30 matches
-
medicamentele, pusă la cale de companii internaționale care nu ar urmări decât profitul. Nu neg unele nereguli și exagerări în acest domeniu de mare interes; îi comunic interlocutoarei mele propriile întrebări și nelămuriri. Mai întâi, sunt reticent față de orice afirmație absolutizantă, făcută la modul patetic și apocaliptic. Drept care o întreb: medicamentele au fost inventate numai în scopul câștigului financiar? Se poate uita de binefacerile penicilinei, de exemplu? Câți oameni nu au băut ceaiuri și lapte de capră, au respirat aer de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
-l pe un tânăr critic de bună calitate, Mircea Scarlat, că își pierde timpul scriind "cronicuțe", pe altul că se ocupă de Valéry, înghesuind tot mai mult selecția sa din domeniul creației până la sufocare, exclamând, fascinat de "ideea" pe cât de absolutizantă pe atât de reducționistă: "Muzica nu e spirit". Trasă prea mult într-o parte, plapuma ne dezgolește pe alta. Critica de acest fel fuge de literatură, privind-o cu condescendență, folosind-o ca un pretext, ca un simplu suport pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să trăiască în viața publică, în profesii, asociații, partide etc. Sigur, multe astfel de norme conțin constante generale care pot fi regăsite și în religii. Dar ele nu se reduc și nu se revendică din particularisme religioase sau din metafizici absolutizante, tocmai pentru a avea legitimitate pentru oameni cu identități religioase și cu tradiții diferite, oameni care însă consimt să construiască și să trăiască după o morală comună. Cea mai de impact și mai vizibilă parte a moralității, amoralismului sau imoralității
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Nu Întîmplător, acest concept de stil este dedus din practica literară flaubertiană, din Madame Bovary, o carte scrisă „en style”, „pentru că stilul este identitatea exactă dintre o privire și o scriitură.” Detașate de afect, lucrurile care intră sub incidența privirii „absolutizante” devin egale Între ele, nemaifiind ordonate conform vreunei ierarhii. Acesta este, așadar, stilul literaturii franceze, de la Flaubert pînă la Jean Echenoz (nu Întîmplător, ultimul și-l recunoaște ca maestru pe primul). A scrie cu stil Înseamnă, În literatura modernă, a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
elementele ei, nu e, În această carte altfel foarte frumoasă, abisală, nevrotică, dominată de demonul teoriei și stăpînită de mania paradoxului, aflată mai presus de orice sub imperiul Rupturii, decît o idee despre literatură, ea Însăși formulată În urma unei priviri „absolutizante”. Cred că ar trebui să nu absolutizăm noi, cei care nu scriem, cel puțin acum, poezie sau proză, o noțiune a cărei realitate nu poate fi acoperită doar prin recursul la obiectul Însuși, adică la literatură, ci prin plasarea ei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]