590 matches
-
cu acest individ despre care se spune că a supt laptele mamei mele. Contesa Walewska m-a adus la Tuileries și i-am văzut lui Napoleon din nou fața când devenise mai umană, adică muiase teroarea din prima parte a absolutismului sângeros și venea spre ceea ce vrea să numească astăzi Imperiul liberal, cum chiar eu i-am sugerat, ca să scape de acuzația de tiran.
Femeia fie ea regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_233]
-
în conjuncție cu LUNA. Prof. VERA TEMPIAN agenda aniversărilor Luni, 24 martie Elisabeta I Se împlinesc 400 de ani de la moartea Elisabetei I, regină a Angliei și a Irlandei, cea care a instaurat dinastia Tudor. A fost o reprezentantă a absolutismului și a sprijinit expansiunea colonială a Angliei, precum și lupta Provinciilor Unite împotriva Spaniei. A încurajat înflorirea literaturii și a artelor. De numele ei se leagă restabilirea bisericii anglicane. Marți, 25 martie Cezar Bolliac Acum 190 de ani s-a născut
Agenda2003-12-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280823_a_282152]
-
plecare tot mai modest, precum într-un pariu. O altă reacție a poeticii lui Aurel Rău față de fondul d-sale originar se produce cînd d-sa relativizează satul mioritic în calitatea sa de "centru al lumii", de izvor al "veșniciei". Absolutismului rustic blagian i se opun diligențele cosmopolite ale autorului, călător asiduu pe alte meridiane și traducător al unor importanți poeți precum Saint-John Perse, Machado, Seferis, Kavafis ș.a., închinînd numeroase poezii locurilor vizitate cu care își arondează existențialul. E o melancolică
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
lui, lucrau în ea fermenții naturali ce își “limpezeau elixirele” și o făceau să-l perceapă așa cum îl vroia:”Lui Vâlsan nu îi plăcea decât ce e frumos și bun, dar îi plăcea binele cu o enervare arbitrară, cu un absolutism aprig, care nu avea generozitate, care parcă ura și avea spaimă de tot ceea ce, din gânduri sau din existență, nu avea culoarea albastră în care optica lumii a închipuit cerul și idealul) Făptura lui de instincte și hotărâri cinstite purta
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Prim-ministru, 1624). Pe plan intern, a consolidat Regatul Franței, punând capăt revoltelor și răzmerițelor nobililor nemulțumiți și protestanților. Influențat de gândirea și spiritul juristului Hugo Grotius, Richelieu a fost promotorul principiului rațiunii de stat, care a stat la baza absolutismului monarhic. Pe plan extern, a sporit prestigiul internațional al țării sale prin participarea victorioasă a Franței la "Războiul de 30 de ani" (1618-1648), de partea taberei protestante, care a învins-o pe cea catolică. 8 Frederic al II-lea "cel
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
IX-lea și Henric al III-lea, prima soție a lui Henric al IV-lea, în intervalul 1572-1599. 40 Ludovic al XIV-lea, rege al Franței cu o foarte lungă domnie (1661-1715), a fost cel mai de seamă reprezentant al absolutismului monarhic în Franța, rămas în memoria posterității prin celebra sa deviză "Statul sunt eu!" (în original, L 'Etat c'est moi!"). 41 Jean-François Paul de Gondi (1613-1679), cardinal de Retz. Prelat, om de stat și memorialist din veacul al XVII
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
sine (una din formele ei de exprimare constituind-o lipsa de timp). Gândindu-mă la locul pe care misterul îl ocupă în opera lui Blaga, cred că acesta poate fi privit cu ușurință dintr-o perspectivă postmodernă, ca neîncredere în absolutismul rațiunii. Frumusețea orașelor este o frumusețe a socialului; în cazul frumuseții satului accentul mai cade încă pe natură. Dorința de înțelepciune te poate conduce la concluzia că nu-ți ajunge o viață pentru a învăța tot ce este de învățat
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de opiu. Personajul are ceva din eleganța marelui Gatsby, o eleganță americană, o anumită dezinvoltură a banului care nu strică manierele, o expresie a forței afișată ca siguranță. Ridley Scott ne oferă o personalitate puternică nescutită de derapaje, de tentația absolutismului. Dragostea față de mama sa ne descoperă o altă dimensiune sensibilă a personajului, iar regizorul nu caută explicații pentru contradicții, ci le redă; ele ne oferă un personaj complex, care depășește logica maniheistă a oricărui film polițist, cu cele două tabere
Frank and Richie: o istorie cu gangsteri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8992_a_10317]
-
spus "libertate"? Se poate reflecta. Fapt este că în a treia povestire din Chira Chiralina, volumul de debut al lui Istrati (1924), apărea un fel de dascăl de știință a vieții și de libertate, Barba Yani, care făcea chiar elogiul "absolutismului" otoman: "La bonne terre du Levant s'ouvrira grande et libre devant toi, oui, libre, car quoi qu'on dise de ce pays turc absolutiste, il n'y en a pas un oů on puisse vivre plus librement ; mais ŕ une
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
și urmări politice (utopia că oamenii care trăiesc astfel vor deveni cu toți mai buni; concepțiile naționale; probleme legate de politica și constituția fiecărei țări - de exemplu, identificarea grădinii englezești cu constituția engleză și a parcului baroc gen Versailles cu absolutismul francez). În Germania, lipsa unui stil propriu de grădină și a unei unități naționale au dus la cele mai intense controverse asupra modelului de parc german care să corespundă identității germane. Latura teologică a discuției despre paradisul terestru e legată
O carte românească de istoria ideilor în Germania by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/9090_a_10415]
-
contează, și-n care critica (bunăoară, România plagiază) îi poate face pe oameni să ceară mai mult de la ei și, dacă e cazul, să se îndrepte. Arma cu care societatea fericită de dinainte mult de primul război se apără de absolutisme e dezbaterea. Scrieți, comentați, totul se schimbă... Mai puțin știința de carte, pe care cei lansați în gazetărie cu un bagaj ușurel, și luați de apa ei, nu au cine știe ce șanse să o recupereze. Caragiale îi atinge în treacăt, cu
Întreg Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9367_a_10692]
-
un proiect de revitalizare a societății civile, odată cu experimentarea unei forme non-machiavelice de politică, numită deseori «antipolitică». Din mai multe puncte de vedere, revoluțiile din 1989 au reiterat proiectul inițial al Iluminismului prin faptul că au repudiat orice formă de absolutism mintal sau instituțional și au apelat la o abordare non-ideologică și non-manipulativă a individului. Dar s-a realizat pluralismul politic? În locul unor partide autentice, vedem figuri charismatice sau pseudo-charismatice migrând de la o grupare la alta, manifestând puțin interes pentru definirea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
astăzi), în sine, democrația are totuși o vină - o mare vină. Aceea, anume, că s-a născut prea devreme, atunci când popoarele nu erau încă pregătite ca să-i dea ce îi trebuia pentru o funcționare normală. [...] Vina a fost a vechiului absolutism, care, prin abuzurile lui, a silit masele populare să caute îndreptarea într-o direcție ce nu era lipsită de inconveniente - de multe și mari inconveniente;” Democrația trebuie desigur, amendată, dar n-ar putea fi, în nici un caz înlăturată. Că și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
al orgoliului nemăsurat, urletul intern, demiurg al finalelor prin hotărâtoarea, impunătoarea, cu valoarea uriașă de somații, interjecția! Urletul gunoierilor se afla în eclipsă totală, în clipa în care Mioara Alimentară survola Lumea acestei Dimensiuni. Dimensiunea era o parte infinitezimală din absolutismul ei intrinsec. Se ascundea în geamăt, aștepta în murmur, se regrupa în tăcerea neauzită de inițiații în zgomoteric, ca apoi, ține-te, pentru a nu fi spulberat de această tornadă de urlete care se metamorfoza în tsunami-urlet, în urlet-seismic, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nevinovată, nu știe nimic, sau așa a vrut Dumnezeu, îmi cumpără pantofi, nu fac niciun comentariu asupra culorii sau modelului, nu am voie să am personalitate, păreri, impresii, idei, sunt o privilegiată, însumez calitățile copiilor ascultători hrănindu-i astfel sentimentul absolutismului, al maternității perpetue, uneori o strângeam de gât, la figurat, desigur și aceasta o simțea, o îngropam într-o metaforă dură, știa să iasă nevătămată la suprafața neantului ideal creat de mine, era alcătuită din acel aluat indestructibil al Mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Cititorul inteligent de astăzi, capabil să distingă nuanțele, nu mai poate confunda numele autorului cu o concepție dedusă de el din opera istoriei. Oricît de limitat cititorul și oricît de răuvoitoare lectura, Machiavelli nu poate fi asimilat, el însuși, cu absolutismul. El n-a făcut decît să scrie despre absolutism ca realitate a puterii ("veritŕ effettuale"). După reabilitarea simplu motivată de Fr. Bacon, cei care îl așezau pe banca acuzării au fost din ce în ce în ce mai puțini. Au
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mai poate confunda numele autorului cu o concepție dedusă de el din opera istoriei. Oricît de limitat cititorul și oricît de răuvoitoare lectura, Machiavelli nu poate fi asimilat, el însuși, cu absolutismul. El n-a făcut decît să scrie despre absolutism ca realitate a puterii ("veritŕ effettuale"). După reabilitarea simplu motivată de Fr. Bacon, cei care îl așezau pe banca acuzării au fost din ce în ce în ce mai puțini. Au fost încă și mai puțini după publicarea eseului Machiavel
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
s-a putut vedea pînă aici, mefiența față de oameni nu e totală, cîtă vreme autorul Principelui distinge categoria "omului de bine", "pildă de imitat". I se pare nedemn ca oamenilor să le placă robia și supunerea oarbă, în cazul acesta absolutismul principelui e meritat. De preferat să fie mai mult temut decît iubit și nu invers, principele trebuie să-și regleze comportamentul știind că, de la natură, oamenii "sînt nerecunoscători, schimbători, prefăcuți și ascunși, că fug de primejdii și sînt lacomi de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în jur". O sinceritate rar întâlnită în interiorul curiei, care îl făcuse să tresalte pe Suveranul Pontif. Dacă în spiritul conciliului mi-ar fi solicitat serviciul pentru reformarea serioasă a curiei, fără îndoială nu i-aș fi refuzat încrederea mea. Dar absolutismul sistemului roman, care își are originea în Evul Mediu și căruia Paul al VI-lea, evident în acord cu nucleul dur al curiei, nu voia să renunțe, nu merita și nu merită nici în prezent încrederea. Acum, după aproape cinci
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
că prelevările asupra automobilelor nu servesc doar pentru domeniul rutier, ci o parte se duc și spre educație, apărare, ordine publică ș.a. Economia politică s-a afirmat ca disciplină în epoca Luminilor. Ea a pornit la drum cu neîncredere față de absolutism și cu credința într-o ordine naturală spontană. La fiziocrați, aceasta se concretizează prin faimoasa formulă "laissez faire, laissez passer, le monde va de lui même". Acest imperativ se adresează Statului, care nu trebuie să dispară, ci să-și reducă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
la autoritatea statului, ci prin jocul economiei de piață. Concluzia este una singură: muzica și poezia sunt victime colaterale ale unei lumi care și-a redescoperit instinctele primare și încearcă să-și justifice violența și intoleranța prin toate mijloacele, fie absolutismul religios, fie ateismul relativist. Civilizația are puține căi de reacție la noua barbarie. Muzica și poezia rămân cele mai importante. De aceea sunt primele interzise sau supuse ideologizării. Sunt la fel de periculoase ca și cântecul Sirenelor din odiseea homerică.
Muzica înainte de toate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6301_a_7626]
-
predecesori chiar în secolul al XIX-lea? Căci - nu-i așa? - una și inegalabilă este Simfonia a IX-a pentru soliști, cor și orchestră, scrisă cu aproape două secole în urmă. Un adevărat memorial închinat rezistenței prin cultură în perioada absolutismului totalitar, la noi, îl reprezintă recenta reeditare de către Institutul Cultural Român a recitalului Chopin, concert pe care maestrul Dan Grigore l-a susținut în sala Ateneului bucureștean, în martie 1985. S-a împlinit mai mult de un sfert de secol
Momente discografice semnificative by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5353_a_6678]
-
vizionarismul său găunos și de rolul de justițiar pe care și-l asumă a dispărut. În locul lui, se pezintă anamorfotic unul și același chip al terorii. Pavel Lungin ne oferă nu doar un portret istoric remarcabil, ci și ecuația unui absolutism sângeros, o mistică a puterii devoalată în toată ipocrizia ei, deghizată în mărturie creștină. Față în față se află Ivan Vasilievici, Țarul (Pyotr Mamonov) și Mitropolitul Filip (Oleg Yankovskyi), două puteri, una lumească și limitată prin nemărginită cruzime, alta cerească
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
că pamfletul le tocește condeiul și mintea. E o specie irațională prin natură, care nu vrea să convingă, ci să condamne și, de ce nu, să ucidă. Se hrănește din dispreț și din ură. Polemica e, în schimb, democratică și liberală. Absolutismului pamfletar, ea îi opune un relativism înțelept. În comunism n-au existat polemici propriu-zise. Au fost înlocuite de la prima oră a regimului cu campanii bine orchestrate. Campaniile nu erau străine de spiritul pamfletar, urmărind același scop distructiv, cu deosebirea că
Polemică și pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5806_a_7131]
-
imperiu roșu. Să fie la mijloc o eroare de lectură și de retransmitere a mesajului unor demersuri culturale, cele mai remarcabile din toată istoria Europei, care cereau, fiecare în propriul limbaj, o eliberare a omului de sub stăpânirea fricii și a absolutismului oricăror imperii? Cele două splendide arcuri de boltă ale culturii europene, Enciclopedia și Filocalia, care și-au propus fiecare, în veacul al XVllI-lea, să desăvârșească intelectul uman, să-l îndrepte spre reducția diferențelor și spre unirea tuturor prin cultură
Europa Enciclopediei și Europa Filocaliei by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/3427_a_4752]