83 matches
-
se lasă dezbrăcat, spălat, sau, mai bine zis, șters cu prosopul ca o bucată de lemn și apoi îmbrăcat de cele două femei. Toate personajele stau sub hipnoza puterii: călăi și victime deopotrivă. Unele prin voluptate, aplicând-o, altele prin abrutizare, suferind-o, ele uită în egală măsură (dar nu și regizorul, dar nu și noi) de cauzele și scopurile pedepsei, trăind ca vrăjite exclusiv într-un prezent al torturii. Distanța dintre oameni crește enorm, și nici în vechime faraonul cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să-i fie trimis într-un regiment de cavalerie cantonat la marginea Bavariei, departe de cocote și tripouri, nefericitul neavînd altă distracție decît chefurile cu camarazii de cazarmă. Căsătoria sa fericită cu prințesa Zita de Bourbon-Parma l-a salvat de la abrutizarea la care l-ar fi dus o viață cazonă la țară. Nu este însă vina lui dacă, ajuns împărat, în plină prăbușire a imperiului, a fost groparul iresponsabil al monarhiei. Cît despre arhiducele moștenitor, Franz Ferdinand, voi vorbi mai încolo
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
acestea! Este ca și cum medicul s-ar plânge de rănile, de puroiul și disperarea acută pe care trebuie s-o asiste, s-o privească, s-o Îndure el Însuși, luptând nu numai cu teama de necunoscut, de eșec, dar și de abrutizare În fața unui cortegiu atât de monoton de suferință și ruină fizică! Sau polițistul care se plânge de vreme, ploi și vânt, de Întuneric și de inși disperați care-l confundă nu rareori cu absurditatea unui sistem social! Sau preotul nemulțumit
Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
își trimite spumele, auditiv, până la mine. E luminoasă și plăcută odaia operației mele sufletești. De la tine, tot n’am primit scrisoare... Ce greu vin veștile, când le aștepți cu înfrigurare. Iubita mamei, mi-e dor de tine până la amețeală și abrutizare. Acum, probabil și din pricina schimbării de vreme, nici nu mai dorm bine. Aștept vești. Ce vei fi făcând acolo fără bani? Îngrijește-te. Eu sper că odată ajunsă la București voi încerca să-ți completez cu cât voi putea modesta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
inconștient, pentru că era puțin probabil ca ei să aibă știință de problemele mele medicale. Ce poți să scrii într-o carte despre pierderea auzului? Să transformi boala ta într-o operă de artă. Ar trebui să fie un roman despre abrutizare, despre cum nu mai poți simți nimic. Despre cum fiecare apariție a bolii însemna din partea mea un exercițiu de a deveni nesimțit. Pentru a nu mai pune la suflet. Simțeam cum deveneam nesimțit, cum mă refugiam în memorie. Rescriam viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care se confundă cu „pasiunea pentru ea”, cu ceea ce numim vocație. Munca în afara pasiunii, a iubirii pentru îndeletnicirea pe care ți-ai ales-o ca esențială a vieții și formației, nu este muncă, ci o continuă formă a minciunii și abrutizării umane. (Și acest lucru îl atestă și verifică robotizarea continuă a muncii în industrie, iar protestele artiștilor au apărut încă după primul război, vezi printre altele filmul lui Chaplin, Les Temps Modernes.Ă Și-atunci... carieră-muncă-vocație-destin!... Într-adevăr, privind în
Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și nu numai lui! - o renaștere posibilă a umanului. Într-o lume - și nu numai în cea închisă, rudimentară, comunistă, dar și în „cealaltă”, liberă, care, oferindu-ți „succesul” deplin, te închide într-o carcasă de-o fină și persuasivă abrutizare, de pierdere a „acelei părți din tine” pe care se clădiseră altădată acele visuri îndrăznețe și curate numite de cei vechi „idealuri”! Iată cele „două ambiții”, istoria vie, dramatică a unei lupte sociale ce începe cu o afirmare profesională și
Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
totală, necruțându-se nici pe sine, nici pe camarazi, nici pe cititor, atitudinea caracterizând atât privirea în exterior, cât și în interior. Ofițerul nu acționează doar automat, ci se introspectează mereu, căutând în sine reazem în vertijul infernal. Frica animalică, abrutizarea progresivă, demența, care își au motivația în riposta inamicului, dar și în iresponsabilitatea propriilor comandanți ori a celor din spatele frontului, sunt disecate atent cu bisturiul lucidității. Tot sinceritatea face însă ca aceste tablouri să nu acapareze toată pânza. Alternarea momentelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288186_a_289515]
-
de aceea există un procent infim al umanității - infim, dar persistent, etern! - care fuge de oameni, fuge de această „frică”. Cei care trăiesc o viață În Nordul Înghețat al Canadei sau pustnicii adeseori confundați cu sfinții, preferând un fel de abrutizare a contactului zilnic, „grețos și Înspăimântător”, cu ceilalți, cu cei „asemănători”. Acum, la sfârșitul carierei, poate la sfârșitul vieții, nu pot să jur că am, că „am avut dreptate”. E adevărat că am „supraviețuit” și, mai ales, am avut rarul
Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Azi, unii filosofi o numesc „deconstrucție”, eu am numit-o „adaptare prin dezadaptare” și acesta e „secretul temei” acestui roman. Minda, eroul „enigmatic” al cărții, trăiește o „declasare”, o „dezarticulare socială”, nu din pricina „atracției vulgarității”, ci de teama, abisală, a abrutizării, chiar și În forme „pozitive”, a Îmburghezirii, a adaptării! Și, În finalul cărții, el „Învinge”, deși aparențele Îl arată ca un fel de declasat, pe un „maidan menajer” care apare În fantasma sa vie odată cu acel sobol ce-l Întovărășise
Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fostă studentă la Bacău, e secretara directorului de la Filantropia (Institutul Oncologic), iar securistul are în mînă aprobările pentru ieșirile în străinătate. Ani a avut ocazia, acum, să distingă între medicul cu față umană și cel abrutizat. Ca să ilustreze gradul de abrutizare la care s-a ajuns, Geta i-a relatat următoarea întîmplare. L-a invitat pe unul la o cafea. „îmi moare cineva sus - i-a răspuns acela -, dar imediat ce termin cu el, vin!” * Am asistat la comunicarea lui Mihai despre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
toate pârghiile ei, n-au putut să înalțe sufletul acesta cufundat în mlaștina lui: ura, disprețul și toate torturile opiniei au fost neputincioase împotriva acestei forme de insensibilitate, care ar fi culmea filozofiei dacă n-ar fi ultima treaptă a abrutizării și simptomul destrămării. L-am văzut în 6 octombrie pe străzile din Versailles, înconjurat de asasini și mângâind faimosul Taie-cap: asistam la spectacolul corupției cerșind ajutorul barbariei; și-a plătit însă crima, care nu i-a servit la nimic: conspiratorul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
care Îi adăpostesc. Aceasta se manifestă prin apatie, Închidere În sine, docilitate și lipsă de inițiativă, de spontaneitate și de comunicare. Nevroza este un mijloc de adaptare la mediul sărăcit, insipid, monoton și controlat care, În cele din urmă, produce abrutizarea individului. Ideea este, pur și simplu, aceea că proiectele extrem-moderniste de organizare a vieții și producției tind să diminueze competențele, agilitatea, inițiativa și morala beneficiarilor vizați. Ele instaurează o formă ușoară a acestei nevroze instituționale. Sau, dacă ar fi să
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
fur de la altul - eu să supraviețuiesc, nu mă mai gândeam la celălalt. Singura grijă era supraviețuirea. Ca la animale... Totdeauna am reușit să găsesc un grup, niște grupuri pe care nu le-am cunoscut Înainte. Am menținut această sociabilitate, dar abrutizarea Începuse să apară. Nu știu cum m-aș fi manifestat dacă eram matur. Nu cred că puteam ajunge să omor oameni... - Din punct de vedere religios... - Nu sunt dintr-o familie credincioasă. Nu am fost un practicant religios. Am Învățat strictul necesar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Un șoc asemănător cu acela acuzat de Beethoven când a surzit (la 32 de ani), Goya a resimțit pierderea acestei percepții la douăzeci și opt de ani, ceea ce îi declanșează o cădere psihică definitivă. Lucrările din acea perioada sunt dedicate coșmarurilor umane, abrutizării morale și fantasticului morbid. După ce își stabilește reședința la „Quinta del Sordo”, locație denumită, cu umor negru „Casa surdului”, artistul trăiește izolat de lume și, dacă până atunci a fost pictorul curții regale, acum stilul său devine grav. Ciclul intitulat
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
la export, în țările socialiste sau în „Lumea a Treia”, îndeosebi în Africa și în lumea arabă. Pentru comerțul socialist intern rămâneau numai resturile, deșeurile neexportabile. Coada - o școală a umilirii cotidiene, a răbdării, a supunerii, a pomenii și a abrutizării gregare. Cu cât erai mai jos pe scara socială reală, cu atât erai mai aservit mecanismului cozii. Cu cât aveai mai puțină demnitate personală, cu atât o suportai mai ușor. Shop-urile, magazinele cu circuit închis erau într-o lume
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
un moment dat a apărut uzbeca aia: Cosânzeana, zâna... O brunetă despre care v-am spus că mi s-a părut că era frumoasă. Dar nu era doar aparență, ci chiar era frumoasă! C. I.: Adică nu era doar efectul abrutizării suferite în perioada de detenție și femeia văzută părea din această cauză frumoasă. S. Ț.: Nu. Chiar era o femeie frumoasă! Noi încărcam pe șlep saci cu semințe de floarea soarelui. Șlepul era ancorat pe Dunăre, de la Dunăre erau vreo
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Ceea ce m-a revoltat atunci a fost inconștiența de fiară la care te aducea foamea. Nu era suficient că mâncarea era puțină și proastă și că eram umiliți și bătuți de caralii, mai veneau și aceste episoade de sălbăticie și abrutizare dintre deținuți, care te demoralizau complet. Și a doua zi trebuia s-o iei de la capăt. Dar oricât am încerca acum să-i judecăm, nu putem totuși și nici nu avem dreptul s-o facem. De ce? Se ajunsese la un
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în flecăreală, în frivolitate, în prezența mulțimii. În fine, dacă ar fi să invocăm cu adevărat soluțiile salvării, ar trebui să enumerăm mersul pe jos, munca fizică, peisajele, mai ales toamna, și... gramatica. Gramatica, îndoiala, scrisul, scepticismul sau ura. Iată, abrutizarea ca extaz, chiar și abrutizarea prin gramatică: „Modalitate eficace de a scăpa de tristețe: să buchisești (?) în dicționarul unei limbi pe care n-o cunoști prea bine, să cauți mai cu seamă cuvinte despre care știi sigur că n-o să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
prezența mulțimii. În fine, dacă ar fi să invocăm cu adevărat soluțiile salvării, ar trebui să enumerăm mersul pe jos, munca fizică, peisajele, mai ales toamna, și... gramatica. Gramatica, îndoiala, scrisul, scepticismul sau ura. Iată, abrutizarea ca extaz, chiar și abrutizarea prin gramatică: „Modalitate eficace de a scăpa de tristețe: să buchisești (?) în dicționarul unei limbi pe care n-o cunoști prea bine, să cauți mai cu seamă cuvinte despre care știi sigur că n-o să le folosești niciodată. Abrutizarea e
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și abrutizarea prin gramatică: „Modalitate eficace de a scăpa de tristețe: să buchisești (?) în dicționarul unei limbi pe care n-o cunoști prea bine, să cauți mai cu seamă cuvinte despre care știi sigur că n-o să le folosești niciodată. Abrutizarea e un antidot pentru toate durerile sufletului” (I, 187). Altundeva, același medicament, dar pentru vindecarea melancoliei: „Nimic nu ajută mai mult să învingem melancolia decât o carte de gramatică. / Gramatica e cel mai bun antidot împotriva urâtului” (II, 13). Gramatica
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
iese în lume decît pentru a-și trimite coletele explozive. Un geniu malefic rupt de orice legătură cu civilizația, întruchipînd ipostaza absolută a anahoretului modern. Un om trăind libertatea ca autonomie absolută. Sălbaticie pe cont propriu, dar nu sub forma abrutizării suferite de un om degenerat (Ted Kaczynski este de o cinste verificată, nu are vicii și nu se dedă furturilor sau tîlhăriilor), ci ca o retragere din nevoia de a fugi de agresiunea tehnicii. Rece, calculat și fără ezitări, Ted
Cazul Unabomber by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8906_a_10231]
-
cărei rege a fost expulzat în Italia de regimul militar din Atena. Printre cele șapte țări convertite cu forța la republică s-a numărat atunci și România, iar detaliul istoric că am fost scoși din condiție monarhică a însemnat începutul abrutizării la scară națională, o abrutizare care mai durează și astăzi, în ciuda aparenței benigne date de răsturnarea din 1989. Pierzîndu-și conformația monarhică, România a intrat în deformație republicană, iar maltratarea de conștiință la care a fost supusă a dat naștere unei
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
în Italia de regimul militar din Atena. Printre cele șapte țări convertite cu forța la republică s-a numărat atunci și România, iar detaliul istoric că am fost scoși din condiție monarhică a însemnat începutul abrutizării la scară națională, o abrutizare care mai durează și astăzi, în ciuda aparenței benigne date de răsturnarea din 1989. Pierzîndu-și conformația monarhică, România a intrat în deformație republicană, iar maltratarea de conștiință la care a fost supusă a dat naștere unei ignoranțe cronice în privința rolului pe
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
motiv, firile active își pierd treptat fibra contemplativă, omul faptei nemaiputînd să fie omul ecourilor sufletești. Cu alte cuvinte, cine își trăiește viața sub forma actului n-o poate simți sub forma spiritului, la mijloc fiind un proces bizar de abrutizare: trăiești febril și agitat, dar pe dinăuntru îți lipsește voluptatea de a te adînci în gratuități plăcute. Actele nu mai sunt însoțite de reverberația lor în memorie. În acest caz, biografia are sens numai dacă e alcătuită din gesturi utile
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]