând nimic de sperat de la aliații străinilor, pe cari nu-i mai pricepe, poporul nostru se abrutizează prin băuturi și e cuprins de fatalismul raselor condamnate la nefericire. Înainte, mereu înainte Americă a Orientului! E drept că dinaintea vaporului regelui Stroussberg pier codri și se stinge un neam întreg... dar ce vă pasă vouă de aceasta? După
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a înnegri sărbătorile naționale. Ei le ironizau, râdeau de steaguri și decorațiuni, evaluau prețul lampioanelor și focurilor de artificii, calculând cât costă toate acestea pe contribuabil. Ei strigau în contra așa ziselor "orgii cezariane ", a plăcerilor corupătoare, a spectacolelor imorale cari abrutizează poporul. Astăzi însă tot acești puritani vin și imitează același "orgii", poate ceva mai cu vârf. Aceleași programe, aceleași salve de artilerie, aceeași ploaie de decorațiuni și reprezentațiuni gratuite. Foile rebele ieri, oficioase astăzi, n-ar suferi deloc să vorbească
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
muncesc serios la câmp. Mă mai ajuta fiica domnului Nakai din când în când. De la isprava cu focul, am senzația că la pieptul meu sălășluiește iar acea viperă oribilă, că sângele mi s-a mai închis la culoare, că mă abrutizez pe zi ce trece. Când stau cu mama pe verandă și tricotez, mă simt amorțită și sufocată, dar când ies pe câmp să sap pământul, parcă prind aripi. Muncă brută aș numi-o. Nu e prima oară când fac așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
la câmp în fiecare zi îmi mai potolesc neliniștea ce m-a cuprins. În ultima vreme, mama a slăbit văzând cu ochii. Ouăle de șarpe. Focul. Sănătatea mamei se șubrezește pe zi ce trece. Eu, dimpotrivă, parcă înfloresc și mă abrutizez totodată. Am senzația că mă îngraș din ceea ce pierde mama. Mama n-a mai adus vorba de foc. Mi-a plăcut gluma ei: lemnele sunt făcute ca să ardă. Nu m-a dojenit deloc. Ba chiar am avut impresia că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
alung și eu pe-al meu. Câtă vreme trăiesc însă, curcubeul din sufletul meu nu va dispărea. Vă implor, răspundeți-mi. Domnului Jirō Uehara (Al Meu Cehov. M.C.Ă P.S. M-am mai îngrășat în ultima vreme. Nu pentru că mă abrutizez, ci pentru că mă maturizez. În vara asta am citit un roman de D.H. Lawrence. Numai unul. ( 2 rânduri libereă N-a sosit nici un răspuns de la dumneavoastră și vă scriu din nou. Scrisoarea pe care v-am trimis-o zilele trecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
un amfiteatru și gestul său într-o demonstrație filozofică... O, ce prelegeri ar fi putut rosti aici, profeții zădărniciei! Ce scenă admirabilă pentru a vorbi despre deșertăciune ar fi avut în altarele de piatră putrezite sub liane și în templele abrutizate de junglă! Acum, ei nu mai au ce căuta în Palenque. Ruinele nu mai sunt o tribună potrivită pentru ideile lor. Mă consider norocos. Puteam nimeri aici într-o zi ploioasă, când ploaia ar fi domnit peste pietre, cum a
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]