51 matches
-
Asemenea gelozii (sau inaturi, ca să rămânem în zona Banatului) sunt, de obicei, lipsite de interes. Petre Stoica încearcă să submineze nu faima unui confrate, ci, în definitiv, rostul unei formule poetice. Ce frapează mai ales la aceste piese e tendința abstractizantă, neobișnuită la autorul Arheologiei blânde. Pionier al unei poezii „cu priză la real”, Petre Stoica pare să exerseze aici exact poezia pe care s-a ferit instinctiv s-o practice. Evident, o face tocmai în virtutea acestei ostilități funciare. Dar nu
Încă 11 elegii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2764_a_4089]
-
acestei ambiguități care plutește în jurul conceptului de �modernism". �Victimele" sînt: Arghezi, Bacovia, avangarda și �criterioniștii". Arghezi este văzut de mai toți interpreții săi ca un fel de struțocămilă: și modernist, și tradiționalist, și avangardist, și apropiat de concretețea materiei și abstractizant etc. Bogdan Lefter consideră, pe bună dreptate, că toate aceste incertitudini provin tocmai din precaritatea conceptelor cu care operăm. O viziune postmodernă asupra modernității ar rezolva cu totul altfel lucrurile (ea nu este realizată în această carte, analiza rămînînd la
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
un regim de exterioritate, de un imbold centrifugal, care îi împinge " viziunea " spre un surogat, adică spre o execuție artificială la rece, din ce în ce mai puțin controlată. Nu "viziunea" proclamată constituie unitatea de măsură a acestei producții, ci ceea ce am numit fantazarea abstractizantă. Poetul își pune creația în stare actoricească, e un dibaci mânuitor de marionete lirice. Pentru a crea iluzia vitalității, se folosește de trucurile unei libertăți ostentative, de cuvinte mutate din alveolele lor, strâmbate în chip pueril, ori chiar de interjecții
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
prin Cvartetul de coarde în mi bemol major op.17 (1949), ilustrează tipologia neoromantică de contingență folclorică. Amprenta subiectivului asupra formei muzicale tradiționale este determinată aici de motivarea romantică a mesajului artistic și de cromatica limbajului armonic. Fără nici o intenție abstractizantă, muzica cvartetului comunică simplu, direct și armonios esențe pure, românești, în starea lor intimă.
Incursiuni ?n muzica de camer? rom?neasc? Cvartetul de coarde ?i reprezentan?ii s?i din prima jum?tate a secolului XX by Lumini?a Virginia Burc? () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
de nimeni, pentru că și cunoașterea nu e decât o formă a derizoriului, o simplă reacție psihică, dar nici aceea originală, ci bine încorsetată de infame determinații". Reculul în propria interioritate are, în cazul jurnalului lui Kafka, aspectul unei cunoașteri oarecum abstractizante; aici, faptul biografic, gestul cotidian, atitudinea empirică ori reacția frustă sunt puse între paranteze. Ființa fragilă, cu o acută conștiință a propriului sine alienat, Kafka transcrie întâmplările și actele la care participă din perspectiva unei foarte precise scale morale; obsesia
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
de soare preacurătindu-se nouă/ mormăie în cazane/ licoarea îmbătata umezește cocleala/ sîngele torențial intru fierbere/ explodînd" (Unu). Remarcabilă producție biruitor-văratică, torida și nesătula de imanenta, a Adrianei Barna ne convinge cum pînă "și obiectele se volatilizează", dimpreună cu limitele lor abstractizante, aidoma unui "fruct crescut în deșert/ din mila setei și a uscăciunii".
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
Sară pe deal, actanții lirici își reazemă capetele unul de altul și adorm surîzînd). Autorul articolului observa că nu doar Eminescu și opera lui sînt supuse procesului de mitizare, ci și exegeza eminesciana (școală absolutizează încă, pudic, erotismul angelic și abstractizant, iar din Călinescu nu reține decît exasperantul prin repetare "ape vor seca în albie..."). Sînt enumerate cîteva din poncifele despre scriitorii clasici, idei primite de-a gata de atîtea generații, precum și altele ceva mai noi, cele despre Nichita Stănescu - lider
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
plinurilor. Bolți și desfaceri/ terase și grote de cărnuri printre care mîna ei grațioasă/ albă/ pierzîndu-și conturul? (Ieșirea din bibliotecă). Însuși verbul, entitatea fundamentală a creației în cauză, n-are parte decît de un tratament exterior, aventuros rece, de-o abstractizantă ținută, scurtcircuitată de artificiu, precum o vagă parodie a manierismului abscons, nichitastănescian. Incredulitatea se ramifică în figuri ale unei imaginații ostenite parcă de propria-i încordare, sugerînd o discreditare a textului în presupusa-i funcție taumaturgică: Creierul meu va descăleca
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
și din alte motive: grafica, dispunerea "cu șmecherie" a versurilor, "hologramele" și abstracția ilustrațiilor lui Mihai Zgondoiu se amestecă într-un soi de gest avangardist cu destulă substanță și putere de influență posibilă: cyberpoezia, imaterializarea imaginilor, nu sub imperiul metaforei abstractizante, ci al neantului cibernetic, amurgul sentimentelor și apocalipsa colorată țipător a noii dezordini amoroase. Dan Mircea Cipariu, Virusul romantic, 2001, f. preț
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
învinsă prin comic. Josnicia umană este exaltată pentru a dezamorsa cosmicul amenințător, întrucît ea conține germenele fertilității prin raportare la organele sexuale și la cele ale aparatului digestiv, așadar la reproducere și alimentație. Grotescul reprezintă o contrapondere terestră a spiritului abstractizant, anihilator al vitalității. Realismul grotesc sau, cum îl numește Bahtin, carnavalescul semnifică prin urmare o entitate pozitivă prin împletirea universalului, socialului și corporalului omenesc. Nu așa-zisa satiră alcătuiește sensul de căpetenie al unei viziuni grotești, ci perspectiva pozitivă (salvatoare
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
nu fără a-și recunoaște, la nevoie, dificultățile și limitele. în situația de față, nu sîntem dispuși a o socoti altminteri decît, la modul obiectiv, o cheie a descifrării, în primul rînd, a unei psihologii auctoriale, detectabile în chiar materia abstractizantă, translucidă, a conștiinței cunoscătoare, ostentativ etalate. Dar să vedem, pentru început, ce înțeles are conceptul de Eros. Schopenhauer considera că "orice iubire pură și adevărată este compasiune și orice iubire care nu e compasiune este egoism. Egoismul este eros-ul
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
ontologic între subiect și obiect, ori natural speculativ, reverberînd jocul neconstrîns al intelectului critic. Unui gen de excese i s-a opus un altul, concretului artistic sau pseudoartistic, similar derutant în enorma-i expansivitate, i s-a contrapus un discurs abstractizant, uscat, cu resorturi abuziv extrapolate din alte sectoare ale cunoașterii. Generalizînd, să subliniem că nu există o metodă de-a selecta și urma o metodă, că inteligența omenească e mereu dispusă a se cufunda în ea însăși, a-și reface
Amurgul metodelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7993_a_9318]
-
percepe transcendența. Dezgustul d-sale suveran pentru literatură (și ea, la rigoare, o formă de transcendență) vine din aceeași perspectivă a unui raționalism ce nu se îndură a-și recunoaște limitele. Sînt efectele unei dramatice inadecvări între mentalitatea d-sale abstractizantă, pozitivă, materialistă și obiectul asupra căruia s-a aplecat timp de decenii, cu o, să recunoaștem noi, strălucită osîrdie și cu rezultate demne de respect, însă nu mai puțin cu un gust de farsă, de fals, pe care și-l
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
concretului imediat și a contururilor aproximate de reverie. Și dacă am putut amenda, uneori, o anume transparență "alegorică" din unele versuri mai recente, linia mare a liricii lui Adrian Popescu nu a fost, totuși, esențial trădată și compromisă de tiparul abstractizant. Din contră, într-un remarcabil volum, precum Pisicile din Torcello, poetul se întoarce chiar spre evenimentul istoric apropiat, dramatic și tragic, precum jertfele din decembrie 1989, remodelat, desigur, în tipare proprii, într-un discurs de o discretă, dar intensă, gravă
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
Adevărul este, în opinia subsemnatului, că șaizeciștii îmbrățișați inițial s-au lăsat adesea în voia unei emisii textuale ample, lipsite de rigorile unei zăgăzuiri, ale unui autocontrol ce s-ar fi dovedit benefic. Deriva, desubstanțierea îi pîndea. De la o fantazare abstractizantă la erupția unui ruralism pînă la urmă îmbisericit sau rătăcit în neguri tracice pînă la un umor pe bandă rulantă, cu roade nu o dată foarte modeste, s-a ajuns la un capitol al literelor noastre postbelice, jucînd rolul defel neglijabil
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
mai modern?". În descendența iluminismului se situează pașoptismul, care alcătuiește un alt model al lui Adrian Marino, întrucît ar fi vorba de "un ideal încă nerealizat". De observat aspectul precumpănitor civilizatoriu, material, al aspirațiilor d-sale, așezate la antipodul idealului abstractizant, pur intelectual, al lui C. Noica, ce excomunica "Germania untului": "Nu mai vreau (...) o Românie de chirpici, o Românie mizeră, pe care orice inundație o ia la vale și o distruge. Satele românești, așa cum arată acum, sînt lamentabile, sînt primitive
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
Cârneci demarează energic de pe teritoriul consacrat al poeziei generației "șaizeciste". Aceeași perspectivă a unui cosmos frămîntat de forțe stihiale, aceeași halucinantă expansiune a materiei în cuprinsul căreia agenții nimicirii coexistă cu cei ai "regenerării", același concurs între "filosofia" vizionară, fatalmente abstractizantă, și stridenta concretețe a lumii fizice ne întîmpină în versurile d-sale care par a urmări nu o diferențiere de poetică, ci o integrare: "lumină și plumb, trenă lungă,/ mîluri, aurore, tornade,/ zgură și praf peste continente și insule,/ fluxuri
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
căutarea răbdătoare a fulgurațiilor, a acelor notații inspirate care scînteiază, iluminînd brusc textul cu voință anost: "Stă/ în fața tarabei goale,/ îmi surîde și mă îmbie:/ Alege!/ Iată, aici, lumina coborîtă-n oglindă/ doritoare să ia forma chipului tău lăuntric" (Tarabă). Ori abstractizant: "Absența pastelului -/ măcar de ar fi un gol/ prin care să vezi gîndul" (Efigie pentru Ștefan Luchian). Ori paradoxal-sarcastic: "Poate o grea așteptare/ de care/ deodată/ eternitatea se plictisește" (Casă părinteasca). Timorarea, inhibiția devin vibranțe. Din acest mediu al rezervei
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
la mașină/ se copiau reîncarnări vedenii pe curat/ se umplea cu țipete prima pagină/ se aducea puroi pentru ultima" (Casa intoxicată). Patetismul Irinei Nechit e, în momentele faste, mult precumpănitoare, ale producției sale, departe de a fi unul pur conceptual, abstractizant, umplîndu-se cu elementele senzoriale ale cotidianului, așa cum trunchiul unui copac se umple de frunze și flori, de foșnete și miresme. Puternica sangvinitate a poetei se supune acestui suflu violent al realului, precum unei magii consubstanțiale: "Aștept cele patru vînturi 1
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
Gheorghe Grigurcu În versurile lui Vasile Dan se întrevede, cum un motiv de căpetenie, dualitatea lumii. Condeiul d-sale liric oscilează perpetuu între două poziții, pe de o parte materialitatea tangibilă, seria pragmatică a existenței, pe de alta o dimensiune abstractizantă, o zonă cu văzduh rarefiat, o năzuință de spiritualizare. Nu e chiar o opoziție între materie și spirit, ci un joc între două stări pînă la un punct amestecate, a căror deosebire e dată de prevalarea unuia din factorii în jurul
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
creatoare. Rezultă utilizarea, în producția lirică, a unor forme ce ar fi putut părea divergente, alăturate într-un multicolor evantai al conviețuirii. Feeria imaginarului întipărit în cuvântul mustos, arghezian (Leonid Dimov) se întâlnește cu partitura dezabuzat eterată (Dan Laurențiu), fantazarea abstractizantă (Nichita Stănescu) face casă bună cu expresionismul grefat pe un trunchi rural (Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț), tradiționalismul (Ion Horea) se învecinează cu ermetismul barbian (Mircea Ciobanu), neoavangardismul unor douămiiști (Marius Ianuș) se află în compania unor șlefuitori ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fie îngăduit a-mi exprima surprinderea, că un om ca domnul Dragnea, care circulă așa de frecvent în lumea bunurilor culturii, și care, deci, trebuie să aibă într-un grad foarte ridicat simțul necesității realului, poate întrebuința formule așa de abstractizante și de universalizante, ca aceea cu depășirea "hotarelor confesionale și politice". A crede că se poate trece, în veac încă, peste hotarele confesionale și politice înseamnă a uita că și istoria tot de Dumnezeu e făcută și a socoti că
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
într-un mod mai general, despre specialiștii în istoria artei ("La certification de la valeur de l'art. Experts et expertises", în Annales ESC, nr. 6, noiembrie-decembrie 1993, pp. 1421-1445); cercetările lui Bessy și Chateauraynaud, care încearcă să depășească un "constructivism abstractizant", o expertiză intelectuală. • Dreptul În activitatea lor de calificare a actelor (infracțional, criminal, intenționat), a oamenilor sau a lucrurilor, ceea ce re-prezintă sarcina fundamentală a dreptului, juriștii mobilizează, de asemenea, cunoștințe. De aproximativ un secol, ei încearcă, la fel ca filozofii
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
prin gândire spontană, fie prin abstractizare. Numai revoluționarii autentici reuniți sub egida partidului erau capabili de abstractizare, masele imature ideologic neputându-și manifesta nemulțumirile decât prin formule intelectuale spontane, dar rudimentare și deci irelevante pentru procesul revoluționar. Conștiința activă și abstractizantă devine acum parte materială a dialecticii în ansamblu, pe care o orientează în sens revoluționar (Harding: 1996, 225-237). Sau, așa cum însuși Lenin teoretizează în Materialism și empirocriticism, evenimentele sau materialismul dialectic în ansamblu, pornind de la fapte și opus astfel idealismului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
nouă versiune, trecută sub numele lui Alecu Russo. Deosebirile dintre ele constau în câteva înlocuiri sau omisiuni de cuvinte și imagini. În afară de acestea, versiunea Bălcescu, mai scurtă (61 de versete), este redactată într-o limbă muntenizată, cu tentă neologistică și abstractizantă, iar expunerea apare mai combativă decât aceea din textul publicat de „România literară”. Cea a lui Alecu Russo însumează 65 de versete, fiind presărată, în afara unor particularități lingvistice muntenești, cu elemente moldovenești, precum și cu expresii populare și arhaice. În litigiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]