213 matches
-
școlii - căci pământului care doare i s-a luat dreptul la istoria naturală, dar nicicând sfințenia întemeietoare, cuminecătura prin jertfă și credința în veșnicie românească. Aceste redute trebuie arătate. Pe de altă parte, demersul Marianei Cristescu însoțește, într-un timp abulic, timorat de adevăr, o dată legată de tragismul istoriei noastre, împlinirea a 200 de ani de la sfârtecarea Moldovei în două. Întrebat ce își dorește, acum și în viitorul apropiat, un jurnalist din Chișinău răspunde: România să nu tacă adevărul despre noi
CÂND STRAJA NU PIERE..., CRONICĂ DE PROF.DR.VALENTIN MARICA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 by http://confluente.ro/Cand_straja_nu_piere_cron_al_florin_tene_1360173085.html [Corola-blog/BlogPost/351756_a_353085]
-
Recomandări Într-o lume abulica și dezordonată în care sistemul de valori fluctuează la fel ca și cursul valutar, personajele lui Caragiale sunt actuale și, în același timp, vechi de când lumea. Ironia lui Caragiale despre societatea în care trăim creionează personaje comice care depășesc limită
Caldura mare ? by http://www.zilesinopti.ro/articole/5496/caldura-mare [Corola-blog/BlogPost/98116_a_99408]
-
din temelii misterul!... Eu nu mai am întrebări de pus ! Toate-mi sunt prea clare! Să mă-ndrept spre un apus ?! În neputința de iluminare ?! Din lăuntru-mi ar recădea gânduri la o grea osândă ... și tare nu aș mai vrea abulică să-mi fie izbăvirea si ideea lipsită de Lumină! Maria Crocy (ex-Cozma) Geneva, 02 deecembrie, Referință Bibliografică: Lin se curbă Era / Maria Cozma : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1067, Anul III, 02 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
LIN SE CURBĂ ERA de MARIA COZMA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Lin_se_curba_era_maria_cozma_1385997873.html [Corola-blog/BlogPost/340587_a_341916]
-
intim etern al “sticlei” cît timp “sticlarul” e pretenul Mihaiu) care face 3 secunde figură de cocos, pt că mai apoi să colapseze că o găină fascinindu-ne cu mersul ăla legănat de travestit; Marele dur Mihaiu care cade-n conciliatorism abulic, nescotindu-l în șuturi pe paleantropul care tocmai îi jignise invitatul și prietenul! Cineva vorbea de “ouă” mai sus! Eu zic că trebuia să fie numărate înainte de emisiune și să se interzică intrarea fără ele în platou! Wow cum dau navală
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
pierderilor în companii ; 12.Ratarea privatizării OLTCHIM la contrapartida cu organizarea unui spectacol avînd că personaje principale doi clowni ; 13.Ratarea privatizării CFR - marfă, cu încercarea premierului de a atrage CSAT în aprobarea privatizării ilegale a companiei ; 14.Politică fiscală abulica, lipsită de consistentă (pe o parte creșteri de taxe locale, taxa pe stîlp sau supraacciza pe combustibil, iar pe de altă parte reducere TVA la alimente) ; 15.În septembrie 2014, noul an școlar debutează fără manuale pentru clasele I-a
Traian Băsescu i-a făcut bilanțul lui Victor Ponta: ”Dragă plagiatorule” () [Corola-website/Journalistic/103591_a_104883]
-
înregistrări lo-fi, mai precis la începutul și la sfârșitul albumului, și la jumătate (piesa „Bad Day”). Inserarea acestor părți a fost ideea solistului Cătălin Mocan. „Sunt înregistrate chiar într-o bucătărie.” mărturisea acesta cu ocazia lansării albumului. „Noi suntem foarte abulici, ne contrazicem foarte mult între noi și am avut destul de multe piese din care a trebuit să alegem. Eu aveam o mică părere de rău după anumite piese la care s-a renunțat. Atunci am venit cu ideea asta de
Kumm () [Corola-website/Science/308744_a_310073]
-
stabilitate politică, de renaștere economică, de pace socială. Varianta propusă de Eliade întoarce de multe ori spatele faptelor înseși. Nu considerațiile politico-sociale vor fi apreciate de cititor, ci personajele, scenele care abundă, deseori pasionante. Regele Dom Joăo VI, dezorientat și abulic, impetuosul fără șansă Dom Miguel, izolatul inteligent Dom Carlos I, care vedea venind nenorocirea și nu putea face nimic contra ei, sînt figuri de tragedie, asupra cărora Eliade se oprește înduioșat. În schimb, marile personalități din generația de aur a
Placa turnanta by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/12911_a_14236]
-
am putea ieși altminteri din "România patriarhală, sătească, anistorică"? Admițînd încă o dată că "raționalitatea nu ne-a tulburat niciodată în chip deosebit", C. Noica pare a subscrie, el însuși, la ceea ce combătuse anterior, adică la o concepție arhaică, contemplativă și abulică, din care decurge o morală paseistă: "Noi nici nu stăpînim lumea și nici n-o schimbăm. Dumnezeu o face, sau se face ea însăși. Stăpînirea științifică a naturii, în sensul apusean, e o ciudățenie și un act de trufie. De unde
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
-ne”337. În plus, se întrevede la Constantin Abăluță, pe lângă influența „simbolistului eretic”, și o evidentă înrâurire a poeților americani (să ne gândim nu doar la fascinanta prezență a obiectelor din poezia lui Wallace Stevens, ci și la sentimentalismul cumva abulic al lui W.S. Merwin, din care autorul român a și tradus). Oricum ar fi, esențialul constă în aceea că procedeul inventarierii maniacale a lucrurilor, a măruntelor evenimente sufletești, a gesturilor și tabieturilor singurătății zilnice, ne încurajează să bănuim - în ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
impregnată de pesimismul profund al lui Arthur Schopenhauer, dar care predica într-o anumită măsură un fel de mântuire prin acțiune, după modelul lui Friedrich Nietzsche : de aici personajele aventuriere și vitaliste, frecvente în romanele sale, dar și cele câteva abulice și resemnate, precum Andrés Hurtado în „"El árbol de la ciencia"” („"Arborele științei"”) sau Fernando Ossorio în „"Camino de perfección"” („"Drum de perfecțiune"”), două dintre romanele sale oarecum finisate. A sfârșit prin a se identifica cu doctrinele liberale și prin a
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
ceea ce a fost definit drept „spiritul Nicolinei”. Pentru prima dată, istoria fabricii a fost gândită și din perspectiva angajaților, demonstrând, dacă mai era nevoie, că, de fapt, oamenii au rămas mereu creatori ai istoriei. De aici și titlul - poate oarecum abulic pentru monografia unei fabrici - un titlu ales să reflecte întocmai intențiile autoarei. Speranța că Nicolina nu va rămâne un nume uitat. Partea I: FABRICA I Începuturile industriei ieșene și înființarea fabricii Primele semnale ale unui „industrii” ieșene pot fi plasate
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
literare”, „Poesis”, „Familia”, „Euphorion” etc. După 1989, devine redactor asociat la „Ramuri”. Poezia lui D. prezintă proiecțiile unui eu definit prin melancolie și decepționism moderat, transpuse la nivelul expresiei într-un tipar neomodernist. Repertoriul stilistic explorează posibilitățile notației indecise, ușor abulice, cu rol în mascarea sentimentalismului și a intonației patetice, față de care poetul manifestă disponibilități evidente. Pentru a atenua caracterul desangvinizat, steril, al versului și pentru a spori tensiunea și capacitatea de semnificare, sunt introduse o serie de simboluri și aluzii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286726_a_288055]
-
generau: omul unidimensional (descris de Herbert Marcuse) sau omul fără însușiri (descris de Robert Musil). În final, riscul a concretizat, totuși, în bună măsură, omul postmodern (a-valoric, scurtcircuitat din punct de vedere cultural, "virusat" din punct de vedere informațional, abulic din punct de vedere civilizațional, defunct din punct de vedere spiritual). Așa încât, reacția de apărare, firească și justificată în fața pericolului "civilizației barbare" (Coetze) s-a manifestat prin conturarea modelului interdisciplinar și multidisciplinar, capabil, după cum remarca fizicianul român Basarab Nicolescu, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Autorul Politicelor (1996) este pornit, rău de tot, împotriva a tot ce este românesc: limbă, istorie, Eminescu, etnie, cultură, intelectualitate și peste toate suportă ca o povară umilitoare rușinea de a fi român (considerat rapace, violent, intolerant, xenofob, laș, retractil, abulic ș.a.m.d.). Exemplele lui Patapievici sunt, în mare parte, reale, dar adevărurile la care ajunge sunt rezultatul unor generalizări forțate și tendențioase ale unor cazuri particulare (Th. Codreanu). Pentru a măsura corect disprețul profund asupra românismului din partea geniului gederist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poate face. Ce zi este astăzi? Nu e vineri? Norocul vostru, că și-a primit de ieri pensia. Dușumeaua tocită scârțâie binișor, bătrânește și Vierme se desprinde din încătușarea zevzecului aghesmuit și dispare sibilinic, mut, încovoiat și tracasat. Un pic abulic, pașii săi târșâiți stingându-se într-o ascensiune solemnă pe scări, anticipând întâmpinarea inerentă a destinului. În cameră, consemnul lui Harpocrate nu durează prea mult. Zece, poate maxim douăsprezece secunde. Apoi, Dănuț rupe praporul tăcerii: Ce-aș mai bea ceva
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de glisare arhetipală, Fred se metamorfozează în însăși figura prietenului său de suferință, argument suplimentar că cei doi sunt chiar măștile autorului. Epistola menționată, cu accente de dramatism, dar și de luciditate, ne permite să percepem în Ladima pe individul abulic care, în preajma morții, devine un om cu mintea sănătoasă: nu pe Emilia ar fi trebuit să o venereze în timpul existenței sale încărcată de ridicol, ci pe d-na T. Gestul e semnificativ și pledează în favoarea considerării poetului ca erou donquijotesc
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și a propriei absențe, Cioran devoră materia din jur. În copilărie, spune într-un loc, mânca el singur cât toată familia... Din copilărie se încuibase în el, fără să știe, spaima de propriul spectru, spaima de absență. Prin urmare, insomniac, abulic, hiperlucid, Cioran percepe realitatea cu simțurile întinse la maxim, așa încât, în locul lumii concrete, el vede, asemenea lui Caragiale, fantasme sau mecanisme: „După o noapte albă, am ieșit în stradă. Toți trecătorii semănau cu niște automate; nici unul nu părea viu, toți
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Lui Cioran îi plac, o declară adesea, „temperamentele agresive și contradictorii, violente și sfâșiate, și care prin excesele lor te stimulează, te descumpănesc. Abulia mea are nevoie de bici” (II, 28). Iată-l aici în ipostaza care-l salvează, de abulic, admirând, însă, energiile elementare, ba chiar figurile contradictorii, cum este adesea el însuși. Ca să se salveze, citește, adesea, cărți despre figuri de întemeietori. „Culmi ale abuliei!”, exclamă la un moment dat. Și continuă: „Ca să scap de ele, citesc din când
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să scrie despre glorie, un subiect despre care recunoaște că nu i se potrivește. I s-ar potrivi mai degrabă reversul ei, indiferența, dar iată-l pe Cioran răzvrătit împotriva propriului sine: „Nu sunt nici indiferent, nici detașat Ă sunt abulic Ă iar abulia nu e detașare” (I, 100). Abulic pentru că ezită între tentația gloriei și extazul anonimatului. Or, gloria se dovedește deșartă, iar anonimatul, dureros. Cum în jurul său vede doar inși care caută gloria sau, ține să precizeze, „cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
că nu i se potrivește. I s-ar potrivi mai degrabă reversul ei, indiferența, dar iată-l pe Cioran răzvrătit împotriva propriului sine: „Nu sunt nici indiferent, nici detașat Ă sunt abulic Ă iar abulia nu e detașare” (I, 100). Abulic pentru că ezită între tentația gloriei și extazul anonimatului. Or, gloria se dovedește deșartă, iar anonimatul, dureros. Cum în jurul său vede doar inși care caută gloria sau, ține să precizeze, „cel puțin renumele”, Cioran comentează: „Pasiune dezgustătoare și totuși de înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cotlon uitat de lume, pe fundalul evenimentelor din martie 1990 de la Târgu Mureș, un dezertor român se îndrăgostește de o unguroaică, amândoi trebuind să lupte cu urmărirea autorităților și cu ura tatălui fetei. Surprinde mai ales finalul, ambiguu, înregistrând fuga abulică a băiatului după moartea neașteptată a tatălui fetei. SCRIERI: Subomul, București, 1993; Omul cu cioc și gheare, București, 1994; Prea târziu, cu un argument de Lucian Pintilie, București, 1996; Război în bucătărie, postfață Theodor Barna, Pitești, 2001; Purtătorul de cuvânt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288942_a_290271]
-
personajelor, Chandler propune o cu totul altă lucrare. Plasată într-o lume calmă, departe de isteria Los Angeles-ului, Playback redă povestea leneșă a căutării unui adevăr care nu interesează pe nimeni. De data aceasta, Marlowe nu e neapărat meditativ, ci abulic. Este un anti-Marlowe, care încalcă fără a se gândi prea mult toate vechile tabuuri - în primul rând comportamentul rigid-cavaleresc, conform căruia femeia trebuia să rămână o entitate intangibilă. Castitatea e un balast la care detectivul renunță dezinvolt, uitând de distanța
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mea, Durere..., totul este ca lirica să închidă în sine zvâcnetul unui suflet. Nevrozele lui își acomodează o ambianță cutreierată de un „duh de jale”. „Alcoolizat”, în cârciuma îmbâcsită de fum de țigară, trăindu-și sfâșierile „între vis și lut”, abulicul cunoaște stări de dedublare, ruminând păreri de rău pentru „seninul” de odinioară. În atmosfera lâncedă, care împinge la sinucidere sau poate exaspera până la „delir”, „ritmuri funebre” însoțesc pulsațiile dezordonate ale unui suflet agonizant. „Joc de hypnoze și magie”, doar poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
Observăm că imaginarul violenței, decupat în "cadre descriptive" care interferează cu diferite alte secvențe la nivel textual, captează elemente escatologice pe care le expune cu o detașare grotescă. Pathosul e suprimat în favoarea descrierii "la rece", semn al unui spirit anesteziat, abulic, incapabil să-și exprime trăirea emoțională. Iată un cadru de acest fel: "Morții adevărați și răniții adevărați umblă fără pansamente, de la dreapta la stânga și invers și în zigzag, cu mațele în brațe, ca să le așeze undeva"147. Alteori, viziunea crepusculară
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și care-l poartă dintr-un labirint (bordeiul) într-altul (București). Toponimele aparțin atât Realului, cât și Realului modificat. Un prim toponim, Strada Preoteselor unde locuiesc Otilia Pandele, eleva lui Gavrilescu și mătușa ei, doamna Voitinovici, este locul de unde vine abulicul profesor înainte de a ajunge la țigănci; relația dintre Otilia și doamna Voitinovici traduce structura clasică inițiat-inițiator (tocmai pentru că nu este o relație gen mamă-fiică)315, structură concretizată și în cuplul bătrână-fetiță din nuvela Podul. Toponimul se regăsește și în Podul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]