29 matches
-
elementele ei, nu e, În această carte altfel foarte frumoasă, abisală, nevrotică, dominată de demonul teoriei și stăpînită de mania paradoxului, aflată mai presus de orice sub imperiul Rupturii, decît o idee despre literatură, ea Însăși formulată În urma unei priviri „absolutizante”. Cred că ar trebui să nu absolutizăm noi, cei care nu scriem, cel puțin acum, poezie sau proză, o noțiune a cărei realitate nu poate fi acoperită doar prin recursul la obiectul Însuși, adică la literatură, ci prin plasarea ei
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Șerban Axinte sunt totuși demne de semnalat: "Rezum această boală/ printr-un mare piron/ înfipt în nebunia mea.// Acesta poate fi singurul meu răspuns./ O revanșă a celor câteva zeci de ciocane,/ o adevărată zestre carnală a binelui/ după botezul absolutizant al destinului". Pragurile Apeiron (Editura Outopos, Iași, 1999) este deja un pas înainte. Dacă nu i-au atenuat cu totul impulsul livresc, greu de controlat înainte, contactele biografice și culturale făcute în cei trei ani care s-au scurs de la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ficțiunii a scriitorului însuși - este un personaj complex, cumulând funcții narative multiple: este eul narator și eulconștiință care ordonează prin experiențe de cunoaștere lumea, este protagonistul romanului, care „se povestește pe sine“ (narator autodiegetic). Ștefan este un spirit lucid și absolutizant, orgolios și inflexibil, aplicând tiparul său de idealitate realității și oamenilor din jurul său. Având orgoliul unui Pygmalion care o creează pe Galateea după modelul său de perfecțiune (Fată dragă, destinul tău este și va fi schimbat prin mine), Ștefan aspiră
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
modelul discursiv al cyberfeminismului, ca formă de opoziție la conceptul și practica de putere monopolizatoare și totalizantă. Am încercat însă să evităm capcana pe care o conține fenomenul „împuternicirii”, și anume, posibilitatea ca, în momentul preluării puterii din mâinile forțelor absolutizante, să fie vorba de o putere la fel de esențializantă. Am propus, în schimb, evidențierea modelelor tehnoculturale caracterizate prin pluralitate perspectivală și perceptivă, fie că ne-am referit la ontologia, fie la ideologia virtualității. În ciuda prezicerilor cu iz științifico-fantastic ale oamenilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]