82 matches
-
la presiunile lui. Grămada de merinde din mijloc nu dispăruse, ci se împrăștiase în mici movilițe private, vegheate fiecare avar de proprietarul ei. Deși Dedal nu avea cum să înțeleagă imediat - și cu atât mai puțin zidarii, în starea de abrutizare în care se aflau - ajunseseră atât de departe peste vreme încât zăceau de afecțiuni psihosociale futuriste, supte profetic de piatră înspre prezent asemeni unei igrasii nesănătoase. Ca și cum nu cioplitorii ar fi ajuns peste timp, ci viitorul le-ar fi ieșit
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
preferențial rețelele de apartenență preexistente, aceste grupuri relaționale funcționând ca niște referințe oculte. Excelența operațională vine și din faptul că japonezii nu depășesc limitele. Ei fac ceea ce s-a decis. Odată ce standardul și procedurile au fost fixate, le aplică până la abrutizare, chiar dacă ar fi să se năpustească Într-un zid, Însă ar face-o Împreună; e un sen-no-sen absolut! Nu există, ca În Franța, un sistem D susceptibil să adapteze, să rectifice tirul În funcție de aprecierea circumstanțelor și de o responsabilitate individuală
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
Un șoc asemănător cu acela acuzat de Beethoven când a surzit (la 32 de ani), Goya a resimțit pierderea acestei percepții la douăzeci și opt de ani, ceea ce îi declanșează o cădere psihică definitivă. Lucrările din acea perioada sunt dedicate coșmarurilor umane, abrutizării morale și fantasticului morbid. După ce își stabilește reședința la „Quinta del Sordo”, locație denumită, cu umor negru „Casa surdului”, artistul trăiește izolat de lume și, dacă până atunci a fost pictorul curții regale, acum stilul său devine grav. Ciclul intitulat
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
un moment dat a apărut uzbeca aia: Cosânzeana, zâna... O brunetă despre care v-am spus că mi s-a părut că era frumoasă. Dar nu era doar aparență, ci chiar era frumoasă! C. I.: Adică nu era doar efectul abrutizării suferite în perioada de detenție și femeia văzută părea din această cauză frumoasă. S. Ț.: Nu. Chiar era o femeie frumoasă! Noi încărcam pe șlep saci cu semințe de floarea soarelui. Șlepul era ancorat pe Dunăre, de la Dunăre erau vreo
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Ceea ce m-a revoltat atunci a fost inconștiența de fiară la care te aducea foamea. Nu era suficient că mâncarea era puțină și proastă și că eram umiliți și bătuți de caralii, mai veneau și aceste episoade de sălbăticie și abrutizare dintre deținuți, care te demoralizau complet. Și a doua zi trebuia s-o iei de la capăt. Dar oricât am încerca acum să-i judecăm, nu putem totuși și nici nu avem dreptul s-o facem. De ce? Se ajunsese la un
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Un răspuns posibil ar fi acela că gestul nu este rău prin el însuși, ci prin consecințele lui, motiv pentru care ar trebui să nu-l mai facem. Făcut în cunoștință de cauză, spun alții, un asemenea gest duce la abrutizarea persoanei respective. Dar o asemenea ipoteză nu se susține, pentru că, de exemplu, nu se poate dovedi că măcelarii, tocmai pentru că ucid animale, comit mai multe crime. Avem aici o problemă empirică, iar pe noi ne interesează să stabilim o chestiune
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
legate de bugetul de stat; modificarea sistemului judiciar, în ceea ce privește numirea judecătorilor; îmbunătățirea condiției țăranului și a raportului acestuia cu proprietarii funciari. Se dorea și adoptarea unor măsuri care „să ridice clerul moldo-valah din desconsiderația completă în care a căzut în urma abrutizării și a ignoranței membrilor săi”. Un articol special va stipula durata ocupației militare a Principatelor. Se fixa termenul de evacuare la un an, începând din ziua semnării convenției. Acest termen se va aplica numai în condițiile în care nu ar
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
Franța, puțin după stingerea ecourilor revoluției din iulie (1830). Veți găsi în admirabila Noapte a proletarilor de Rancière versiunea romanescă sau cinematografică, adică realitatea omenească trăită corespunzătoare nașterii acestui mediu, cu grandoarea, naivitatea, suferința acestei lupte cotidiene împotriva servituții și abrutizării. Sau, mai bine spus, nașterea saint-simonismului organizat într-o seară de iarnă, în 1831, prin întîlnirea la Paris a tîmplarului Gauny și a librarului Thierry. Comuniunea generală a Familiei saint-simoniste pune la cale propaganda pe cartiere împreună cu șefii de arondismente
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
inconștient, pentru că era puțin probabil ca ei să aibă știință de problemele mele medicale. Ce poți să scrii într-o carte despre pierderea auzului? Să transformi boala ta într-o operă de artă. Ar trebui să fie un roman despre abrutizare, despre cum nu mai poți simți nimic. Despre cum fiecare apariție a bolii însemna din partea mea un exercițiu de a deveni nesimțit. Pentru a nu mai pune la suflet. Simțeam cum deveneam nesimțit, cum mă refugiam în memorie. Rescriam viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
plăcută, mângâietoare. Iată deci modul nostru de viață. Mai citim un pic, dar foarte puțin. 10 august 1954 De o săptămână la Satulung... Viață vegetativă, compusă aproape numai din instincte primare: foame, oboseală, soare, curvăsăraie, diferite jocuri de noroc până la abrutizare... Preocupări literare: corespondență și puțin Herodot (foarte puțin). Astă-noapte l-am visat mult pe Mihai. De fiecare dată aveam anumite ascendente asupra lui și căutam să-l fac să simtă lucrul acesta. Doamne, cât amor propriu intră într-o sărmană
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
se lasă dezbrăcat, spălat, sau, mai bine zis, șters cu prosopul ca o bucată de lemn și apoi îmbrăcat de cele două femei. Toate personajele stau sub hipnoza puterii: călăi și victime deopotrivă. Unele prin voluptate, aplicând-o, altele prin abrutizare, suferind-o, ele uită în egală măsură (dar nu și regizorul, dar nu și noi) de cauzele și scopurile pedepsei, trăind ca vrăjite exclusiv într-un prezent al torturii. Distanța dintre oameni crește enorm, și nici în vechime faraonul cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
își trimite spumele, auditiv, până la mine. E luminoasă și plăcută odaia operației mele sufletești. De la tine, tot n’am primit scrisoare... Ce greu vin veștile, când le aștepți cu înfrigurare. Iubita mamei, mi-e dor de tine până la amețeală și abrutizare. Acum, probabil și din pricina schimbării de vreme, nici nu mai dorm bine. Aștept vești. Ce vei fi făcând acolo fără bani? Îngrijește-te. Eu sper că odată ajunsă la București voi încerca să-ți completez cu cât voi putea modesta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de aceea există un procent infim al umanității - infim, dar persistent, etern! - care fuge de oameni, fuge de această „frică”. Cei care trăiesc o viață În Nordul Înghețat al Canadei sau pustnicii adeseori confundați cu sfinții, preferând un fel de abrutizare a contactului zilnic, „grețos și Înspăimântător”, cu ceilalți, cu cei „asemănători”. Acum, la sfârșitul carierei, poate la sfârșitul vieții, nu pot să jur că am, că „am avut dreptate”. E adevărat că am „supraviețuit” și, mai ales, am avut rarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Azi, unii filosofi o numesc „deconstrucție”, eu am numit-o „adaptare prin dezadaptare” și acesta e „secretul temei” acestui roman. Minda, eroul „enigmatic” al cărții, trăiește o „declasare”, o „dezarticulare socială”, nu din pricina „atracției vulgarității”, ci de teama, abisală, a abrutizării, chiar și În forme „pozitive”, a Îmburghezirii, a adaptării! Și, În finalul cărții, el „Învinge”, deși aparențele Îl arată ca un fel de declasat, pe un „maidan menajer” care apare În fantasma sa vie odată cu acel sobol ce-l Întovărășise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fostă studentă la Bacău, e secretara directorului de la Filantropia (Institutul Oncologic), iar securistul are în mînă aprobările pentru ieșirile în străinătate. Ani a avut ocazia, acum, să distingă între medicul cu față umană și cel abrutizat. Ca să ilustreze gradul de abrutizare la care s-a ajuns, Geta i-a relatat următoarea întîmplare. L-a invitat pe unul la o cafea. „îmi moare cineva sus - i-a răspuns acela -, dar imediat ce termin cu el, vin!” * Am asistat la comunicarea lui Mihai despre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
toate pârghiile ei, n-au putut să înalțe sufletul acesta cufundat în mlaștina lui: ura, disprețul și toate torturile opiniei au fost neputincioase împotriva acestei forme de insensibilitate, care ar fi culmea filozofiei dacă n-ar fi ultima treaptă a abrutizării și simptomul destrămării. L-am văzut în 6 octombrie pe străzile din Versailles, înconjurat de asasini și mângâind faimosul Taie-cap: asistam la spectacolul corupției cerșind ajutorul barbariei; și-a plătit însă crima, care nu i-a servit la nimic: conspiratorul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
să-i fie trimis într-un regiment de cavalerie cantonat la marginea Bavariei, departe de cocote și tripouri, nefericitul neavînd altă distracție decît chefurile cu camarazii de cazarmă. Căsătoria sa fericită cu prințesa Zita de Bourbon-Parma l-a salvat de la abrutizarea la care l-ar fi dus o viață cazonă la țară. Nu este însă vina lui dacă, ajuns împărat, în plină prăbușire a imperiului, a fost groparul iresponsabil al monarhiei. Cît despre arhiducele moștenitor, Franz Ferdinand, voi vorbi mai încolo
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
acestea! Este ca și cum medicul s-ar plânge de rănile, de puroiul și disperarea acută pe care trebuie s-o asiste, s-o privească, s-o Îndure el Însuși, luptând nu numai cu teama de necunoscut, de eșec, dar și de abrutizare În fața unui cortegiu atât de monoton de suferință și ruină fizică! Sau polițistul care se plânge de vreme, ploi și vânt, de Întuneric și de inși disperați care-l confundă nu rareori cu absurditatea unui sistem social! Sau preotul nemulțumit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care se confundă cu „pasiunea pentru ea”, cu ceea ce numim vocație. Munca în afara pasiunii, a iubirii pentru îndeletnicirea pe care ți-ai ales-o ca esențială a vieții și formației, nu este muncă, ci o continuă formă a minciunii și abrutizării umane. (Și acest lucru îl atestă și verifică robotizarea continuă a muncii în industrie, iar protestele artiștilor au apărut încă după primul război, vezi printre altele filmul lui Chaplin, Les Temps Modernes.Ă Și-atunci... carieră-muncă-vocație-destin!... Într-adevăr, privind în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și nu numai lui! - o renaștere posibilă a umanului. Într-o lume - și nu numai în cea închisă, rudimentară, comunistă, dar și în „cealaltă”, liberă, care, oferindu-ți „succesul” deplin, te închide într-o carcasă de-o fină și persuasivă abrutizare, de pierdere a „acelei părți din tine” pe care se clădiseră altădată acele visuri îndrăznețe și curate numite de cei vechi „idealuri”! Iată cele „două ambiții”, istoria vie, dramatică a unei lupte sociale ce începe cu o afirmare profesională și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
totală, necruțându-se nici pe sine, nici pe camarazi, nici pe cititor, atitudinea caracterizând atât privirea în exterior, cât și în interior. Ofițerul nu acționează doar automat, ci se introspectează mereu, căutând în sine reazem în vertijul infernal. Frica animalică, abrutizarea progresivă, demența, care își au motivația în riposta inamicului, dar și în iresponsabilitatea propriilor comandanți ori a celor din spatele frontului, sunt disecate atent cu bisturiul lucidității. Tot sinceritatea face însă ca aceste tablouri să nu acapareze toată pânza. Alternarea momentelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288186_a_289515]
-
astfel punctul cel mai riscant din contract. Acesta este, În mare, „romanul“ romanului Jucătorul (titlul a fost schimbat la solicitarea editorului). Din schița inițială a dispărut ideea că În Rusia nu se poate face nimic, dar a rămas intact spectrul abrutizării eroului : „toate sevele vitale, puterile, temeritatea, curajul i s‑au consumat la ruletă“. Acesta, ca multe alte personaje ale lui Dostoievski, are complexul unei copilării tiranizate, Împotriva căreia se revoltă. Toată tirada sa Împotriva modului nerusesc, „nemțesc“ de acumulare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
colori să fie egal de strălucite, egal de poleite, egal de favorizate de Lumina ce le formează și fără care ele ar fi pierdute în nimicul neesistenței, căci în întunericul nedreptății și a barbariei toate națiunile își sunt egale în abrutizare, în îndobitocire, în fanatism, în vulgaritate; ci când Lumina abia se reflectă în ele, ea formează colori prismatice. Sufletul omului e ca un val - sufletul unei națiuni ca un ocean. Când vântul cu aripi turburi și noaptea cu aeru-i brun
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
greu de lapte suna alene și melancolic prin atmosfera cea dulce a serei. Revoluțiunea ardea în câmpia Transilvaniei, dar mie ce-mi păsa de toate. Pentru realitate eu eram omorât... Nepăsare leneșă, lene de-a cugeta, lene de-a simți, abrutizarea cea mai adâncă și mai idioată, iată ce făcuse din mine amorul unei femei. Însuși numele ei, Poesis, nu putea să escite neci un simțământ în mine. Era ceva ce murise de mult pentru mine ce-o uitasem de mult
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
făt născut mort. Un asemenea gînd, oricît de profund ar fi, este fără suflare de viață. Și dacă nu are viață, atunci nici nu poate fi profund. Pe scurt, deșteptăciunea vine din inimă, cum tot de acolo se ivește și abrutizarea. Iar patosul e semnul solidarității autorului cu ideea căreia îi dă glas, e semn că ideea aceea nu e o cunoștință indiferentă pe care autorul o scrie fără să se simtă deloc angajat de ea, ci este chiar atitudinea autorului
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]