50 matches
-
și dezorganizat al textului, repudierea elitismului și a seriozității convenționale, caracterul aparent fortuit și derizoriu al imageriei și al intrigii (conform unui model entropic), recurgerea la sarcasm, la grotesc și la bizarerie, la elemente tematice șocante și la procedee compoziționale abstruse, amestecul derutant între fabulos și realism, manipularea kitschului și conivența deliberată cu arsenalul de teme și procedee ale culturii „populare”, excelența și sofisticarea tehnicii (dublate însă de refuzul fetișizării performanței tehnice, de tip modernist, în detrimentul conținutului, și întoarcerea la conținuturi
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
totuși contestabilă, deoarece suprarealiste ar fi, la rigoare, doar elementele de stranietate și abaterile față de o logică expozitivă comună, curentă în poezia modernistă „cuminte”, poeta posedând de fapt ceea ce se poate numi o metodă: confesiunea necruțătoare filtrată printr-o retorică abstrusă. Îi sunt caracteristice cerebralismul, amestecul de livresc și de prozaism, introspecția necomplezentă, cu deschidere către ontologic. Un vizionarism discret, temperat de autoironie, un patos al litotei, construit la rece, îi caracterizează, de asemenea, lirica. Octavian Soviany semnala „viziunile «autoscopice», proiectând
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
bufniță, sfinx și Narcis („Eu sunt a mea robie”). Universul liric se modifică în Ode italice (1925), obiectul adorației fiind acum peisajul natural și arhitectural-arheologic roman. Noutatea majoră se petrece la nivelul limbajului, evoluând de la tiparele versului tradițional spre logica abstrusă a unui lirism ermetic, rezultat al combinării inflexiunilor prozodice latine cu inovări morfologice și cu insolite dislocări de sintaxă și topică. Punctul cel mai înalt al acestui proces de obscurizare e atins de ciclurile Exerciții de tăcere (1917-1954) și Geluituri
NENIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
Societatea de mâine”, „Acțiunea” ș.a. Prima carte, O plimbare pe Olt, îi apare în 1930. Proza lui N. este proiecția unei naturi duale: naturală și artificială, elementară și rafinat erudită și livrescă, solemn lirică și ironico-sarcastică sau umoristică, „normală” și abstrusă. Romanul Lupii (1933) e o narație cu schelet memorialistico-cinegetic. Invitat în Maramureș la o partidă de vânătoare și pescuit, autorul-narator are parte de o primire grosier inospitalieră. Nervul ironic și satiric e astfel declanșat, revelând un pictor de tonuri groase
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
scriitor maturizat, mânuind cu precizie și suplețe tehnici ale prozei scurte. Punctul lor de plecare este faptul cotidian, adesea anodin. Persistența obiectivului prin care acesta e privit deplasează de la un moment înainte logica realului, împingând percepția în fantastic, bizar și abstrus. Remarca lui Nicolae Manolescu - criticul care a revelat înzestrarea reală a prozatoarei -, făcută mai târziu, în legătură cu romanul Un bărbat în rândul lumii, este valabilă pentru întreaga operă a autoarei: „Totul este descris exact, fiecare amănunt, impresia de ansamblu este însă
ORLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288589_a_289918]
-
Poetul contemplă și valorizează - ori deplânge, revoltat în cheie majoră, fără emfază zgomotoasă - cu mijloace extrem-moderniste, optzeciste, stări și tendințe de profunzime, degradări ale omenescului, determinate de experiența istorică a contemporaneității. Toate acestea, sub aparențele cultivării unui bric-à-brac pitoresc și abstrus. SCRIERI: Prier (volum colectiv), București, 1988; Fleacuri criminale, București, 1993. Repere bibliografice: Eugen Simion, Magdalina și Carolina, RL, 1989, 6; Nicolae Bârna, ’80 după ’80, CC, 1995, 1-2; Octavian Soviany, Sindromul Magdalina, CNT, 1995, 7. N.Br.
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
fără probleme, de la competiții pentru tot felul de resurse (inclusiv simbolice) până la diferende religioase-ecleziastice cu dimensiuni juridice (cum ar fi în România lupta dintre ortodocși și greco-catolici pentru lăcașe de cult și alte proprietăți), de la conflicte deschise și fizice până la abstruse controverse metafizice. Mai recent, în multe locuri din Statele Unite, nu numai în California, Texas, New Mexico și Florida, se duce un adevărat război civil pentru dreptul imigranților (chiar ilegali, și aceștia „legalizați” periodic, din nevoia de forță de muncă ieftină
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de prejudecăți și că exact asta își va fi dorit acel Cărtărescu al „visului chi meric“: un limbaj oniric rece, ca o fișă medicală cu simp tome psihotice. Subliniind „triumful modernității“ eminesciene, în dauna romantismului, legătura cu „iregu larul, fragmentarul, abstrusul, haoticul actului creator [...] în care Hocke vedea expresia cea mai puternică a acelui Homo Europaeus aflat sub zodie manieristă“, Cărtărescu reliefează la Iureș tocmai „rara performanță de a scoate din textul eminescian efecte strălucitoare și profunde fără să forțeze textul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
se scandaliza la ideea de a fi "prozaică", protesta, ea înțelegea prin prozaic un lucru calitativ deficient, un om rău crescut. - După tine, glumea Ioanide, borșul e prozaic, smîntînadecentă și prăjitura poetică. - Sigur! confirmă Erminia foarte pasionată de discuții oricîtde abstruse, deoarece orice convorbire însuflețită cu un bărbat, mai ales având aerul unei certe intime, îi producea o vizibilă mulțumire. - Știi tu ce e prozaic, stimabilo? Vezi castronul ăsta de supă? Dacă îl dezgrop peste două mii de ani și-l expun
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o remarcă asupra «caracterului național» care m-a șocat prin primitivitatea ei. M-am gândit atunci: la ce servește tot studiul filozofiei dacă câștigul nu este mai mare decât acela de a putea vorbi oarecum convingător despre o anumită problemă abstrusă de logică etc., dacă modul nostru de a gândi asupra problemelor importante ale prezentului nu se îmbunătățeșteă Îmi este clar că nu este ușor să gândim corect despre «certitudine», «probabilitate», «percepție» ș.a.m.d. Dar este probabil mai greu să
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
o remarcă asupra «caracterului național» care m-a șocat prin primitivitatea ei. M-am gândit atunci: la ce servește tot studiul filozofiei dacă câștigul nu este mai mare decât acela de a putea vorbi oarecum convingător despre o anumită problemă abstrusă de logică etc., dacă modul nostru de a gândi asupra problemelor importante ale prezentului nu se îmbunătățeșteă Îmi este clar că nu este ușor să gândim corect despre «certitudine», «probabilitate», «percepție» ș.a.m.d. Dar este probabil mai greu să
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cărțile vechi, pe cari oamenii nu le scriau numai iac-așa, numai ca să le scrie, ci pentru că gândise ceva ce le apăsa inima și voiau s-o spuie și altora, cărțile vechi eu unul le citesc și găsesc între lucruri abstruse unele semințe de lumină pe cari apoi le țin minte ([Archaeus] Eminescu: 2011, II, 204). Este tocmai hipotextul originar, întâiul care nu a repetat cugetarea străină. Așa se explică predilecția pentru vechituri (cărți bizantine, basme). În paginile acestor cărți, Dan
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ci se insinuează ca prim plan. O construcție artificială, himerică, sincretică, un spirit al emblemelor întrețesute într-o tapiserie complicată, decorativismul lui Moreau contribuie la proiectarea într-un plan atemporal a unor întâlniri exemplare, enigmatice. Această atracție pentru arabesc, artificios, abstrus, excesiv configurată stilistic, pe care o semnalează și M. Bengesco relevă o caracteristică decadentă mai ales când realizăm conexiunea cu temele predilecte ale tablourilor sale și cu efeminarea personajelor masculine, androginia fiind numitorul comun al majorității reprezentărilor masculine: Orfeu, Oedip
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
adesea insidios subminată de detalii simbolice puternice care au devenit centre independente de energie. [...] Picturile lui Moreau par să permită un mare grad de autonomie, deși acestea sunt, de obicei, constrânse de către un ferm, dar cu toate acestea bizar și abstrus aranjament imaginar"52. Chiar într-un context narativ pe care-l revendică pictura lui Moreau, "narațiunea", ca și în cazul romanului lui Gustave Flaubert și a romanelor decadente, cedează locul descrierii, sau mai precis "simbolurilor" care alcătuiesc textura decorativă a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
invocată aici, ci și celelalte arte, printre care și pictura. În calitatea sa de geniu, personalitatea sa obține acordurile ample ale celorlalte arte: se poate discuta despre caracterul pictural al peisajelor onirice eminesciene, despre muzica sferelor, despre arhitectonica unor peisaje abstruse sau a vastelor construcții subterane, lăsând la o parte faptul că Eminescu are în vedere și o serie de piese de teatru (Petru Rareș, Ștefan cel Tânăr; Mira, Andrei Mureșanu, Cel din urmă mușatin, Gruie Sânger, Bogdan-Dragoș, Decebal, Alexandru Lăpușneanu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
realizează în cadrul a două tablouri, care, prin titlu, sugerează constante universale, Static și Dinamic. Figurile par fixate în delicate asane, inspirând ideea de armonie, de echilibru între elemente. Staza și dinamismul sunt sugerate de poziția mâinilor, urmând convenția aceleiași coregrafii abstruse, de atitudini meditative. Serafina Brukner urmărește spectrul acestei armonii recognoscibile în toată pictura cu "țigănci" a Ceciliei Cuțescu-Storck. "În trăsăturile chipului, ca și în atitudinile corpului, artista nu se oprește la accidental și efemer. Deslușim aici o severitate, dar și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aici? Dar numele Lui nu este binevenit în aceste ținuturi. Aici sânt ghețuri eterne printre care curg râuri de lavă, sânt munți și prăpăstii. Cine sînt? Nu-mi pot aduce aminte. Tot ce văd în fața mea e peisajul măreț și abstrus - și o Armă. Nu pot privi în jos ca să-mi văd măcar vârful încălțărilor, pe care le simt de metal. încep să alunec, cu arma în față (e un fel de caduceu înaripat), prin aceste iaduri. Nu am timp să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pofte nesăbuite de mărire; și o altă lume, cu alt cifru, cu alte feluri de ființe, cu alte timpuri și cu alte legi. Iar între aceste două lumi se află Prospero, Prospero ducele de Milan și Prospero taumaturgul. Piedut în abstruse speculații, în lecturi oculte și în reverii, absent de la determinările realității și de la primejdiile ei, el își pierde domnia și e lăsat, fără nădejde, pradă mării. Iar apoi își recâștigă Milanul, însă tocmai ca magician, folosindu-se de însăși competența
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pofte nesăbuite de mărire; și o altă lume, cu alt cifru, cu alte feluri de ființe, cu alte timpuri și cu alte legi. Iar între aceste două lumi se află Prospero, Prospero ducele de Milan și Prospero taumaturgul. Piedut în abstruse speculații, în lecturi oculte și în reverii, absent de la determinările realității și de la primejdiile ei, el își pierde domnia și e lăsat, fără nădejde, pradă mării. Iar apoi își recâștigă Milanul, însă tocmai ca magician, folosindu-se de însăși competența
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cărțile vechi, pe cari oamenii nu le scriau numai iac-așa numai ca să le scrie, ci pentru că gândise ceva, ce le apăsa inima, și voiau s-o spuie și altora, cărțile vechi eu unul le citesc și găsesc între lucruri abstruse unele semințe de lumină (s.n.), pe cari apoi le țin minte". (Archaeus). Semințele de lumină" sunt cele roditoare. Eminescu interpretează pentru prima oară, cred, în cultura europeană textul literar sub semnul arheului, al informației genetice. Nu întâmplător Mihai Drăgănescu descoperea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Călinescu scria, referindu-se la Nabokov, despre acest tip de relizibilitate specific autorilor cu o conștiință literară hipersofisticată: "Teza mea este că acest tip de joc literar sofisticat - constând din presărarea în textul unei opere a unor indicii și aluzii abstruse (uneori subtil înșelătoare) la sursele textului, la paralele parodice și, mai inclusiv, la intertextele-cheie - urmărește să-l persuadeze pe cititor să recitească permanent și să reconsidere jucăuș textul dintr-o varietate de perspective noi, sugerate chiar de textul cu pricina
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
imediat ce termin cu el, vin!” * Am asistat la comunicarea lui Mihai despre „Drama geniului”. L-am urmărit cu destulă dificultate. Am înțeles, între altele, că polemizează cu o afirmație a lui Călinescu, după care „Luceafărul e un tratat de metafizică abstrusă”. Mă îndoiesc că, de data asta, de vină a fost doar oboseala mea. Mihai a devenit pretențios și foarte didactic. Lucrul se observă începînd de la pronunția pedantă a unor cuvinte: de pildă, „filosofie”, accentuînd și lungind siflanta. Apoi, el, care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bun, dar cap prea puțin teoretic, intelectualicește simpluț). Ulterior, mai plauzibilă mi s-a părut ipoteza că odată ieșit din cotlonul lui de corector la tipografie, D.K. a vrut să epateze, „să rupă gura tîrgului”, recurgînd la un limbaj pretențios, abstrus. Iată o frază: „Sugestia (pe care i-o dă „tumulul” dintr-un anumit peisaj - n.m.) este de prezență a unui strat originar, arhetipal, ce guvernează hipnotic compozițiile prin emisii din adîncimi genezice, ce extrapolează și potențează comunicarea conferindu-i o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
franceză există două tabere despărțite de concepția despre scriitură: universitarii cred În frază, În stil, În vreme ce nonconformiștii cred În simplitatea spunerii. Alături de Pascal Quignard, Pierre michon, Pierre Bergounioux, Anne Garréta posedă o retorică tradițional franceză, elegantă pînă la rafinament, uneori abstrusă, exploatatoare moderată de dicționar: o scriitură elitară. Nu voi merge mai departe cu critica acestui stil care nu este În nici un caz inocent din punct de vedere politic: Pierre Bourdieu ar face-o mai bine ca mine și a făcut
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de bogat al umanității în care marile spirite nu doar că se întâlnesc, cum spune adagiul, dar mai și consuna la mii de kilometri și secole distanță. Ca si cum realitățile laboratoarelor de azi, preocupate de particule subatomice, vibrații, ADN și forme abstruse de energie, n-ar fi decât traducerea în idiom contemporan a unor tăblițe de lut și suluri de papirus... La ultima pagina a acestei cărți fabuloase, aproape la fel de misterioasă că și prima, mi-a venit în minte o scenă trăită
Lansări de carte by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105936_a_107228]