298 matches
-
și trist./ Strigatul desparte corpul de corp/ și-o nouă privire străpunge/ prin apă translucida" (Noapte). Pretutindeni întîlnim aspectele definitorii ale visului. Ascensiunea luminoasă, graiul transverbal, levitația, premoniția sînt transcrise cu o acuratețe înfiorata, precum de o conștiincioasa școlărită a absconsului: "Dar ce era cu Vocile acelea luminoase deasupra mea?/ ceva precum un abur lăptos multicefal/ gîndea în dialog (dar fără vorbe, parcă)/ tot levitînd deasupra creștetului meu./ Și-am cunoscut decizia lor/ întîi în vis/ și-apoi recunoscută-n realitate
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
pare a-l capta de la sine, a-l transcrie cu spontaneitatea cu care ar vorbi în mod curent. Versul sau e fluid, plutitor, aerian. Ininteligibilul n-o înspăimînta, abstracțiunile n-o fac să dispere, vidul n-o împinge la replici absconse: "Forme de neînțeles -/ dublă existența a lucrurilor/ o iluzie/ cît să-și țină treze speranțele// un colț de țesătura abstractă/ prin care poți zări/ un alt fel de alcătuire/ a lumii// golul din ore/ se umple cu nostalgii/ emoții/ sfîșiate
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
a artei" dominantă an deceniile șapte-opt, a iscat an rândul generației postbelice o poetica a imaginarului absolut generatoare adesea de metafore complicate, oculte, ermetice, menite să comunice peste capul cenzurii un mesaj aluziv, uneori, esopic, cititorului familiarizat cu cele mai absconse limbaje simbolice. Dacă clasicii vedeau categoriile imuabile și reci, romanticii individualitățile onirice, patetic curgând an durată, iar modernii esențele ultime, neschimbătoare sub forme, cu Nichita Stănescu cuvintele ăncep să se vadă, ăn sine, el vede ănsăsi structura metaforei care configurează
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
n-a permis ivirea într-un sclipitor Cherokee sau baremi un Cielo metalizat. În indicațiile sale de regie, Caragiale preconiza să fie adus într-o roaba... Vom fi văzut totul, zice franțuzul, aparent moralizator și în realitate plin de așteptări absconse. Îi vom fi văzut și pe procurorii craioveni la țațele Fortunii, în noaptea de pomina când sărbătoreau, probabil, apropiată lor trecere în avocatură - de cealaltă parte a barei, dar cu același cod de legi în mână - hereux pays, cum iarăși
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]
-
Din acest motiv, a spune despre Enciclopedia lui Isidor că e un instrument de lucru înseamnă a-i degrada statutul, reducînd-o la o colecție scorțoasă de cunoștințe seci, pe care `nvățații o consultau la nevoie pentru a afla cine știe ce chichițe absconse, cînd de fapt Etimologiile sunt vocabularul obligatoriu al culturii generale în Evul Mediu, un canon de erudiție la care fețele bisericești aderau din spirit de disciplină, pentru a putea să facă față polemicilor provocate de încălcarea dogmei. Sub acest unghi
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
sigur și generos pentru oricare biograf viitor, care nu va avea decât sarcina de a opune informația nemijlocita din scrisori acelor corecturi ce-i vor aparține. În opinia noastră, el nu va avea de tratat o fire scindata, un eu abscons ce ar trebui cercetat altunde decât în propriul dicteu. Latura nedivulgata din viață, aceea care nu aparține corespondentei, contrapunerea cu valul Mayei, ar întregi, poate un portret somatic, însă cu acele trăsături pe care eternitatea le șterge. Cornelia Pillat care
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
public. Fără voi nu ar fi penetrat". Petra Vlah: Interpretarea unei poezii deschide un drum spre înțelegerea ei, cu atât mai mult cu cât actorul de talent pune anume accente care implicit lămuresc acele nuanțe, uneori prea subtile sau prea absconse pentru receptarea lor de către publicul larg. O.I. Moldovan: Noi am considerat că cel mai important lucru este cuvântul poetului. Nu am încercat să facem din poezie un spectacol. Rolul actorului este să interpreteze cu discreție și decență un dialog real
Eminescu la țărm de Pacific by Petra Vlah () [Corola-journal/Journalistic/16790_a_18115]
-
1 și 2". Sau: "Haiduc în lumea cuvintelor, aproape că uită că ele nu sînt doar sau numai concepte". Sau: "Un veritabil narcisist al judecăților în sine; un ludic fără limite se arată poetul odată cu cele 11 Elegii. Abstrat, chiar abscons, fără profunzimile barbiliene, lipsit uneori de carnea concretului, de viața realului, poetul se lăfăie în marile saloane ale neantului, îngropîndu-se în definiții gnostice care, uneori, frizează banalul". Sau: "Construiește o ontologie precară și exterioară". În legătură cu G. Călinescu, avem de asemenea
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
prin/ serviciile de poștă ale ruinelor/ feminine" (Legăturile care se făceau în tren). Cuvîntul însuși ni se relevă ca o bizară vietate la întretăierea fiziologiei și a spiritului, a organicului și a spiritului, a organicului și a anorganicului, mesager al absconselor legături între toate cele ce ființează și pe care poezia le dibuie, făcînd din această misiune însăși rațiunea sa de-a exista: "Cuvîntul aleargă aleargă prin cameră/ ca un animal rechemat prin scrisori dulcege/ iar uneori violente/ ca ale regelui
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
Spre deosebire de boemul răsfățat de boema pe care, la rîndul său, o răsfață, Paul Vinicius, un alt poet ceva mai în vîrstă, Valeriu Mircea Popa, e un solitar profund convins. Solitudinea d-sale e - așa cum se cuvine - ușor maniacală, obișnuind ritualuri absconse, de un fin umor bacovian: "ca să fiu sigur că astăzi este miercuri/ număr încă o dată frunzele/ din fața ferestrei/ nu cred că trupul unui bărbat/ poate fi obscen/ nici măcar atunci cînd stă gol/ pe marginea patului/ așteptînd să se evapore/ superba
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
în tumuli de proporții impresionante, îngropând cinic și ultima speranță de revenire la normal. Cauza? La un asemenea dezechilibru fiziologic răspunsurile nu mai vin, cu siguranță, dintr-o singură direcție. Să ne interesăm deocamdată de o categorie a motivațiilor mai absconse, inconștiente, dar cu răsfrângere imediată la nivelul deciziei personale. S-a ajuns la situația în care curățenia nu mai constituie doar o minimă rutină, ci un obstacol enorm, aproape imposibil de trecut. Când a face curat pare cel mai complicat
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
de natură orfică, pare a nu avea sfîrșit. Uniunea mistică ce alcătuiește idealul Irinei Mavrodin ("sub semnul luminii divine/ cu vorbele tale") nu s-ar putea înfăptui, în planul lirismului, decît printr-o schimbare de semn, doveditoare a unei organicități absconse a lumii. Extazul dionisiac a cărui plenaritate sensibilă avea aerul a semnifica plinul, se transmută într-un extaz mistic ce părea a semnifica golul, însă care e, în fond un prea-plin sufletesc la marginea exprimabilului, absolutul lăuntric la care sîntem
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
pehlivănie, delațiune, minciună și tertipuri, nu șovăim a prețui și proslăvi desuetele entități nibelungice: din depărtări strălucesc intens, ne dau sfatul de a nu le desconsidera". Dar nu avem a face cu o schemă simplificatoare a antinomiei bine-rău. Relativizarea, jocul abscons al contrariilor nu scapă autorului care se interoghează și își răspunde cu o conștiință a diversității fatidice, pe care doar limbajul ironiei ori al metaforei (nu e oare și metafora o ironie ontologică?) ar putea-o alina: "Panică ori joc
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
însăși, din care artistul extrage fire nevăzute pentru a o destrăma în fața noastră ca pe un ciorap de nylon ce-i învelește chipul, uneori și piciorul stâng. Prin găurile apărute ni se relevă o altă față a lumii. Un chip abscons, pe cât de zâmbitor, pe atât de hâtru. O mască în mișcare, ce strâmbă spectatorul, pliinduse pe fața lui. Ceea ce vedem pe scenă nu e doar o simplă reprezentație exterioară. Spectacolul, cu tot cu protagonist și recuzită, alcătuită din elemente aparent comune, pe măsură ce
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]
-
deturnate, așa cum s-a întâmplat. Până atunci, doar câteva sumare notații asupra tulburătoarei confesiuni semnată „Ana Blandiana”. O primă observație ține de definiția surprinzătoare pe care o dă manipulării. Îi va contraria pe cei care așteptau o carte despre tehnicile absconse pe care un regim politic (oricare ar fi el) le folosește pentru a transforma un număr tot mai mare de conștiințe în oarbe mase de manevră, dar îi va interesa în cea mai mare măsură pe toți cei care, asemenea
Tratatul de supraviețuire al Anei Blandiana by Radu F. Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/2616_a_3941]
-
asemenea savant încît să poată fi atras de cele mai obscure surse bibliografice? Spiritul lui Culianu se definește printr-o curiozitate bătînd în lăcomie cognitivă, un fel de cupiditate doctă în a afla cea mai fină informație cu privire la cea mai absconsă latură a nu știu cărui text alchimic egiptean. O filatelie rafinată în varianta istoriei religiilor, cam așa s-ar putea defini morbul lui Culianu. De exemplu, cînd te preocupă arta teurgică la Arnobius și semnificația „aripilor sufletului“ la Proclos, cînd te atrage
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
neștiut dar presimțit, ca si cum roua dimineții este gustata întâi și întâi nu ștearsă de tehnologia înaripării voite!? dar tu ce ai ales? moartea părinților în celălalt capăt de lume când nu te-au urmat în Continentul minunilor? visele reținerii în absconsul vitraliilor neînțelese? Să zbori între continente... între vid și lumina! Inspirația e conglomerat al pietrei divine ce se află atât de aproape de mine aici la Ierusalimul dorit cu ardoare! Întoarce-te deci, aici de unde-ți sunt rădăcinile! O pasare dezarticulata
PUTEREA CUVINTELOR / THE POWER OF WORDS (POEME BILINGVE / BILINGUAL POEMS) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381706_a_383035]
-
cu aspirații de protagoniști, năzuind spre culmile neatinse de nimeni (cu excepția lor) ale adevărului absolut. Autodefinindu-se ca o specie rarisimă de ”paznici de far” benevoli, dornici să culeagă roadele noului curent al reconsiderărilor valorice, al reintrepretării istoriei, prin studii absconse și mirobolante, acești retori limbuți profită din plin de impunitatea absolută pe care conceptul libertății de creație îl contrapune oricărei cenzuri critice. Din păcate, cei ce scormonesc cu asiduitate detectivistică în biografia lui Eminescu, pentru a descoperi imunde conspirații împotriva
O nouă ipoteza privind cauzele morții lui Eminescu- tratamentul cu morfină ! [Corola-blog/BlogPost/93467_a_94759]
-
sau țară de oameni /nici în vis măcar nu se-arată / că suntem cu optimismul distrus / și halit de melancolie / că vom pieri-n acel leat / căci spița nenorocului ne mînă / pe a fortunei roată" (Naufragiu). E limpede că "țara" absconsă a lui Ioan Radu Văcărescu e una reală,pe care o transpune într-o ficțiune menită a se alătura, complementar, altor imagini de patrie, corective.
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
iraționaliști sau existențialiști". Scopul principal al bandei este "să strice jucăria" comuniștilor. Membrii ei - în special Georgică Scarlat și Dan, cărora li se alătură, fără voie, Adrian Marina, îndrăgostit de Lena - sunt blazați în exces și, sartrieni declarați, propun teorii absconse ale neantului. În plus, se droghează cu alcool și morfină și țes utopii abracadabrante. Georgică, care și-a pierdut părinții într-un bombardament, se simte "pierdut, definitiv pierdut", "isprăvit", "mort" și e terorizat de gândul că "pe cadavrul meu, domnii
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
contradictoriu. Cert e că Mircea Ardeleanu rămâne același interpret eclatant, spectaculos, charismatic (șarmant chiar în lucrarea lui Michel Roth, "Trois tetes" de Giacometti, din care a realizat doar prima parte ori în AU de Christoph Neidhofer). Până și frumusețea numerică, absconsă din formalizările lucrării lui Stockhausen (mai sus menționată) a fost sacrificată pentru obținerea show-ului total. Lumea vrea show și Mircea Ardeleanu știe foarte bine acest lucru. A demonstrat-o fără tăgadă în concertul din sala "George Enescu" a Universității
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
de fină colorație, realizat de Dan Bujor. Pe durata acestui spectacol cu muzică, dans și imagistică și de consistența unui videoclip de 120 de minute și cu un public numeros, s-au petrecut momente componistice de rigoare, precum și altele, absconse și insolubile cu orice realitate de viață sau virtual, de magme răcite și fără autosusținere. Și din această derulare s-au desprins interesante și de aceea demne de atenție compozițiile semnate, în ordinea aparițiilor din program, de Diana Rotaru, Violeta
Recitaluri ... de fagot by Mircea ?tef?nescu () [Corola-journal/Journalistic/84082_a_85407]
-
acestei cronici. Există, în ultimul volum al lui Leonid Dimov, un poem intitulat Mesajul și dedicat lui Mircea Ivănescu (alături de care, cum știm, acesta a publicat și o carte, Amintiri). Comentându-l în prefață, Ion Bogdan Lefter îi recunoaște caracterul abscons. L-am întors, curios, pe toate părțile și m-am văzut nevoit să subscriu. Mostra e pentru eventualii cititori ai României literare pasionați de detectivism: „«Dacă ai pricepere, spune». Mi-am lăsat tocul să alunece în neștire Pe hârtia palidă
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
nici știința, cu obișnuințele ei cauzale, nu se bucură de simpatie din partea persoanelor cu înzestrări profetice. Pur și simplu alăturarea e ilicită. Științific vorbind, un adevăr rostit de o gură a cărei autoritate stă în clarviziunea de a prevedea fapte absconse e o aberație. Mai mult, forma sentențioasă pe care o dă intuițiilor cere, prin ambiguitatea expresiei, o perspicacitate pe care știința o pune în seama delirului de imaginație. Pe scurt, oracolul e o relicvă culturală fără pretenții cognitive, iar profeții
Vederea apostrofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4319_a_5644]
-
patimă neînduplecată, mai tare ca oțelul și cremenea. Mania grandorii, comparată cu patima lui este nimic, o nimic toată: Eminescu se credea Eminescu. Dorul eminescian îl învață pe Emil Botta să interiorizeze spațiul. Imaginile sunt captate acum cu ajutorul unei lumini absconse, greu perceptibile. Imaginea în genere este un instrument înșelător, care își cere drepturile la viață independent de cel care a creat-o. Astfel se face că nu o dată planurile poetului sunt dejucate. Tanatos-ul primește conotații noi, strâns legate de coborârea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]