61 matches
-
Este ceea ce Giddens numește o elită stabilită. Când sistemul de recrutare este deschis, putem fi confruntați cu o elită puternic integrată - o elită solidară, potrivit lui Giddens - sau cu o elită slab integrată: o elită abstrasă, în termenii lui Giddens. Elita abstrasă corespunde imaginii pe care o prezintă teoreticienii pluralismului elitelor în legătură cu societățile occidentale. Elita solidară se întâlnește în țările guvernate după un model autoritar sau totalitar, în care partidul la putere asigură accesul la elită unor membri ai categoriilor sociale inferioare
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
cititor al lui Montaigne, a luat de la acesta alte precepte, desigur și cel cu privire la „le babil de ma chambrière”, dar ceea ce el a înfățișat nu e niciodată „le passage”, ci totdeauna „l’estre”. Societatea din oare și-a extras (sau abstras) substanța artei era o societate ajunsă la un stadiu încheiat și staționar, în care echilibrul și rigoarea potențau pasiunile în cadre rigide și cristalizate. Era o lume a rațiunii cartesiene; nu mai puțin și una a rigorismului pascalian. Spiritul molieresc
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Obiectul preocupărilor noastre îl formează o problematică a cunoașterii autonomă de finalități utilitare”; „zodia severă sub care apărem este intelectualistă”(1/1928). Este menționată „categoria intelectului”, opusă transcendentului divin, care definește demersul întreprins aici: „«Kalende» speră într-o reacțiune lucidă, abstrasă rezolut insondabilului, iar noi credem că din această poziție ni se revelă însuși sensul demnității omenești.” În acest context, fenomenul literar este definit ca „act de conștiință și de cunoaștere”, iar opera de artă este postulată ca „suprastructură cerebrală, sensibilizată
KALENDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287699_a_289028]
-
iubirii, predominantă, așază între prezent și trecut interstiții aburoase, încețoșând imaginile, ca într-o tehnică sfumato. De aici, și principalele trăsături ale discursului poetic: discreția confesiunii, calmul melancolic al amintirii, diafanul tablourilor stilizate. O autoironie discretă vertebrează contemplarea cu ochi abstras a lumii, văzută shakespearean ca o scenă de teatru. Expresia, urmărind esențializarea, impune prin concizie și acuratețe. Din detașarea „mișcată” de afect și din estomparea eului P. și-a făcut o atitudine lirică ușor de recunoscut, iar din eleganța frazării
POPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
poezia și eseistica lui puțin scorțoasă, cultă în chip excesiv, însă profundă și originală, apără totdeauna imaginea creatorului solemn, estetizant, seniorial, pierdut în cerul marilor modele. El însuși, ca om, trecea până de curând printre noi ca un prinț exilat, abstras și melancolic, de o melancolie puțin studiată, voievodală. Am avut sentimentul, citindu-l și observându-l de la distanță, că poetul își construise un stil al personalității și se identificase, în cele din urmă, în viață și poezie, cu el. A
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
și cu brânză telemea; un creion plat, roșu și bont, de tâmplar; și, culmea! vreo șase-șapte bilete de loto în alb, la discreție, necompletate. Taciturn, Arhanghelul Cunoașterii apucă una dintre bucățile acelea răsfirate de hârtie și se apleacă asupra ei, abstras, mâzgălind lăbărțat ceva, în doru' lelii, alandala, ca sub dicteu automatic, cu vârful tocit din grafit al creionului. Și i-o întinde, apoi, Poetului: " Fatidică, Sathariel Ocultarea dragostei lui Dumnezeu, Peste muritori Și nemuritori, Își desface năvodul! Sephirahul cel neostoit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
noi, în obișnuitele lor rochițe. Ada își puse iar coroana aurie pe cap și ceasul la mână. Porni atunci Puia, rece ca o sticlă cu apă de la gheață, fascinantă ca ochiul transparent al viperei, dar mai presus de orice - neatentă, abstrasă. Zăngănindu-și ușor pandantivele și cerceii, ea străbătu cele șapte intervale cu pas egal, neschimbată, mereu identică sieși. Depășind linia de șaptezeci de ani era aceeași copilă frumoasă și, la propriu, fără pereche. Imaginea ei a trecut prin gardul din spatele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să-ți spun. Cunosc un tip de la universitate... mă ia uneori la dans, dar nu vreau să-ți spun asta ca să-ți par încrezută... Cred că mă place mai mult decît îl plac eu. — N-are a face, zise Thaw abstras. Se așeză pe carpeta din fața șemineului, la picioarele ei, și-și sprijini capul de genunchii ei. — Eu... ăă, eu... murmură el. Toată forța lui intelectuală se risipi. Formula cuvinte cu buzele, însă doar unul sau două căpătară glas: „mama“, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tot ce-i cade sub mână. Noaptea, când și când, umflă, din nou, peretele de cîlț al pernei cu lacrimile lui. Dacă nu se întîmplă minuni este fiindcă anul 1930 este unul al crizei. La periferii, Bucureștiul dansează elegant și abstras în ritmurile pătimașe ale foamei. În 90% din casele fostului sector de Negru, persoanele melancolice, ce se declară substanțial și susținut nehrănite, sânt notate de către destin într-un carnețel și se trezesc imediat țipluite în tuberculoză. În sectorul de Galben
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un exemplu, ilustrativ pentru complexitatea construcției textuale, Într-un poem care, receptat la suprafață, pare a fi rodul unui pur „impresionism” și, pe deasupra, arbitrar și cvasi-absurd În modul de prezentare. De fapt, poetul realizează tocmai acea imagine-„construcție abstractă” (adică abstrasă, scoasă din ordinea constituită a realului), „cu raporturi de linie și culoare echilibrate”, care, transpuse În planul cuvîntului Înseamnă - la nivel reprezentativ-plastic - concentrare a „reportajului”, sinteză a „notației” În imagini dens materiale, „cristalizate” În linii ferme, - reducție la limită a
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
procedat. Dar dacă nu o cobori la nivelul exemplelor, logica nu mai apare într-o lumină ridicolă. Mașinile, de pildă, funcționează perfect cu implicația materială. - Bine; am să-ți propun o altă cale. Formele sânt abstracții și, ca atare, sânt abstrase. Vin și te întreb: sânt abstrase din lucruri sau sânt abstrase de lucruri? Eu spun "din", voi spuneți "de": voi faceți abstracție de lucruri. Contraziceți de fapt însuși cuvântul "abstract", care este o "desprindere din" și nu o "despărțire de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
e perceput ca un halou anarhic, o dezorganizare a exteriorității. Dar ieșirea anarhică (un anarhism relativ, de fapt, pentru că el urmează linia sinuoasă a confesiunii) din „ritmurile universalității”25 Îngăduie centrarea pe adevărata esență a personalității subiectului care se confesează. Abstras presiunii sociale a convenției instaurate mai Întâi de limbaj și apoi de funcția acestuia de a comunica, autoadresarea (teoretică, firește) relaxează instinctele agresive care fac din scriere o formă de alienare a subiectului de propria sa substanță. În acest imperiu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
activității acestuia. La rândul lor, ele se vor răsfrânge asupra scrierii jurnalului. Această scurtcircuitare, acest cerc perfect În care memoria, senzațiile și fizicul autorului alcătuiesc un organism simbiotic supun jurnalul unei presiuni, unor arderi greu de suportat. Corpul care scrie, abstras atât timpului, cât și persoanei În numele căreia vorbește, este, În fapt, principala forță de ordonare a jurnalului. Creat de intimitatea autorului cu propriul scris, el nu va anihila Însă În totalitate sentimentul, care face din spațiul intim un spațiu de concentrare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
uitare. Praf să se-aleagă de scriptura mea: ca fiecare dintre voi să-și ia măsura drept temei pentru-ngâmfare. Obișnuita autoiluzionare a poeților e comparabilă (după Doinaș) cu cea a unui "negustor de zăpadă", care, la venirea primăverii, "vinde, abstras, nea". Himeric, singular, crezând în vedeniile lui, straniul personaj ridică amăgirea la nivelul sublimului; realul e suspendat: Fără de milă, el își vinde marfa. Apoi, fiind el însuși de zăpadă, se-mparte tuturora... II Printre divinitățile familiare poetului se numără Apollo
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
una indiferentă. Ideea de împărăție divină ("Kingdom of God") stă în miezul interpretării și ea presupune o anumită economie a duratei. Religia, în această perspectivă, nu e o parte a vieții, ci însăși viața. Lumea creștină nu e prin urmare abstrasă, ci prezentă în istorie, product și sursă de istorie în același timp. Dar o istorie pe care o transcende mereu, spre a se integra în împărăția divină. Asemenea reflecții fac din cartea lui Wells un instrument de înțelegere a lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
genunchi și capul sprijinit de încheietură, nudul care o reprezintă pe Salomeea devine expresia unei grații coregrafiate atent, preparate parcă într-un laborator fotografic. Această caligrafie posturală, care-i scoate în evidență feminitatea, sugerează aparent reversul senzualității, o atitudine meditativă, abstrasă, cu atât mai mult cu cât sculptorul a scos din scenă prețiosul trofeu al nimfetei, capul sfântului Ioan. În plus, capul acestei Salomei, prin capelură și banda de mătase care-l încojoară decorativ, și singurul amănunt vestimentar, aparține unei femei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
viață, devine curios, cere informații despre autorii de prim-plan ai momentului, consultă și achiziționează noile apariții. Atât. Pe lângă cotidienele ieșiri în decor prevăzute de calendarul intim, nimic nu-l cheamă afară. Nici glasul naturii, nici spectacolul străzii. Indiferent și abstras, privind lumea cu un ochi absent, predispus la visare, Lovinescu își luase obiceiul de a petrece verile la Fălticeni, în casa părintească, departe de canicula și zgomotul capitalei, ca să nu mai vorbim de vizitatorii inoportuni, care-i consumă nervii și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mintea cunoaște singularele printr-o anumită reflecție, ca atunci cand mintea, cunoscând obiectul sau, care este natura universală, se întoarce către cunoașterea actului sau, si apoi către specia care este principiul actului sau, si apoi spre imaginea din care specia este abstrasa; și astfel are loc o oarecare cunoaștere a singularelor. În alt mod, în acord cu mișcarea de la suflet spre lucruri, care începe în minte și continuă în partea sensibilă, ca atunci cand mintea conduce puterile inferioare. Și astfel singularele se unesc
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
ta. Ar trebui să mănînci o prăjitură. — SÎnt prea bătrînă pentru prăjituri! spuse Helen, cu o ușoară iritare. Își scoase batista și-și suflă nasul. Doamne, ce frig! Hai să nu ne oprim! ZÎmbea din nou, dar părea distantă, oarecum abstrasă. Probabil din cauza vremii. Îți era greu să fii vesel, bineînțeles, cînd era atît de frig. Kay aprinse două țigări pentru ele. Se Întoarseră la lac, apoi o luară prin pădure, mergînd mai repede pentru a se Încălzi. Din punctul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Lumina era scăzută, dar părea orbitoare, după aceea din străzile camuflate pe care mersese, iar Helen se simți expusă. Julia se aplecă să ia o pereche de pantofi azvîrliți la Întîmplare, un prosop de baie aruncat, o haină căzută. Părea abstrasă, preocupată, deloc bucuroasă, În sensul obișnuit al cuvîntului, că Helen venise. Avea părul negru intens și curios de lipit de cap; cînd veni În lumină, Helen Își dădu seama cu groază că probabil abia se spălase. Fața Îi era palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
zecile de mii de cumpărători ai acestei cărți, școlarii, fac aceasta afacere foarte sigură și lucrativă. Toată lumea - chemată și nechemată - scrie cărți cari de cari mai rele și mintea a sute de mii de cetățeni viitori se-ncarcă în lucruri abstrase și încîlcite, cu noțiuni inexacte. Este sau nu de datoria statului să proteagă esclusiv cărțile bune și să înlăture cele rele, adecă să proteagă libertatea de acțiune a pedagogului celui bun, punând o stavilă nelegitimei pofte de câștig a scriitorilor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
zic, celulele astea n-au paturi?" Și-i arătai masa de tablă ruginită pe care dormisem. "Or să te mute de-aici, n-am avut alta în noaptea asta." Și-mi întoarse spatele și ieși cu o expresie atât de abstrasă, încît ai fi zis că nu vorbise cu un om, ci cu el însuși. Răul pieri așa cum apăruse și fără să lase urme. Respirai ușurat. Mă uitai la ceas. Era ora cinci. Au fost clipele de care m-am speriat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un exemplu, ilustrativ pentru complexitatea construcției textuale, într-un poem care, receptat la suprafață, pare a fi rodul unui pur „impresionism” și, pe deasupra, arbitrar și cvasi-absurd în modul de prezentare. De fapt, poetul realizează tocmai acea imagine-„construcție abstractă” (adică abstrasă, scoasă din ordinea constituită a realului), „cu raporturi de linie și culoare echilibrate”, care, transpuse în planul cuvântului înseamnă - la nivel reprezentativ-plastic - concentrare a „reportajului”, sinteză a „notației” în imagini dens materiale, „cristalizate” în linii ferme, - reducție la limită a
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
toți aceia care sunt de un neam, de o națiune sau limbă. Simțul liberal-național dominează acum toate popoarele, le Încinge pe toate cu o legătură strânsă și le Însuflețește cu zel Înflăcărat. Dar simțul liberal și național numai ca obiect abstras rămâne cu totul fără preț și, dacă e ca să aducă foloasele ce se află dealtmintrelea În teoria lui, trebuie să fie bazat pe moralitate, căci numai dintr-aceasta se derivă cele mai frumoase virtuți sociale. De aceea, când simțul liberal-național
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
acompaniați de ei. Pe scurt, n-ar strica să redevenim muzicali. Să conlu crăm, să evacuăm din mișcarea noastră publică stridența posomorâtă, notele false, zgomotul barbar. Să nu ne bucurăm doar de sudalmă, atac și bășcălie. Știu: nu poți surâde abstras, când ai buzunarele goale (deși unii au darul de a face și asta). Dar poți, măcar din când în când, să faci celor din jur cadoul disponibilității tale, să cauți „orchestrația“, „locul comun“ salvator, etosul destinderii. Îmi place să citesc
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]