156 matches
-
Raționamentele însele se dezvoltă după tipicul firelor epice. Ar fi mai corect să spunem că Negrici povestește analize decât că analizează propriu zis. Nicăieri nu vom găsi aici noțiuni în stare pură. Totdeauna acestea vor fi adecvate prin narațiune și abstractizate prin metaforă. O dublă prelucrare, așadar, care are meritul de a întreține iluzia (da, iluzia) permanentei apropieri de text. De fapt, Negrici se ține prea arareori de scripte și prea des de propriile viziuni. Deși citează masiv, exploatează minimal citatul
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
și intrat în miezul problemei. Așa cum nu există boală, ci numai bolnavi, nici bătrânețe nu există. Numai bătrâni. În planul realității imediate, vreau să spun. Totuși, medicii - și, presupun, bă-trânologii - au nevoie de un al doilea plan. De metalimbaj. Ei abstractizează și generalizează ce au observat la bolnavi. În felul acesta se îndepărtează de realitate - în chip necesar. După aceea, revin către ea însoțiți de concluziile la care au ajuns, iar talentul lor de medici constă în capacitatea, mai mare sau
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6392_a_7717]
-
constă în capacitatea, mai mare sau mai mică, de a-și adapta ideile despre boală la bolnavi. La bolnavul în speță, mai exact. Eu, idei - nici despre bătrânețe, nici despre orice altceva - nu am. Nu mai am. Nu pot să abstractizez, nu pot să generalizez. Pot, dacă-mi lași timp, dar ce rezultă e neinteresant. Este unul din aspectele felului meu de a fi bătrân. Mi s-a amputat jumătate din minte. Până nu demult, și de când mă știu, am alternat
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6392_a_7717]
-
un fel de revoltă pașnică la eroziunile omenești, dar și împotriva celor provocate de celălalt tâlhar, mai subtil și mai de temut, timpul. E o operă care s-a copt, s-a esențializat, clasicizând, surprinzător, o formulă care dorea să abstractizeze înlăuntrul modernității, ca un construct dematerializat și adus la întâlnirea cu ideea. Cele două cicluri, Memoria și Reconstrucția Absidei, merg exact pe traseul acesta, al proiectării unei amintiri de dincolo de veacuri și adusă în realitatea plastică fără efort, cu de la
Arta cu sufletul la gură? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5525_a_6850]
-
în mod precar antagonisme poate ireductibile” e cea mai caracteristică afirmație a criticului. Structuralismul e de-teritorializat prin coborârea (discutabilă!) istoriei sale până la romantism și prin extinderea sferei de aplicație la domeniul literaturii înseși. Dacă termenul de structuralism poate fi abstractizat la problema raportului dintre general și particular, înseamnă că e legitimă aplicarea lui pe autori dintre cei mai diverși, citați de Nemoianu nu fără oarecare doză de entuziasm tineresc (în contextul în care în a doua jumătate a deceniului șapte
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
expresia-mască a puterii. Alte nuanțe nu are. Se mai adaugă doar frica și veșnica dorință de a prevedea viitorul și a-l menține într-un prezent neschimbat. Puterea restrînge reacțiile sufletului și, ca urmare, schimbările de expresie ale feței. Le abstractizează. Adică, face dintr-o viță, care se întinde deasă, vie, mișcătoare pe case, pe pomi, o rețea de pîrghii exacte și bine întinse care se îmbină scîrțîind sau nu și acționează într-un fel și numai în acela. Viul, încîlcitul
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
te iubesc nu știu veneam spre tine îmbrăcată într-o rochiță de spaimă mâinilor tale li se făcuse milă și frig mă cautau prin hărți de întuneric desenate-n zăpadă flori carnivore șerpuitoare aici-acolo pe rând alfabet lasciv lirism abstractizat la limita dorinței mișcătoare loveai plecările din albul surd cu îngerul uitat nu știu să te iubesc nu știu pur și simplu realitatea este pentru simpli muritori fumul amintirii doar mai sparge câte-o piatră dă buzna cu o stare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
totuși nu zeu! Eu ție să nu-ți ridic, Prea multe statui incerte, Căci nu se va alege nimic, Și toate vor rămâne inerte. Gândiri și fraze se vor concretiza, Cu sensuri de muzică de dans, Nu vreau însă a abstractiza, La tot ce am dat eu însu-mi glas. Pe tine cum să te definesc, În spațiile acestea imense, Astfel ca totul să trăiesc, Sentimentele să nu fie șterse. Câmpeni 2 august 1965 Referință Bibliografică: EPISTOLĂ / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN
EPISTOLĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384744_a_386073]
-
un eșafodaj teoretic solid, o carte ce poate fi citită ca "ficțiune utopică ori distopică", o hologramă teoretică cu instrumente de "narațiune cuantică". Oricum, ceva foarte nou, care cere și din partea cititorului o minimă erudiție interdisciplinară și putere de a abstractiza noțional lucruri care încă nu au avut parte de receptare și discuție teoretică la noi. Cartea lui Ion Manolescu pune noi probleme criticii și teoriei literaturii la nivelul mijloacelor și grilelor de interpretare a textelor. Depășind deconstructivismul dar și ideologiile
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13705_a_15030]
-
sudică a Peru și este considerată descendenta culturii Paracas. În Nazca, policromia atinge apogeul, iar exuberanța picturii covârșește privirea. În primele faze ale culturii domină tendința naturalistă, apar apoi elemente simbolice, ființe fantastice și capete-trofeu, iar în final motivele se abstractizează, devenind greu de interpretat. „Vorbind despre cultura Nazca, nu putem să nu amintim cea mai enigmatică moștenire precolumbiană: celebrele linii din deșertul omonim, care nu pot fi văzute integral decât din avion. Desenele înfățișează la o scară enormă formele geometrice
Agenda2005-29-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283963_a_285292]
-
maniera unui autentic pictor naiv. Au creat astfel imagini pentru expresii ca „Soare cu dinți”, „Stele verzi”, „Câte-n lună și-n stele”, apoi zicale, „Bună ziua, căciulă, că stăpânul n-are gură” și altele, dovedind o reală disponibilitate de a abstractiza și a picta în același timp, stimulând memoria și aducerile aminte din vremurile trecute... Mai răzbate, așadar, o undă de nostalgie, de întristare, atunci când bătrânii își amintesc de clipe dintr-o viață care a trecut prea repede și a rămas
Agenda2005-21-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283727_a_285056]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > CONFESIUNE Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Confesiune Mi se năzări așa deodată Să-mi răsucesc cuțitu-adânc în rană, Cam cum ar face un cavaler nipon Abstractizându-și viața demodată. Și-am mers destins din stradă-n stradă, Cu ochii frunzăream absent la case. Un strigăt mi se răsucea în carne Și-n piept mă pârjolea adânc zăpadă. Se-albea decembre. Spre ziua de Crăciun Treceam umil
CONFESIUNE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363833_a_365162]
-
pe teritoriul spiritual românesc. Eminescu a fost o figură ideală pentru a o întrupa. Nu încape îndoiala că transmutația s-a făcut prin ștergerea trăsăturilor concrete și prin adoptarea tacită a modelului constituit. Căpătând forță autonomă, figura eminesciană s-a abstractizat, depășind marginile istorice. Mitologizarea s-a făcut prin trecerea în umbră a detaliului și prin aspirația spre arhetip. Novalis și Kleist ne par exemplele celebre în acest sens. Descriind personalitatea geniului, Schopenhauer fixază în cadrele stabilite o realitate fluctuantă care
MITUL EMINESCU SAU DE LA OM LA GENIU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363886_a_365215]
-
un vârtej aproape văzut, /structura materiei, de la început. («Poveste sentimentală» - SOrd, I, 120). IV. Intrarea în arenă și Dreptul la timp (1965). Eugen Simion remarca, privitor la volumul Dreptul la timp, că «vizionarismul lui Nichita Stănescu se intelectualizează și se abstractizează; poezia este, în continuare, imaterială, voind s-o prinzi într-o formulă, vezi că-ți trece printre degete.» (SSra, I, 173). Criticul vorbește și despre «o anumită percepție dilatată a timpului», desemnând o formă de bază a existenței: țimpu-i «o
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
începe prea ușor. Poezia lui Simi se deslușește greu pentru că „paznicul întoarcerilor fără flori” a ales, în expresie, ruperea de realitate, cu legături, în schimb, din afara posibilului obiectiv (aparente fabulații). Un imaginar neliniștitor, plăsmuit în singurătate, din pustietate. Concretul se abstractizează, comunicarea pune blocaje. Lectura nu se poate face decât schimbând mereu registrele sau „traducând”, căutând o formă tradițională căreia ar putea să-i corespundă forma poetică, încercând o acomodare a insolitului cu practica de comunicare în curs, cu rutina relațiilor
SIMION SUSTIC de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366990_a_368319]
-
o mână de nevertebrate cu pretenții de politicieni.... XXIX. CONFESIUNE, de Stelian Platon, publicat în Ediția nr. 1103 din 07 ianuarie 2014. Mi se năzări așa deodată Să-mi răsucesc cuțitu-adânc în rană, Cam cum ar face un cavaler nipon Abstractizându-și viața demodată. Și-am mers destins din stradă-n stradă, Cu ochii frunzăream absent la case. Un strigăt mi se răsucea în carne Și-n piept mă pârjolea adânc zăpadă. Se-albea decembre. Spre ziua de Crăciun Treceam umil
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
ce s-a confruntat ea atunci, atât în alte țări creștine și ortodoxe din spațiul sovietic, (cât mai ales la noi), vom continua acum cu enunțarea și evocarea propriilor noastre drame și tragedii, dar care nu puteau fi scose ori abstractizate din contextul acesta transnațional, de care avea parte întreaga Europă, estică sau răsăriteană. Așadar, închiși find, torturați, înfometați, spânzurați, înjunghiați, împușcați, ucisi prin înghețare sau îngropați de viu, batjocoriți până la dezumanizare, acestea fiind doar câteva dintre metodele experimentului anticreștin prin
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ORTODOXIA ŞI STATUL ÎN ROMÂNIA SUB REGIMURILE TOTALITARE… PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2208 din [Corola-blog/BlogPost/344370_a_345699]
-
desfac petalele strofei/ precum porțile/ unei cetăți medievale. “( Inimi). În tensiunea dintre concept și imagine, poezia lui Teodor Barbu dezvăluie, în fapt, o tensiune adâncă, între spirit și trup, pentru bucuria de a trăi în “amurguri voluntare “.Imaginația poetului se abstractizează, eliberându-se de obsesiile materialității tulburi. Cartea închipuie un joc fantezist al balansoarului, echivalent cu mișcarea cinetică, o formă eufemistică a crizei, cu viziuni metafizice, cu proiecții ample în care spiritul și materia agonizează într-un univers romantic. Teodor Barbu
TEODOR BARBU SAU ARTA DE A NE CONVINGE FRUMOS ÎN SITUAŢIA GLISĂRILOR POTENŢIALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365816_a_367145]
-
săi”. Este imoral ca foamea și bătaia să chinuie animalul pe care omul îl obligă să-i fie de folos, ajutându-l să-și câștige existența. Unicitatea omului față de oricare alt animal constă în capacitatea sa de a generaliza și abstractiza datorată tocmai faptu- lui că el este o ființă rațională. Acesta este și motivul pentru care omul este capabil să vorbească și să râdă, aceste manifestări fiindu-i caracteristice, făcându-l, cum spuneam, unic în regnul animal; atenție - unic, nu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
totuși nu zeu! Eu ție să nu-ți ridic, Prea multe statui incerte, Căci nu se va alege nimic, Și toate vor rămâne inerte. Gândiri și fraze se vor concretiza, Cu sensuri de muzică de dans, Nu vreau însă a abstractiza, La tot ce am dat eu însu-mi glas. Pe tine cum să te definesc, În spațiile acestea imense, Astfel ca totul să trăiesc, Sentimentele să nu fie șterse. Câmpeni 2 august 1965 Referință Bibliografică: EPISTOLĂ / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN
EPISTOLĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365579_a_366908]
-
-i de natură lingvistică: limbajul se restrânge, antrenând, pe cale de consecință, diminuarea corespunzătoare a gândirii, a sensibilității, a imaginației. Concomitent, pro-eminența, preeminența, diferența (semn al pecetei divine) se șterg, individualitatea se pierde în masă, concretitudinea puternic diferențiată a umanului se abstractizează, își pierde seva, se schematizează. Or, vom observa că, în contrast cu un asemenea tablou deloc optimist, toți eroii lui Aurel Gheorghe Ardeleanu au trăit, sau trăiesc, pentru un ideal, că toți au avut, ori au, cultul valorilor, că toți au avut
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
ce s-a confruntat ea atunci, atât în alte țări creștine și ortodoxe din spațiul sovietic, (cât mai ales la noi), vom continua acum cu enunțarea și evocarea propriilor noastre drame și tragedii, dar care nu puteau fi scose ori abstractizate din contextul acesta transnațional, de care avea parte întreaga Europă, estică sau răsăriteană. Așadar, închiși find, torturați, înfometați, spânzurați, înjunghiați, împușcați, ucisi prin înghețare sau îngropați de viu, batjocoriți până la dezumanizare, acestea fiind doar câteva dintre metodele experimentului anticreștin prin
ORTODOXIA SI STATUL SUB REGIMUL TOTALITAR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356013_a_357342]
-
culorile pletelor tale ... ” (1), pe când altele enunță teama de singurătate: “Dacă pleci, vara se va decolora/ Preatârziul orașului se va sparge-n umbre ... ” (28). Confesiunile, mai sentențioase și mai lapidare, cu tentă gnomică și existențială, sunt stanțe, melancolice totuși, ce abstractizează la maximum și discursul liric și stările eului, bunăoară: “Adorm pe pieptul tatuat/ al crucii/ fără să știu/ că ieri am murit” (p. 102), aceasta, pentru că uneori lucrurile o iau înaintea reacțiilor eului. Alteori constată, în ton ironic: “Eu am
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
bun gust menit să potențeze dimensiunea feminină. Efortul e îndreptat însă și spre neostoita căutare și redescoperire a sinelui, într-o competiție cu propriile limite. O aducere la suprafață a esențialului uman, pe care foarte rar simte nevoia să-l abstractizeze. Lucia Olaru Nenati are uriașa capacitate de a construi viziuni profunde, explorând cu instrumente sigure teritoriile indicibile ale visului. În volumele mai noi, idealitatea de altădată intră adesea în coliziune cu o realitate vulgară și contondentă, război din care totuși
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
și confesiunea frenetică, în fapt o explozie a interiorității sub forma retoricii impetuase: “Femeie, mamă, e cuvântul sfânt,/Lăcaș de prunci, de rod, de bucurii,/ E sensul vieții noastre pe pământ,/ Ce lumea poartă către veșnicii“.( Femeia). Imaginația poetei se abstractizează mult și se eliberează de obsesiile materialității tulburi atunci când : “O lună rece printre crengi/ Privește uneori pe geam,/ Când nopțile-s atâta se lungi/ Și fulgii se aștern noian “.(Poem final ). Cartea închipuie o primăvară târzie fantezistă, uneori abstrusă, care
MAGDA SIMIONESCU- TOAMNA IUBIRILOR...ÎN MAI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359855_a_361184]