194 matches
-
Și un zid de ferigi umbre lungi desena Pe obrazul tăcut, scutul altei iubiri Trecătoare și ea, ca și pașii din drum Speriind porumbei de iluzii și fum Călători tot mai rări, străzi cu umeri subțiri Și-acel vis de absint, mângâieri că de nea Înflorind iasomii pe deșertul din noi Era foame de crini și pe străzi erau ploi De viori, si de vechi, si de inima mea... Răvășind iar un dor neîntâmplat de nebun Trupul tău de fântâni, ochiul
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
vinețiuScârția sub picior lemnul vechi, a pustiuși un zid de ferigi umbre lungi desenaPe obrazul tăcut, scutul altei iubiriTrecătoare și ea, ca și pașii din drumSperiind porumbei de iluzii și fumCălători tot mai rări, străzi cu umeri subțiriși-acel vis de absint, mângâieri că de neaînflorind iasomii pe deșertul din noiEra foame de crini și pe străzi erau ploiDe viori, si de vechi, si de inima mea...Răvășind iar un dor neîntâmplat de nebunTrupul tău de fântâni, ochiul tău de abisNe-am
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
la urmă doar paharele mai vorbeau între ele" (Vangheaua). Apreciind că "mai bine stau zile și nopți în burta unui birt / și ferit de singurătățile igrasioase din burg", își propune "cu zîna verde să o luăm de la început", probabil cu absintul, la deese verte, licoare proslăvită de celebrul tavernal care a fost Paul Verlaine.
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
să-l caracterizeze mai târziu E. Renan, „austerul preparator, tristul predicator al pocăirii, înainte de bucuria sosirii Mirelui, profetul care anunță venirea Împărăției lui Dumnezeu, dar moare înainte de a o putea vedea. Gigant al originilor creștinismului..., acest aspru justițiar a fost absintul care a pregătit buzele pentru dulceața Împărăției lui Dumnezeu. Decapitatul Irodiadei a deschis era martirilor creștini: a fost primul mărturisitor al noii credințe.” Considerat drept „cel mai exploziv dintre întemeietorii Bisericii” (Sfântul Ioan Hrisostom), Ioan Botezătorul (3-4 î.e.n. - 29 e.n.
De ce s-a botezat Iisus () [Corola-journal/Journalistic/70818_a_72143]
-
contemporani și traducătorul expresioniștilor germani, la noi (Georg Trakl, în primul rînd), n-a mai fost loc nici măcar de o știre repezită, acolo. A murit la Jimbolia, avînd alături opera sa impresionantă, Muzeul Presei "Sever Bocu", în fața unui pahar cu absint la Cafeneaua Apunake. Dar, poate, e mai bine așa, în liniște, celebrat doar de confrații săi, în cărțile și revistele lor săptămînale (cei de la România literară, primii!), lunare, trimestriale, anuale. Petre Stoica nu putea fi subiect de telenovelă; el e
Rating și tiraj pe vii, bolnavi și morți by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6944_a_8269]
-
Ioan Stoiciu. Așa arată, în texte, la o severă relectură, nucleul granitic al poeziei generației optzeci. Sau cel puțin așa stau lucrurile în viziunea editorilor de la Paralela 45, care au lansat - de curând - pe piață antologia de grup Băutorii de absint. Nu stau să chestionez savant selecția, să mă mir de ce aceștia și nu alții, să bifez și să tai cu o linie groasă prin materialul generos al analectelor. Un criteriu există, fără îndoială, și în cadrele sale stricte zgârcita listă
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
critice. Iar în acest scenariu, Bogdan Crețu reprezenta - o spun fără umbră de maliție - mâna fermă care ar fi urmat să scoată castanele din foc. Din fericire, abilul cronicar de la Convorbiri literare a făcut, în substanțiala prefață a Băutorilor de absint, mai mult decât era prevăzut pentru o asemenea întreprindere editorială. Adică și-a articulat, în paralel, pledoaria pentru un optzecism îmblânzit, pentru unul - în termenii lui Virgil Nemoianu - Biedermeier, afin cu tot ce l-a precedat și dispus la mezalianțe
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
la începutul deceniului al nouălea ar fi trecut lin sub umbrela bolovănoasă de "tineri autori". Inclusiv cei prezenți în această antologie, a cărei singură mică bizarerie o constituie prezența lui Ioan Es. Pop. Aproape congener cu ceilalți patru băutori de absint, Pop e oarecum sustras din atât de casanta generație '90 (să ne amintim că Ieudul fără ieșire a apărut în 1994). Spre binele vizibilității lui, ce e drept. Dincolo de toate detaliile de încadrare și de toate analizele - câteva strălucite - pe
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
un gest, neîndoielnic, nobil, admirabil, însă - privit la rece și sub unghi valoric - destul de ineficient. În trend, dar nu și cu folos. Prietenesc, dar nu și prietenos. Tardiv, dacă ne fixăm ca reper Aer cu diamante sau Cinci. Băutorii de absint e, în fond, o carte de popularizare tematistă a unor poeme. Căreia i se adaugă un studiu introductiv infinit relativizant, semnat de un critic literar pe care-l prețuiesc. Dar cu care, aici, sunt de acord numai din când în
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
coagula o școală și o direcție; poeții adevărați, nu. Punându-i alături în antologii de grup, constatăm cât de slabă e coeziunea grupării și cât de puternică se dovedește personalitatea câte unui solist. Inclusiv într-un volum precum Băutorii de absint (2007), reunind poeți atât de originali și de diferiți (Traian T. Coșovei, Nichita Danilov, Ion Mureșan, Ioan Es. Pop), Liviu Ioan Stoiciu se vedea ca "rățușca cea urâtă și îndărătnică". Ambiția ieșirii din rând e manifestă, sub forma clasică a
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
în același timp, de greutatea ei. De asemenea factură sînt luminile lui Roll, avînd consistența mata nu a mierii, ci a catifelei. Densități suspendate, texturi strunite de așezarea întîmplătoare dintr-un cadavre exquis, experimente ale epitetului, ale imaginii (norul de absint, "în penumbră au dansat păpuși albastre în bas", "pe aici sălciile cresc ca pescarii: pe marginea gîrlelor"), în acest volum de volume, de la Poeme în aer liber, la Scurt circuit, plus risipitele, deschis de un portret făcut lui Roll de
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
tău era în fund; unul cu aureolă și cu sfinți ca un altar, celălalt cu taburete înalte, cu zinc și cu esențe ca un bar." Ce mai frumoasă întîlnire a două lumi, una de fum și de rășină, cealaltă de absint? Un titlu de o tandră ironie și de o laconică seriozitate e Cronică pe o confetă. Întîlnirea, spumoasă ca spartul unei seri de bal, dintre efemer și spectaculos. Artizani ai propriilor artificii, care-i omoară desfătînd ochiul lumii, avangardiștii nici
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
spunem pe-a dreaptă, e chiar puțin xenofobă. Scuzabil însă, pentru că o face fără să-și dea seama. Pur și simplu așa îi vine. Se căsătorise de foarte tânără cu un algerian la fel de loialist. Dar care s-a dovedit mai loial absintului. A murit la 42 de ani, după ce a orbit în prealabil, lăsând după el nici un regret și o pensie penibilă. Spre norocul ei, n-au avut copii, așa că a înfiat blocurile la parterul cărora a locuit și a funcționat ca
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
chioșc - culmea, situat chiar În fața teatrului local! - numele ESCU, pe eticheta unei sticle. Citesc uimit : ESCU = „băutură alcoolică distilată”. Ptiu! De la Mușatescu ( autorul celebrei comedii ...Escu) nu știam că și fabricanții de spirtoase, au de Învățat!...Pe cînd romul Titanic-Vals , absintul Țara fericirii și berea Geamandura? Că țigări de foi Hamlet, deja am fumat... Povesteam, nu o dată, prietenilor, actorilor sau studenților, că vreau să intru-n Guiness Book cu un spectacol realizat...Într-o singură zi. Adică, dimineața la ora 8
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
școală, sărbătoream ziua mea de naștere. Îmi dăruise o pereche de cleștișori pentru pantaloni pentru când mergeam cu bicicleta, gravate pe dinăuntru cu numele meu, cu caractere germane. Acum stăteam În fața barului unde tocmai dădusem peste cap primul pahar de absint. Ca gest de adio, Anton vru să mă inițieze În câteva mistere ale vieții. Băuse mai mult decât mine, dând paharele peste cap cu o rutină surprinzătoare, dar acum Își drese vocea și-mi explică pe un ton În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În trecut și să devenim amândoi ceva ce nu eram Încă: oameni cu un trecut comun. În ceea ce mă privește, eram destul de suspicios și nu Întrebam decât lucruri la care eram pregătit să răspund. Până să comandăm niște păhărele de absint rece, delicat, n-am putut să nu mă Întreb de ce se mutase Dora În acest oraș. După accentul meu și-a dat seama că sunt din Viena, și dacă tot m-a Întrebat de ce m-am mutat aici, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
surprinsă. — Păi tocmai, că nu mă interesau secretele ei. Niciodată n-am tachinat-o pentru ce scria, nici măcar o dată n-am dezvăluit ce citisem În jurnalul ei. Nu cred că mă atrăgea informația ca atare. — Atunci ce? Am așteptat ca absintul pe care Îl comandasem să-mi umple gura, rece și uleios cum era. Poate avea de-a face cu transgresiunea, am reflectat, sentimentul de a fi pe partea cealaltă - În spatele liniilor inamice, ca să zic așa. Da, probabil că asta mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
clădirii Empire State Building. TÎrziu, Într-o noapte, eram ocupat cu visul meu despre poetul francez cel dement. Eu - sau el sau Fred Astaire, nu contează - Își pierduse un picior luptînd pentru Comuna din Paris. Ani de durere și de absint Îl/mă/ne smintiseră. În scena din visul meu, care se petrecea Într-o noapte ploioasă, Îl vedem pe o străduță Îngustă din Paris bătînd cu pumnul În ușa din față a unei case ce-i aparținea marii actrițe Sarah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Nu, n-aș zice, a răspuns ea pe loc, deși, vorbind, Își dădea seama că vocea nu-i era convingătoare. Tu, adică, folosești ad mirabil culoarea. Uite, a Întins ea mâna spre o pată portocalie de lângă niște dungi verzi ca absintul, ea credea că e soarele zorilor pe dealuri. Nimeni nu mai face asta ca tine, În Bali. E, Într-adevăr, ăăă... unic! Karl s-a Întors spre pânză și a Început să umple conturul torsului cu culoarea noroioasă. — Așadar, tu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Vancu, ci despre un anume scenariu, bine trecut prin alambic, în care, desigur, acestea joacă neînduplecat diverse roluri de figurație. Așa încât Monstrul fericit e în mai acută măsură afin cu Punțile Stalinskaya teoretizate de Radu Andriescu decât cu Băutorii de absint interpretați, cu doi ani în urmă, de cinci poeți optzeciști de frunte. Veritabilă postfață, fiindcă singura bucată care-i urmează nu-i decât un apendice închinat unui cunoscut poem al lui Ion Mureșan, eseul la care mă refer nu lasă
Tratament fabulatoriu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7287_a_8612]
-
nu e nici din birocrația aparent laissez-faire din care, rămînînd în cercul acelorași, insolubile, probleme, se iese la bere. Niciodată afară. Tristețea drapată în convivialitate a băutorilor de bere e tristețea trăncănitoare a lumii lor. Nu sînt niște băutori de absint. Nu li s-a dat puterea desprinderii. Dependenți de onoare, de familie, de lumea măruntă care-i cunoaște și-i recunoaște, nu pot să devină niște ratați, în sensul adevărat al cuvîntului. Preferă să se rateze cu încetinitorul, la fel de sistematic
Carul cu bere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7510_a_8835]
-
ori o imagine, ori o idee, ori o intuiție. Sunt convins că o selecție exigentă din enorma cantitate de reziduuri l-ar putea propulsa ușor în prima linie a poeziei actuale. Dovada cea mai clară o reprezintă antologia Băutorii de absint (2007), în care, lângă Nichita Danilov, Ion Mureșan, Ioan Es. Pop și Liviu Ioan Stoiciu, Coșovei nu se face deloc de râs. (Dimpotrivă, aș spune că adesea le dă lecții.) Dar asta, repet, pentru că n-a avut la dispoziție destul
Numărătoarea continuă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6026_a_7351]
-
toată precocitatea sa miraculoasă, Picasso nu avea decât 23 de ani în 1904 când a pictat „Femeie cu fierul de călcat". Dacă în expoziția pariziană pe care am menționat-o deja, „Absintul" (1875) lui Degas era comparat cu „Băutoarea de absint", (1901) aici curatorii au propus un alt tablou care este un răspuns direct la capodopera maestrului: portretul pictorului catalan Sebastià Junyer Vidal. O comparație subtilă este cea dintre două lucrări de maturitate, reprezentând femei pieptănân-du-se. Pictura lui Degas (circa 1896
Picasso și maeștrii picturii europene by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6051_a_7376]
-
mănâncă fluturi sau țânțari)a unei aristocrate de 70 de ani din Martinica. Aceasta cântă la pian sonate de Mozart, la auzul cărora cameleonii dau buzna și se adună în jurul ei, absorbiți de muzică. În plus, privirile autorului, care bea absint cu distinsa doamnă, sunt atrase hipnotizant de o oglindă neagră a cărei descriere o face să fie mai mult decât un simplu obiect: „Calmantă și tulburătoare. Cu cât privești mai mult în ea, negrul încetează a fi negru, devenind un
Fabuloasa realitate by Dana Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/6489_a_7814]
-
pe stânga, ajung la casa de veci a autorului Florilor răului, Charles Baudelaire... - construcție tombală sobră, de asemenea cu bilețele, pietricele, dar și cu un... dop de plută de la vreo sticlă de vin, probabil ca aluzie empatică pentru boemă și absint. De unde purced să-i întâlnesc pe ai noștri. Ajung la mormântul lui Eugen Ionescu și al soției sale Rodica. Fără îndoială, pe aici trec zilnic foarte mulți admiratori, dar care nu au știut, probabil, ce să scrie pe bilețele (absurdități
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]