212 matches
-
din Turnirul khazar. Acolo, acel concept gândea relativismul. Aici, el soluționează diversitatea (care salvează liber binele) în fața legii. De pe poziția acestui concept, merită acum gândit totul: și lumea românească, și devierile contemporane ale libertății, și mai ales, o natură umană abulic preocupată să uite, să șteargă, să se apere de tot ce o responsabilizează.
Ca un bănuț în buzunarul rupt by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2385_a_3710]
-
șters", care se ferește a contraria, "poetul leneș" face loc unui spirit inconformist, acid. "Prea reticent" și "tăcut" între oameni, așa cum singur se amendează, devine decis, gata a da în vileag destule lucruri inacceptabile și a le judeca în consecință. Abulicul se defulează astfel în planul unor observații de-a dreptul primejdioase în era opresiunii comuniste, cînd erau așternute pe hîrtie (cazul Gheorghe Ursu e relevant). Nici o urmă de conformism, nici o notă de teamă în aprecierile "pe viu" ale poetului redactor
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
Bogdan Iancu "Gheorghe Izbășescu se aliniază optzecismului cu aceeași detașare abulică față de real, pe care-l înregistrează cu cinism în toată derularea degradării și abjecției cotidiene, ca pe o diafragmă derizorie a propriei existențe." Iată cum îl caracterizează criticul Marin Mincu pe autorul volumului Mona-Ra (coperta IV), recent apărut la editura
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
Manoliu, H. Bonciu, ceva mai jos decît M. Blecher și Anton Holban), prin romanul său Interior publicat în 1932, deci cînd scriitorul avea numai 25 de ani. E un roman ciudat, avînd în prim plan un erou (Călin Adam) mereu abulic, sfîșiat de tristeți nevindecabile, obosit de viață și halucinat pînă la demență efectivă. Cred că G. Călinescu, firește în Istoria literaturii... din 1941, nu a surprins cum se cuvine formula sufletească a personajului, cînd afirmă: "O anume incoerență voită și
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
ci poezia. Soția, mai tînără cu 14 ani decît marele poet, a luat, de la început, comanda cuplului, protejîndu-l și apărîndu-l pe Bacovia, rezolvîndu-i, prin stăruința ei ambițioasă, toate cîte se cereau soluționate într-o căsnicie în care soțul era un abulic cam dezaxat și băutor de nădejde. Au conceput și un băiat, pe Gabriel. Și cine vedea mama și fiul, cum erau și cum se comportau, realizau, instantaneu, drama lui Bacovia. Dar ea, Agatha, arivistă și bătăios răzbătătoare, și-a transformat
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
Isprava de neuitat a lui Stolojan e confiscarea valutei, iar a lui Isărescu, până acum, vinderea caselor conspirative securiștilor! Altminteri, unul, cu figura de robot stahanovist căruia i s-a defectat programul vocal, celălalt, un Woody Allen travestit în computerist abulic, întrupează cele două nostalgii ale românilor: dorul de austeritatea ceaușeștiană, unul, și tânjeala fără țintă după raiul capitalist, în care mașinăriile lucrează în timp ce tu joci biliard, în baruri cu aer condiționat, celălalt. Jumătăți haotice ale aceleiași sfere, tandemul Stolojan-Isărescu ar
Tandemul cu o singură roată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16942_a_18267]
-
majore, tocmai pentru că plutește în aburii unei suferințe pe care a purtat-o ca povară întreaga ei viață, și prin urmare nu știe cu adevărat cum ar arăta o existență fără durere. Deși nu o realizează, eroina romanului este o abulică într-un univers al nefericirii voluptoase. O dovedesc mai clar decît orice altceva visele care o bîntuie, dictîndu-i tristețile și ajutînd-o să-și înțeleagă spaimele și nefericirea. Tot visele acestea sînt probabil dovada cea mai solidă a virtuozității de romancieră
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
am putea ieși altminteri din "România patriarhală, sătească, anistorică"? Admițînd încă o dată că "raționalitatea nu ne-a tulburat niciodată în chip deosebit", C. Noica pare a subscrie, el însuși, la ceea ce combătuse anterior, adică la o concepție arhaică, contemplativă și abulică, din care decurge o morală paseistă: "Noi nici nu stăpînim lumea și nici n-o schimbăm. Dumnezeu o face, sau se face ea însăși. Stăpînirea științifică a naturii, în sensul apusean, e o ciudățenie și un act de trufie. De unde
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
ecuație intră și farmecul actorilor care contribuie cu entuziasm nedisimulat la această spirituală parodiere a propriului lor univers. Din care nu puteau lipsi alți doi eroi, directorul de studio/ Stanley Tucci, care e cum i s-a cerut, isteric și abulic, autoritar cu subalternii și indulgent cu regizorul. Regizorul care, de astă dată, e un laureat al Premiului Oscar căruia i se iartă orice. Chiar și refuzul de a prezenta filmul la vizionare. Christopher Walker irumpe în cadru ca un old
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
de breaslă: "Exact cum apare și sediul ei din Calea Victoriei: kafkiană. Tainică, labirintică și absurdă. Nimic nu este mai fascinant ca atmosfera de acolo: uși masive pe care le împingi cu umărul pentru a intra, semiobscuritate și pustietatea holurilor, funcționari abulici ce ies dintr-un birou pentru a intra într-altul, vorba numai în șoaptă, așteptarea. Cu ochii pironiți pe geam, cu mîna încordată, gata să apuce telefonul care nu mai sună. E superb. Margine de imperiu în așteptarea tătarilor sau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16151_a_17476]
-
reușește nu o dată să surprindă în cîteva cuvinte trăsăturile esențiale ale unor poeți pe care fără să vrei apoi ți-i amintești prin cuvintele ei. Iată ce spune, de pildă, despre Dimitrie Anghel: "O desuetitudine tandră combinată cu utopiile visătorului abulic cu ochii deschiși dau la iveală suavitatea acestui poet uitat astăzi, care delirează sfios și stîngaci de parcă ar sufla baloane de săpun." Sau despre Emil Brumaru: "O bună dispoziție delirant-lucidă, de hedonist microscopic, îl face pe Emil Brumaru să aibă
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
unde este factotum, spre mirarea îndurerată a prietenului, un alt singuratic original ca și el, împlinit însă grație ajutorului material dat de familia lui de intelectuali. Într-un fel, protagonistul nostru-narator este un învins, dar nu face parte din familia abulicilor lui Italo Svevo sau Federico Tozzi și nici din aceea a dilematicilor pirandellieni; pînă la un punct, nici din familia celor din literatura romantică sau naturalistă, care înfruntă eroic potrivnicia vremurilor sau a celorlalți. Gaspare pierde pe plan social (în
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
mai reprezentativi dintre noi, pe oamenii creației, sarea pămîntului... Să revenim însă la destinul lui Ilie Constantin a cărui coabitare cu aventura nu se reduce la îndelungata experiență occidentală și la revenirea în patrie, prezentînd rădăcini mai adînci. Sîngele visătorului abulic și al intelectualului rasat izvorăște dintr-un ținut de aspre iregularități de viață rurală, zbuciumat de patimi, de interese achizitive, de amoralitatea inerentă lor. E ca și cum făptura sa, mirabil formîndu-se între contrarii, și-ar fi înscris o decantare maximă în raport cu
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
al relatării scriptice corespondente acestei percepții primare, nesofisticate, ci și al valorizării lor morale. Lirismul de acest tip reconstitutiv e totodată unul critic. Bacovia ne-a dovedit în magnifica-i paradigmă că "omul concret" nu e nici un ins primitiv, nici unul abulic, ci o conștiință acută, care-și umple golul existențial cu materia "(i)realității imediate", ca și cu cea a unor atitudini. Vocea prin care se rostesc atitudinile sale o constituie ironia. însăși insolitarea banalului, promovarea anodinului în sfera imaginarului ar
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
Eu n-aș miza pe asta. Nu știu care sunt celelalte calități ale d-nei Emma Nicholson de Winterbourne, însă observ că posedă o ținere de minte remarcabilă. Și o continuitate în gândire și acțiune care-ar trebui să-i sperie pe locatarii abulici din Palatul Victoria. Cu atât mai mult cu cât o seamă dintre oamenii noștri de la vârf se află deja în menghina baronesei de fier. Oameni de la vârf - un fel de-a spune. Locul lor predilect e troaca în care mierea
Baronesa de fier by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16092_a_17417]
-
viață rămân umbre adânci, ca adâncurile de pădure, și mișcătoare, ca valurile mării. Istoria cu majusculă este fundal inevitabil și incontrolabil. Pe sumbra ei desfășurare se joacă textura complexă a vieții indivizilor. Cele patru generații convocate în roman își negociază abulic ori încrâncenat adevărurile. Măcinați de singurătate, oamenii sunt bântuiți de sentimentul vinovăției, de remușcare, de spaima de neîmplinire și moarte zadarnică. Războiul a avut și aici rolul său, dar el e doar hârtia de turnesol care pune în evidență cele
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
și zvelt, cu aripa prinsă în gheața pârâului. Căci oricât de multe sunt începuturile, „sfârșitul este mereu doar unul singur” și el se petrece în nevindecabilă, atroce singurătate. Privirea scandinavă e legitimată și în intervenții ale personajului masculin, un scenarist abulic: „M-am apărat în cele din urmă cu ideea că suma detaliilor este cea care până la urmă face povestea, nu-i așa? Lucrurile mici, da, lucrurile mărunte, iată motto-ul meu” ș...ț „Ceea ce mă interesa erau detaliile perspectivei, ușoarele
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
dublă viziune asupra spectacolului istoriei, nu lipsită de un accent schizoid, printr-o dublă postulare, o dată în registru sublim, altădată în registru dramatic infernal. În acest fel, itinerariul naratorului e unul inițiatic, într-un traseu cu relief labirintic, fragmentar și abulic. Roman în care transpar figuri umane, simboluri, mituri, dar și teorii sau ficțiuni ale postmodernității, în care individualismul și spiritul național se intersectează cu globalizarea, Cei o sută. Agnus Dei e o construcție narativă densă, simbolică, cu desen epic bine
Despre eroi și himere by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2708_a_4033]
-
Emil îl primește de la prietenul pe umărul căruia obișnuiește să plângă. Din câte ne lasă autorul să înțelegem, cei doi sunt cumva complementari. Plecat în Spania cu părinții, George își continuă studiile acolo fără prea multă tragere de inimă. E abulic și complet dezinteresat de pasiunile livrești ale lui Emil. Îi ironizează efuziunile cenacliste și melancoliile de poète maudit. Dintre ei doi, el e George e „realistul”, „dezabuzatul”, „cinicul”. Detașarea lui e sinceră și n-are (n-ar avea de ce să
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
Recomandări Într-o lume abulica și dezordonată în care sistemul de valori fluctuează la fel ca și cursul valutar, personajele lui Caragiale sunt actuale și, în același timp, vechi de când lumea. Ironia lui Caragiale despre societatea în care trăim creionează personaje comice care depășesc limită
Caldura mare ? [Corola-blog/BlogPost/98116_a_99408]
-
de lectură mai apropiată de poezie decât de proză. Locomotiva Noimann este un roman care trebuie savurat, frază cu frază, fără tentația, inutilă, de a-i găsi un sens unificator. Aflată mereu cu un pas în urma poeziei, proza fantezistă și abulică a lui Nichita Danilov, ieșită din tiparele optzecismului, merită, cu siguranță, mai multă atenție din partea criticii literare.
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
crepuscular al lumii aristocratice, marcat de întâlnirile regulate la Șerban Lascari ale manechinelor celor care fuseseră "boierii vechi", declinul dramatic, dar cinic al acestui univers este încapsulat în careul amoros Cezar Lascari/Gabi Ionescu/Alexandra Lascari/Ionel Haralamb. Contemplând starea abulică a lui Cezar care, după a doua ieșire din închisoare, o descoperă pe Gabi fugită în străinătate cu un alt amant, Alexandra are sentimentul zădărniciei, al înstrăinării de propriul cuplu, de propria ființă interioară, de lumea în care trăiește: "Doamne
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
1 august, ora 19:00, interpretată de actorii Daniel Hâra, Andrei Seușan, Eduard Cîrlan, umorul și bună dispoziție îi va destinde pe spectatorii dornici să petreacă timp de 1 oră, alături de renumitele personaje Lache, Tache și Mache. Într-o lume abulica și dezordonată în care sistemul de valori fluctuează la fel ca și cursul valutar, personajele lui Caragiale sunt actuale și în același timp, vechi de când lumea. Ironia lui Caragiale despre societatea în care trăim creionează personaje comice care depășesc limită
Căldură? MARE?, la Teatrul Unteatru. Vezi programul lunii august by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77602_a_78927]
-
în pieptul Parlamentului din același oraș, după schilodirea participanților la demonstrația aferentă raptului de la numărătoare, după satanizarea României de către corul moldo-rus și după introducerea vizelor pentru cetățenii europeni de etnie românească, aici, în spațiul acesta cultural, profund românesc, incompetent și abulic, trebuia oferit un alt model de dialog și de comunicare, imun la isteria politică și la impulsivitatea administrativă, iar la acest răspuns era obligat Muzeul Național de Artă al României. El trebuia să sugereze existența unui nivel simbolic comun, să
Basarabia mea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7070_a_8395]
-
prisma lor, gusturile deocheate ale lui Djuvara se dovedesc cumva recidivante. Mă refer la două încercări precedente, consemnate retrospectiv cu umor în Amintiri din pribegie, de a ataca, după toate regulile casei, proza de ficțiune. Cea dintâi, datând din perioada abulică a acomodării cu lumea africană, era, i-am spune astăzi, un fantasy ușor licențios: "Dovadă a dezorientării și deprimării în care mă aflasem în primele luni ale șederii mele acolo: m-am apucat să scriu o scurtă poveste năstrușnică, delirantă
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]