48 matches
-
universale, pe numele ei Alexandra Nechita, declara răspicat, într-un seducător idiom vasluiano-american, că școala este un factor parazitar, inhibant și stricător nesățios de talente virginale și că, în concluzie, nubila clonă picassiană nu va recurge în veci la serviciile abrutizante ale acesteia. Acum, la cea de-a doua sa expoziție la București, cu al cărei prilej înălțimea patronajului și-a schimbat doar numele, nu și năravul sau caracterul, cel mai minunat vlăstar germinat din compostul daco-romano-cuman, devenit femeie în toată
Amurgul unui răsărit: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17059_a_18384]
-
antractul fără de care nu-ți poți trage răsuflarea înainte de reînceperea cursei. Din acest motiv, cine nu știe să guste odihna, siesta și lîncezeala e un candidat sigur la nefericire. Potrivit britanicului există două feluri de plictis: unul rodnic și altul abrutizant. Primul cere absența excitanților, celălalt presupune lipsa activităților vitale. Dar în toate cazurile avem de-a face cu afurisita de comoditate. „O condiție esențială a plictiselii este ca facultățile celui în cauză să nu fie pe deplin ocupate. Fuga de
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
putem bucura ca zbiri, / Dacă Tu nu Te-nduri să curmi iadurile și focul / Noi ne jertfim toți și le luăm iubiților noștri locul, / Coborâm la ei să-i alinăm în amarele scrâșniri”. Viziunea apocaliptică va culmina cu spectrul alienării abrutizante și al reificării umanului din Noul apocalips: „Heruvim al lumii pus în jug, / Sufletul împingea căruțe și tractoare; Nu se mai aflau în lume oameni...Ci toți / Scrâșneau prefăcuți în ciocane, strunguri și roți”. Asemenea versuri au fost, după toate
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
obișnuit cu descinderile sale narative, cu o concretețe de antropolog sui generis, prin cotloanele sufletului de lumpen, de vicios sau de bătut de soartă pur și simplu. Problemele cotidiene legate eminamente de subzistență, măcinările generate de gândul ieșirii din sărăcia abrutizantă, relativ îndulcită în aburii alcoolului ubicuu, acuplările la granița păgânismului cu grotescul, pendularea între balamuc și închisoare - toate acestea formează pasta groasă și înțepătoare din care răzbate o explicație cu iz de legendă, preluată în metafora înger încălecat. Umanitatea feminină
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
antractul fără de care nu-ți poți trage răsuflarea înainte de reînceperea cursei. Din acest motiv, cine nu știe să guste odihna, siesta și lîncezeala e un candidat sigur la nefericire. Potrivit britanicului există două feluri de plictis: unul rodnic și altul abrutizant. Primul cere absența excitanților, celălalt presupune lipsa activităților vitale. Dar în toate cazurile avem de-a face cu afurisita de comoditate. „O condiție esențială a plictiselii este ca facultățile celui în cauză să nu fie pe deplin ocupate. Fuga de
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
lui în istorie e asigurat. Veți spune că și al lui Iliescu e asigurat. Mersi de-așa loc! Oricâte pete în soare ai căuta, n-ai să găsești nici una pe blazonul lui Havel. Absolut nici una. Havel a preferat umilința muncii abrutizante și n-a făcut niciodată caz din asta, în timp ce Iliescu se consideră "dizident" pentru c-a fost trimis "doar prim-secretar" la Iași. Ce-i drept, nea Ilici s-a străduit (fără succes) ani de zile să intre în grațiile
Omagiu lui Václav H. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14482_a_15807]
-
o cunoaște, sau cu atâtea prejudicii o studiază dacă o studiază -, că de obicei spune că literatura spaniolă este cea mai clară oglindă a vulgarității și că spiritul care se reflectă în ea este un spirit saturat de cel mai abrutizant simț comun. Și la fel cum simte aversiune față de literatura spaniolă, simte, și nu puțin, și față de cea franceză, iar când spiritul uneia și alteia fuzionează, se ivește ceva ce pentru el simbolizează Moratín4. Când vorbește despre Moratín l-am
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
a terorii se află, virtual, În somnolența egoistă și năucă a oricui; pulsație fulgurantă, doar, adesea; patologică infirmitate, nu de puține ori, așteptând să fie activizată, manipulată, Încolonată În cazonele valorificări birocratice ale cruzimii și aservirii, ale duplicității, ale indiferenței abrutizante. Îngerul tenebrelor nu este doar cronica persecuțiilor la care este supus artistul care a de-mascat monstrul orb și rapace, nu este doar cardiograma frântă a unei lumi despiritualizate și totuși Însetate de credință și adevăr. Este În primul rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
frustrate. Marea cucerire a Americii - Libertatea - se dovedește o operă mereu deschisă, solicitând resurse adesea prohibitive, dacă nu chiar inaccesibile. Decanonizarea Învățământului, devalorizarea instituțiilor naționale, vădita dezarticulare a familiei, conflictele interrasiale și minoritare, criminalitatea juvenilă, comercializarea despotică a existenței, agresivitatea abrutizantă a mass-media, contrastul social tot mai cinic dintre bogăție și paupertate, dispersia sectară se produc Într-un mediu care are de făcut față, simultan, unor deloc simple fenomene precum computerizarea vieții, revoluția genetică, explozia demografică, pentru a nu enumera decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
se părea că în locul acela îmi mai rămăsese ceva de făcut. C.Ș.: Te-ai întors acasă? A.B.: Acasă? Nici vorbă. M-am angajat la Săsar, ca muncitor necalificat în mină. Lucram ca ajutor de artificier. Era o muncă abrutizantă. Nu mai știam nimic altceva decât mină, crâșmă, somn; crâșmă, somn, mină. Nu mai vedeam nici o posibilitate de a urma o facultate, obsesie veche și permanentă a mamei și... a mea. Între timp devenise și a mea. Orice orizont se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
de șapte clase primare. Era perioada de început a colectivizării, iar noi trebuia să mergem să-i convingem pe țărani să se înscrie la colectivă. De fapt, acolo nici nu era pământ de colectivizare. Pământul era puțin și viața oamenilor abrutizantă. Lucrau toată săptămâna în munte și când luau salariile coborau la crâșma lui Selevețchi și o goleau de băuturi. Toamna, oamenii dormeau în niște colibe ca să-și păzească porumbul de urși. Și peste tot satul era un fel de beznă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
incredibil de sărăcăcios. Avea să se obișnuiască cu el. Și, în timp ce telefonul suna din nou - putea fi oricine, dar mai ales putea fi iarăși femeia aceea insistentă -, se gândea cu disperare că, oricât s-ar obliga la o muncă fizică abrutizantă, în încercarea de a face interiorul acela mai cald, mai puțin străin, nu reușește și probabil nu va reuși să alunge senzația că se află baricadat într-un spațiu care nu-i aparține, în care din multe părți ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nări ca să se poată mirosi: deflorăm constant straturi, ipostaze, subsidaruri - indecidabil dacă conștient sau nu - care însă nu ne definesc, ci doar intercesează transgresarea spre o nouă dimensiune... în mod paradoxal, regăsirea înseamnă stagnare, conformism intelectual și - plasată sub stigmatul abrutizant al timpului - chiar regresiune, retrogradare... hipertrofia „izului” temporal ar trebui să-i epureze, poate, de infecțiile lui... se pare însă că dimpotrivă, ei încearcă să dea un șut în fundul lui lat, gras și atotcuprinzător prin tot soiul de artificii grandilocvente
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
și incredibil de inteligentă și nu cred că glumea. Tot ce am știut a fost că nu-mi doream viața mamei mele: nu aveam nevoie de un model care să mă Învețe că a fi dependentă de un om era abrutizant și poate chiar periculos. Dar Își va dori Emily să aibă o viață ca a mea? Când se uită la mămica ei, pe cine vede? Dacă apucă s-o vadă pe mami. Ce se credea oare În anii ’70, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
întîi cu interes, pentru ca, la scurt timp, să pună capăt violului unei adolescente din sat de către cîțiva soldați. Scenele ne reamintesc de My Lai și de alte locuri unde au fost înfăptuite crime de război de către americani, accentuînd asupra efectelor abrutizante ale războiului din Vietnam dar și anulînd convențiile filmului de război tradițional, care îi descriu pe "băieții noștri" ca fiind buni și pe "inamici" ca răi. În mod asemănător, masacrul final demonstrează victimizarea soldaților americani, folosiți ca momeală pentru a
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
său vitreg, tâmplarul de sicrie Semproniu, și negustorul de antichități Petru Cain, raisonneur-ul istorisirii. În jurul acestui fir epic se țese o plasă de depoziții, relatări, confesiuni, bârfe, impresii, schițând traseul unor destine colaterale - unele memorabile, altele nu - și evocând mediul abrutizant de provincie, nivelator și refractar la dramele morale. Cartea lui U. a avut un răsunet critic binemeritat, autorul ieșind în lume în compania lui Florin Sicoie și a Rodicăi Palade, într-o formație care a atras, la timpul potrivit, atenția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290389_a_291718]
-
fără notă personală, iar Pâine albă anunță pornirea satirică, creionând câteva portrete de burghezi, în care nu lipsesc unele accente teziste. Ampla narațiune Vinul de viață lungă se încadrează perfect literaturii începutului de secol, atât prin zugrăvirea mediului de provincie abrutizant, cât și prin figura bătrânului boier Manole Arcașu, mai reușit decât mulți dintre eroii creați de sămănătorism. Autorul dovedește abilitate în construcție, punând la bază fascinația unei enigme - cea a longevității personajului central. Povestirea, din alte vremuri, care o elucidează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
Mult mai aproape de vremurile noastre (începutul secolului al XXI-lea), gânditorul spaniol Fr. Savater consideră că, în ceea ce ne privește, ca oameni, "când este vorba de lucruri concrete, de bani, de prestigiu, de poziția printre ceilalți, invidia devine un element abrutizant", prezent aproape de la sine. Potrivit viziunii acestuia, "pizma este cel mai răspândit viciu. Își are originea în caracterul nostru de animale gregare. Invidiem, pentru că semănăm unii cu alții" și pentru că "majoritatea lucrurilor la care râvnim sunt cele pe care le
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
e reținută de umanitatea anonimă, de straturile sociale de jos, de categoriile defavorizate, de lumea urbană periferică, de „viermii pământului” (minerii), de populația rurală năpăstuită, de dezmoșteniții de orice fel, de la cerșetori la saltimbanci. Literatura naturalistă dezvăluie sărăcia și mizeria abrutizantă, exploatarea bestială, câinoșenia celor ce trăiesc din munca altora. Denunțând inechitatea socială, ei nu o prezintă ca fiind principala cauză a condițiilor infernale de viață pe care le descriu, ci atribuie multe din aceste condiții unor factori de altă natură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288369_a_289698]
-
au constituit lovituri mortale date unui sistem care agoniza încă din timpul dictaturii ceaușiste. În anii '80, învățământul superior devenise o fabrică de ingineri, de regulă executanți docili și fără ambiții creative, cu mințile nivelate de o hărnicie serială și abrutizantă generată de binecunoscutul nostru sistem de educație liceală bazat pe rezolvare mecanică, de mii de probleme, de pe o zi pe alta ("cei care nu rezistă aici să se ducă la școli de cartier"!), sistem care, finalmente, cu excepțiile de rigoare
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a fost schimbarea accentului dramatic. Wesker a încropit o poveste lâncedă cu băieți bogați și deștepți care-i trădează pe săracii idioți într-o cazarmă, în timp ce Alexa Visarion a reconstituit, în colorit păstos, cu rigoare compozițională și violență pamfletară, viața abrutizantă din mediul cazon englez, în care sunt posibile toate ticăloșiile, inclusiv apostaziile notate în text. Pentru aceasta, regia a lărgit spațiul de joc, ieșind din interioare pe câmpul de instrucție, făcând ostașii să străbată în marș forțat sala de spectacol
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
i se reprezintă pe scenele din Cluj-Napoca, Bacău, Satu Mare, Oradea ș.a. (Sentință pentru martori, 1976, Anotimpul speranței, 1978, Valsul de la miezul nopții, 1980, Ultima aventură, 1982). Aici, C. caută să radiografieze adevărata față a realității din țara unui regim totalitar, abrutizant, piesele fiind considerate în epocă adevărate „îndrăzneli”, din punct de vedere politic. Incomodă pentru autorități, dramaturgia lui era apreciată însă de un public ce-și regăsea în replicile personajelor propriile reacții de nemulțumire. În același timp, critica dramatică îl așază
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]
-
stânga: la urma urmelor, era singura țară din lume unde aproape 40% din electorat alesese vreodată un Partid Comunist În alegeri libere (În 1946). În pofida celor 40 de ani de „socialism real existent” - și a celor 20 de ani de abrutizantă „normalizare” -, ceva din această cultură politică rezista Încă: În primele alegeri postcomuniste, desfășurate În iunie 1990, 14% din electorat a optat pentru Partidul Comunist. Prezența persistentă a acestui nucleu semnificativ de suporteri comuniști - și de cetățeni apolitici, mult mai numeroși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]