220 matches
-
că în "statul ideal" nu există doctori, căci oamenii urmează cea mai bună dietă cu putință, nu există judecători, pentru că fiecare a atins desăvârșirea de care fiecare ființă umană ar trebui să fie capabilă . Ibn Bajja distinge între formele intelegibile abstrase problemelor cotidiene și formele inteligibile percepute fără a fi nevoie să te sustragi acestora. Astfel, Ibn Bajja distinge existența a patru grupe de forme spirituale: În raport cu procesul de cunoaștere, Ibn Bajja ia în discuție trei categorii de oameni: În opinia
Ibn Bajja () [Corola-website/Science/330885_a_332214]
-
ghem, absolut unul și simultan. Resfirarea acestui ghem e timpul și esperiența. Sau și un fuior din care toarcem firul timpului văzând numai astfel ce conține. Din nefericire, atât torsul cât și fuiorul țin într-una. Cine poate privi fuiorul abstrăgând de la tors are predispoziție filozofică". Pentru a se sublinia convergența acestui mod de a vedea cu cel relativist, este invocat un citat semnificativ din Louis de Broglie; acesta ne amintește că Einstein imagina un univers în care "tot ce pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un anumit orgoliu, din anii studenției: Portrete eminesciene. Preluarea lui este argumentată printr-un fel de prioritate personală asupra unor imagini fetișizate de istoria literară, precum cele ale lui Maiorescu, Slavici și Caragiale despre Eminescu. Impunerea statutului rigid al poetului abstras din contingent și trăind exclusiv în lumea impersonală a ideilor i s-a părut falsă. Dimpotrivă, cea percepută de Caragiale și socotită convențională i-a trezit mai mult interes: " Ceva m-a determinat atunci să răstorn perspective impusă de Vianu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acumulării de "zgură" pe care conștiința constructivă și eminamente susținătoare a proiectului românesc al ființei a căpătat-o tocmai din confruntările mărunte. reziduale, cu factologia curentă a istoriei? Să fie numai sunetul surd al destinului personal, care nu poate fi abstras totalmente din muzica plenară, din "cântecul general" al destinului colectiv? Oare scepticismul subiacent reprezintă tocmai partea "ocultă", poate nu întunecată, poate nu mistică, dar misterioasă, a scriiturii eliberate de orice fel de "program" al textului care se emite singur? Snobismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
altitudine, cu perspectivă generală și metodă sintetică. Autorul nu e așezat în epocă și nici definit într-o perspectivă generală alături de marii romancieri și prozatori contemporani, pentru că oricât am sublinia singularitatea unei opere, ea nu poate fi un caz izolat, abstras din determinismul creativității, dintr-o perioadă istorică. Dedicat istoriei, autorul nu se poate abstrage propriei istorii. Apariția acestei importante exegeze, cu pronunțat și aplicat caracter analitic, ar putea fi un bun prilej pentru reeditarea întregii opere diaconesciene. Cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nici definit într-o perspectivă generală alături de marii romancieri și prozatori contemporani, pentru că oricât am sublinia singularitatea unei opere, ea nu poate fi un caz izolat, abstras din determinismul creativității, dintr-o perioadă istorică. Dedicat istoriei, autorul nu se poate abstrage propriei istorii. Apariția acestei importante exegeze, cu pronunțat și aplicat caracter analitic, ar putea fi un bun prilej pentru reeditarea întregii opere diaconesciene. Cu atât mai mult cu cât "integrala" diaconesciană a fost deja prefațată de o foarte temeinică monografie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
personalității spirituale. Se subînțelege că în biografia autorului, ceea ce "se vedea" la suprafață banalul, convențiile, automatismele, monotonia nu corespundea afundului reflexiv-creator al celui care, sesizând banalitatea, mergea către esență, din convenție extrăgea latura singulară, supunea analizei mecanicismul vieții și se abstrăgea monotoniei prin băi solitare de lectură. Într-o singură traiectorie biografică se topesc câteva vieți interioare, în tangență, în intersectare, în volute și paralelisme evolutive. Prin multiplicitatea aspectelor, însemnările lui Theodor Codreanu din Numere în labirint adună și disipează simultan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
primul rând cel al datoriei) Își au sediul și ordinea cu totul apriori În rațiune, și anume tot atât de bine În rațiunea umană cea mai comună, ca și În cea speculativă de cel mai Înalt grad, că ele nu pot fi abstrase din nici o cunoaștere empirică și prin urmare, numai contingentă; că În această puritate a originii lor stă tocmai demnitatea lor, pentru a ne servi ca principii practice supreme. Rigorismul lui Kant constă În acea universalitate și necesitate a principiilor morale
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
regele poeților, lucru la care aplaudem și noi, până ce vom avea și un împărat al poeților, care adecă să-l întreacă pe dumnelui, ceea ce, spus fără compliment, va fi cam greu, deși suntem de o natura ce nu despeară niciodată. Abstragem însă autoritatea ce i-o dă criticul în materie de limbistică și în proză. Proza d-lui Alesandri nu e niciodată și nicăiri la nălțimea poeziei. Prozei [î]i trebuie raționament solid, și-n proza d. Alecsandri nu e decât
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ceva ce noi nu avem? Au ei limbă? Au științe? Au arti? Au legislațiune? Au industrie? Au comerț? - Ce au? Limba? ar trebui să li fie rușine de ea. Sunetele îngrozesc piatra; construcțiunea, modul de a înșira cugetările, de a abstrage noțiunile, tropii, cu un cuvânt spiritul infiltrat acestui material grunzuros, sterp, hodorogit, e o copie a spiritului limbei germane. Ei vorbesc germănește cu material de vorbă unguresc. Științele? Ce au descoperit ei nou în științe? Prin ce au contribuit ei
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
au atacat Tipografia națională, ne credeam datori a reflecta acuzările aduse. Fiindcă însă contribuabilul comunal se descopere a fi d. Herșcu Goldner, care în 7 1/2 coloane ale mult ospitalierului Apărător al legii întîmpină notița noastră, credem a putea abstrage cu totul de la o polemică cu renumitul autor al scrisorii către d-rul Tausig. Declarăm că interesul patologic ce ni-l poate inspira nu merge până acolo încît să continuăm cu d-sa o polemică cu totul de prisos. [2 iulie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ce are în căutarea bolnavului, pe lângă medicamentele date; căruia-i esprim mulțumirile mele, păstrându - i eternă recunoștință. C. CH. [7 iulie 1876] REFLECTARE "Curierul intereselor generale" în unul din numerele sale insinuă foii noastre voința de a apăra pe evrei. Abstrăgând cu totul de la confuzia de idei și de la reua credință, dezvoltate în notița respectivă, declarăm că nici apărăm, nici am apărat vreodată direct sau indirect pe evrei, ținta noastră este de a spune adevărul, pe care iată-l. La întrebarea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pretutindenea e amestecată cu interese politice de cea mai mare gravitate, de aceea lordul crede că trebuie să se lase libertate de acțiune ministeriului, care va face tot ce-i stă prin putință în {EminescuOpIX 202} favorul creștinilor, făr' a abstrage însă de la interesul bineînțeles al Angliei. Prin meetinguri neliniștitoare însă guvernul ar fi împiedecat de a lucra orișice ar fi. Deputațiunele i-au mulțămit lordului pentru esplicările date. [5 septembrie 1876] CĂRȚI DIDACTICE ["UNII RĂUVOITORI... Unii răuvoitori par a fi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
toți conlocuitorii lor. Căci dacă astăzi se mai ivește câte un neamț singular care caută să ne aducă de preste Dunăre, nu mai întrebăm ce zice un asemenea om, ci ce voiește el. Nici mai este astăzi cestiunea originei noastre, abstrăgând de la împrejurarea că o asemenea interesantă cestiune nu este de nici o importanță. Daci sau romani, romani sau daci: e indiferent, suntem români și punctum. Nimeni n-are să ne 'nvețe ce-am fost sau ce-am trebui să fim; voim să
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a tuturor bancelor și întreprinderilor posibile și imposibile, care în vremea marelui "Krach " au prezentat aspectul zilei de apoi, în tumultuasele strigăte a particularilor înșelați, a micilor capitaliști ruinați - un adevărat Pompeii surprins de lava Vezuvului. - Austria, crezând a putea abstrage de la serviciul oamenilor cu părinți cerți, care să fi vorbit o limbă certă, să fi ținut la un cămin, să fi avut {EminescuOpIX 255} în suflet "simț istoric", singurul care întărește împărățiile, s-au folosit din contra de oameni care
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
desperase a scoate trandafiri dintr-o buruiană rea și menită orbirei - ci caracterul prin credințe metafizice. De aceea se va găsi preste tot că popoarele catolice sunt mai vesele și mai frumoase decât cele protestante, tocmai pentru că această biserică au abstras de la cultura minții și au avut în vedere numai îmblînzirea, înfrumusețarea simțimentelor prin muzică, sculptură, arhitectură, zugrăvie și prin credințe care se sustrăgeau prin sfințenia lor de la orice controversă. Dar pre de altă parte aceeași școală era firește prigonitoarea aristocrației
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
trecută s-a reprezentat, în beneficiul d-nei Raiu Stavrescu, piesa "Maria Tudor", dramă în 4 acte de Victor Hugo, tradusă de Const. Negruzzi. Amintim că d-nul Manolescu, d-na beneficientă și d-na Conta au jucat bine, dacă vom abstrage de la unele deprinderi de rostire contrare ortoepici românești și de la unele intonări retorice false. Am spus-o de mai multe ori că un n nazal de felul celui franțuzesc nu există în limba românească și pronunția conte, contra, în care
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
că foaia noastră ar fi organul d-sale. Drept dovadă despre netemeinicia aserțiunii "Telegrafului" redactorii lui n-ar avea decât să deschidă "Curierul de Iași" și să vadă că, oridecîteori am vorbit de o lucrare bună pe terenul literar, am abstras întotdeauna de la rolul politic al autorilor. Observarea pe care ne-o impută "Telegraful" e că am pomenit că divizia a patra, cea amestecată mai mult în luptele de la Plevna, e compusă aproape numai din moldoveni. Aceasta am făcut-o pentru că
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
poate-n curând cu foc și sînge! RECTIFICARE ["NRUL 22 AL "CURIERULUI INTERESELOR"... "] 2255 Nrul 22 al Curierului intereselor generale cuprinde o dare de samă asupra prelegerei mele "despre influența austriacă" care denaturează atât înțelesul cât și tendența cuvintelor mele. Abstrăgând cu totul de la observațiile care-mi ating persoana și nu au a face cu obiectul, această dare de samă, semnată de-un X, cuprinde următoarele puncte teoretice. Se zice că eu aș fi susținut: 1) că numai despotismul este fericirea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
clivaj în creația lui: unitatea e dată de relația cu scrisul, aceeași pe ambele ei versante. Jurnalul este în mod evident operă și nu numai martor al ei. Ființă „în întregime construită în vederea scrierii”, cum singur mărturisește, P. s-a abstras cu totul, cu întreaga lui existență, în literatură. Când scriitorul spune „literatura mea încă este viață”, trebuie înțeles că, în ceea ce îl privește, în afara literaturii nu a avut viață, de unde și intensitatea aparte, atât a existenței, cât și a cărților
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
este posibilă numai dacă se reformulează chestiunea de bază. Un sistem de gîndire interacționează În mod necesar cu nenumărate alte sisteme care formează istoria omenirii. Nu asta este problema. Mai degrabă, ar trebui să ne Întrebăm dacă este posibil să abstragem sisteme, sub forma unor obiecte ideale, din ceea ce pare a fi conglomeratul inextricabil al istoriei și să le Înțelegem În propria lor „dimensiune logică”. Dacă acest lucru este posibil - și nu există nici un motiv pentru care ar trebui să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Hamlet dacă literatura română ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi universale. Nu se poate închipui o mai perfectă sinteză de gesturi patetice adânci, de cuvinte memorabile, de observație psihologică și sociologică acută, de atitudini romantice și intuiție realistă. Abstrăgând de la sensul literar, figura eroului e romantică, Lăpușneanu e genialoid, plin de contradicții, un monstru moral [...]. Nuvela ar intra în rândul narațiunilor de asasinate italiene, de nu s-ar fi dat eroului principal o semnificație superioară. Lăpușneanu e desigur un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
devenit o ambianță cvasi-sonoră, iar vechiul "peisaj" un mediu sinestezic și învăluitor. Fluxus e numele epocii noastre. Sunetul curge și poate a prins imaginea în curgerea lui. A vedea înseamnă a te retrage din vedere, a te distanța, a te abstrage. Ochiul se plasează în afara câmpului, urechea se cufundă în câmpul sonor, muzical sau în cel al bruitajului. Vedem de departe, dar auzim de aproape. Spațiul sonor absoarbe, bea, pătrunde; ești posedat de el, în timp ce prin vederi "clare și distincte" ca
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
apariția lui A după B (în prezent) se explică prin apariția lui A după B (în trecut)". Este o simplă constatare. Nu observăm că, dacă A i-a urmat altădată lui B, acest fapt nu este suficient în sine, fiind abstras dintr-un întreg ansamblu de influențe exterioare care constituiau adevărata cauză. Trebuie ca, dacă faptul se reproduce în prezent, el să se explice prin aceleași cauze, care să acționeze și acum. (Același rol îl are și asemănarea: ne gîndim la
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
curînd de descrierea explicită a acestor principii, adică de trecerea de la ceea ce este dat în intuiție la planul cunoașterii "distinct-adecvate" sau "teoretice". Complexă este, ca să spunem așa, gramatică gramaticienilor, nu gramatică vorbitorilor. f) Riscul de a înțelege limbile - care se abstrag din vorbire și se obiectivează cu scopul de a le cerceta - că produse statice și de a înceta să mai considerăm limbajul că producere. De aici faptul că vorbirea este concepută adeseori doar că realizare circumstanțiala a limbilor - și nu
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]