11,260 matches
-
un mediu al unei decompoziții ce precede dematerializarea. Astfel el urmărește priveliștea lor "topindu-se curgînd unele în altele/ amestecîndu-se cu miresmele putrede ale crinilor/ cu mucegaiul din urechile morților tineri/ peste cocleala urinei din ziduri/ peste damful băii cu aburi din Grădina Botanică" (Golem). Percepția paroxistică a materiei dereglate, imunde, duce, corectiv, la o fugă de materie. Văzul și pipăitul, adică simțurile cele mai dependente de fenomenalitatea fizică, sînt înlocuite de olfactiv. Acesta, așa cum remar-că Ștefan Borbely în postfața cărții
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
casa în condițiile stabilite. Alizeele erau atît de turbate în seara aceea, încît în portul fluvial mi-a fost greu s-o conving pe mama să se îmbarce. Avea și de ce. Șalupele erau imitații de dimensiuni reduse ale vaselor cu aburi din New Orleans, dar cu motoare cu benzină care-i făceau pe toți cei de la bord să se cutremure ca scuturați de friguri. Aveau un salonaș cu stîlpi de agățat hamacuri la înălțimi diferite, și bănci de lemn unde fiecare
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
modelării solemne a elementelor, dar și de cea a familiarității cu celulele, cu spețele mărunte, cu emanațiile discrete ale vegetalelor: "Am simțit mîinile zeului frămîntînd lutul, apa și sarea, cimbrul și ienupărul, munții și/ lacurile, sori și nebuloase, stele și aburi;/ Prima zi a Verii sosi apoi purtînd mireasma/ Zilei a Opta, în plinătatea-i se revărsa, ca/ mierea din faguri, deși nu se clintea dintru/ odihna celulelor, împingea seva în pini și topea/ rășinile pînă deveneau lipicioase și calde" (Mireasma
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
biologic. Alfabetul de care se servește autorul e unul precumpănitor senzorial, cel mai apt a-i stenografia nuditatea străveche a trăirii: "Jilăveala buștenilor din stații răcoroase de munte/ Jilăveala mrejelor întinse pe țărm/ Jilăveala cojii de ou încă plină de aburi/ Jilăveala trenului care a mers toată noaptea" (Jilăveală). Sau următoarea imagine a unui monument venețian, în care genuflexiunea pietății se îmbină cu percepția elementară, precum un indice, aparent eretic, al autentificării întru uman: "O cale, așadar, ce te scoate spre
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
vorbească liniștit, fără a lua în seamă vorbele bătrânului. - Cât privește crengile sau mâinile care se mișcau, o interpretare logică mă face să presupun că e vorba despre fumul care ieșea din meteoritul în curs de răcire. Ori poate chiar aburul care se ridica din apa râului. Ramirín țiglarul încă nu se așezase. Era pregătit să lupte până la ultima suflare. - Pe atunci aveam o privire de șoim și vă asigur că nu era fum. Ce-mi tot dați cu fumul! Era
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
reprezentare arhaică, fără identitate și fără vreun profil moral. Și la Mitroi și la Ilie Boca, această scufundare în memoria frustă a imaginii are drept consecință o expresie nedatată și o definiție a formei plastice care împinge contemporaneitatea pînă în aburii neoliticului. Sau, altfel spus, care transferă în pragul mileniului trei vitalitatea nealterabilă a unei viziuni despre sine pe care omul și-a construit-o încă din zorii existenței sale. Fără nimic artificial sau documentarist, această pictură care se sprijină pe
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
aproape ritualic, nu mai puțin halucinant, scris în disperarea despărțirii finale. Iată-le: „și eu mort de mult cu o piatră de moară pe piept / am hotărât în sfârșit să plec / să pornesc de pildă dintr-un garaj înecat în aburi / să merg așa până la un crâng (tufiș) unde mă așteaptă sora Fântână / să mă rezem acolo de prăbușirea ei” ( G. Naum, Sora Fântână, 10 oct. 1986) și „Clopotul a strigat o singură dată / și fântâna s-a prăbușit la pământ
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
în pahare/ în timp ce un gramofon cînta răgușit/ «Sonata Diavolului» sau așa ceva,/ dar nimeni, nimeni n-o asculta.// Acum sub Luna lipsită de-un obraz/ ce se zice că era în eclipsă/ era o groapă din care alcoolul fumega/ și prin aburi îngeri dormind pluteau în elipsă,/ pluteau îngeri cu aripi de mucava” (Finis coronat opus). Uneori descompunerea contextuală e transcrisă aproape realist, într-un fel de metaforizare reportericească în care materia primă nu intră decît parțial în mecanismul reciclării sale fabuloase
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
luminile declanșate de pasiunea întîlnirii între creatori, preludiul cunoașterii depline, euforiile fiecărei secunde petrecute cu celălalt. Ca în iubirea dintre un bărbat și o femeie. Lumea acelui spectacol este specială, chiar dacă nu toate personajele sînt interpretate strălucit. Aici, în “Căsătoria”, aburii “îndrăgostelii” s-au mai risipit și a rămas consolidată o relație adînc umană și de o mare finețe profesională. Asta e foarte important. Chiar dacă pare mai puțin spectaculos și strălucitor, mai tehnic într-un fel, lucrul a dus acum la
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
suficient exercițiu al lecturii, pentru cel care citește doar epica unui text poetic, doar anecdotica lui, sau, dimpotrivă, pentru acela care nu vede în poezie decît jocuri de umbre, aerosoli și precipitații atmosferice difuze. Însă și cel care caută doar aburi lăptoși sau, viceversa, exclusiv narații baladești, ar găsi în lumea lui Șerban Foarță material pentru bucurii estetice enorme. Dacă poezia lui este, la prima vedere, o construcție în epură, o invocație de tip mallarméan sau barbian, adică oricum din zona
La aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13623_a_14948]
-
cheiului Saint-Bernard. Lume peste lume șosea cu sufletul la gură; butoaie, otgoane, coșuri cu albituri stînjeneau trecerea; mateloții nu răspundeau nici unei întrebări; călătorii se îmbulzeau; baloturile erau urcate în cele două tambururi ale vaporașului și harmalaia se pierdea în fîsîitul aburilor, care, țîșnind de sub plăci de tablă, învăluiau totul într-un nor albicios, în timp ce clopoțelul din fața sună neîntrerupt. În sfîrșit vasul pleca, iar cele două maluri, ticsite de magazii, de clădiri cu schele și uzine, alunecară înapoi că două panglici lațe
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
de osmoză cu lumea materialităților consolator-provocatoare: "Sunt fericită, iartă-mă, Absalom necesar/ Că tocmai eu sclava ta sunt regina acestui stejar.// Nu vorbi de moarte, ea e în vale sau în deal/ Și Absalom se face că respiră ca un abur de cal// Pe care eu l-aș întrupa din milă și din cuvînt/ de a fi legătură suavă între cer și pămînt.// Dar capul tău mort se mișcă, nu pot să ți-l aduc pe tavă/ Mai bine să rămînă-n
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
atunci în minte pentru a-l caracteriza: un parnasian al hazardului. Cred acum că ea i s-ar putea aplica și confratelui nostru care strînge încă mai mult șurubul jocului formal, spre a elibera apoi, cu o presiune mai mare, aburii visului și spre a le acorda îndată acestora un contur surprinzător prin exactitate. Labilitatea extremă, disponibilitatea aparent fără frîne a lui Șerban Foarță, gata a face tot timpul tumbe, se constrînge în delicate severităț, intră ( triumfal) în tipare. Într-un
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
Agafiei Matveevna - Virginia Mirea, care își lasă papucii la ușa noii odăi a lui Ilia Ilici, spațul din cel de-al doilea act, pe care o aranjează zilnic, îi pune în ordine mormanele de perne albe, brodate, calcă rufe și aburii fierului vechi se răspîndesc pe scenă, îi pune masa cu enormă tandrețe, supușenie, cu privirile în jos, umilă și... atît de femeie. Toate scenele, de fapt, ale lui Mihai Constantin cu Sebastian Papaiani și cu Virginia Mirea sînt tulburătoare. Sînt
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
dulceag al poeziei. / el nu mai întinge de mult cu bucăți de pâine / în tigaia cu metafore grăsuțe / și friptură de miel stilizat". Chiar dacă am mai auzit asta, să vedem ce ne propune: „poetul nu mai trăiește de mult din aburul poeziei. / el s-a întors printre noi. / a revenit cu tălpile lui aeriene / pe solul natal / al patriei lui ireal de natale / unde viața decurge palpitant / între facturi și chitanțe". OK! Dar nu aici e problema. Chiar deloc. Lexicul e
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
ei în categoria celor fără timp. {i ei, și eu știm că se joacă table non-stop în fața prăvăliei. Cu chiu, cu vai, reușesc să cumpăr bere rece de la cel mai serios chioșc. Mă întorc cu sticlele în brațe, le simt aburul pe piept și-mi dă fiori. Chipul pianistului mi s-a întipărit pe retină și abia mai văd pe unde calc. E trecut de ora unu din noapte. Pare pustiu în jurul meu? Doar o senzație. O viermuială ciudată animă, nocturn
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
cu statui impresionante, cu un lac răcoritor, cu o fîntînă dăruită la începutul secolului de George Cantacuzino. Alei urcă, altele coboară, se lățesc, se îngustează într-o varietate de idei. Uneori, cînd plouă, aerul proaspăt și o anume tristețe a aburilor îmi amintesc de parcurile Flo-renței pe care le străbăteam în-tr-o vreme în lung și-n lat. Proporțiile sînt pline de echilibru și tihnă. Încă se mai poate observa asta, chiar dacă vajnicii comuniști au vrut, cu orice preț, să anuleze noblețea
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
această mlaștină, nu contează că poartă costume elegant croite și c-o rupe binișor pe franțuzește. Nu contează nici măcar c-a pus punct duplicitarismului. Ales al celor mai năpăstuiți dintre români, al amărâților ce nu-și revin cu anii din aburii bețiilor triste, al disperaților care văd în minciuna politică o izbăvire, al umanității cenușii prăbușite în așteptarea a tot ce poate fi mai rău, și fericiți ca niște miliardari atunci când apocalipsa mai e amânată cu o zi, Adrian Năstase e
Apocalipsa întârzie cu o zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13946_a_15271]
-
întâmplat în Arabia, alteori li s-au zdrobit fluierele picioarelor, ceea ce a fost cazul cu cei din Capadocia; uneori erau legați cu capul în jos și spânzurați de picioare, în vreme ce un foc înecăcios ardea sub ei până ce mureau înăbușiți de aburii groși ai vreascurilor putrede, așa cum s-a întâmplat în Mesopotamia. Uneori li se tăiau și nasul, urechile, mâinile și alte mădulare sau părți din trup, cum a fost cazul în Alexandria. Și de ce să reînviez și amintirea celor din Antiohia
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Românească. Format de manual, copertă crem plăcut, ilustrată de Dan Stanciu. Nici că se putea mai sugestiv deus ex machina: pe dinăuntrul unui bufet de apartament, mașinăria împinge de timp - de nisipul dintr-un soi de clepsidră, ca să scoată, deasupra, abur. Sau duhuri din lampă. Puterea fără de putere, Ariel urnind locomotive, îi și este, secolului XIX, cea mai bună etichetă. Fiindcă lui, vremea cînd s-a occidentalizat Orientul, i-aduce Levantul ofrandă. Scenele îi sînt datate la 18... care, pe englezește
Estimp by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10450_a_11775]
-
omologat. Treptat, individul își pierde simțurile, se abstractizează: "îți spun noapte bună/ îmi spui noapte bună/ dar nu te văd// sting ultima țigară/ cu amarul amarului pe cerul gurii/ cobor în patul meu de piatră/ fără să știu aștept/ prin aburi de lavandă apari în vis/ te văd dar nu te aud" (Elegie). Primește scrisori prin care i se expediază însuși vidul: "Luni mi-a sosit o scrisoare/ plicul era gol/ a doua zi mi-a sosit o nouă scrisoare/ plicul
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
să tragă pe o linie secundară, să scape, presupunând că impiegatul următor ar fi fost avertizat de greșeala ivită. O luptă pe viață și pe moarte începe. Farurile din urmă se apropie vertiginos. Bătrânul, disperat, dă peste cap regulatorul de aburi. Fochistul său, mai bătrâior, pe care-l chema Toader, zvârle în cuptor lopeți peste lopeți de cărbuni, să obțină cât de cât viteza salvatoare, locomotiva lor se hâțână ca beată, vagoanele se clatină, gata-gata să sară de pe șine, călătorii zbiară
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
Emil Iordache pe Calea Victoriei, în apropierea redacției. Nu-mi amintesc deloc de ce eram pe jos și nu cu mașina - lucru cu totul neobișnuit la mine. Știu doar că era căldură mare. Caniculă, de-a dreptul. Asfaltul fierbea, se topea, scotea aburi ciudați, în plină zi. Lumina era atît de strălucitoare, încît totul în jur părea ca un film supraexpus, în care imaginile sînt arse. Nimeni pe stradă. Nimeni, nimeni. Cînd, mă trezesc, sub pălăria mea cu boruri mari, cu un zîmbet
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
dacă este de relaxare, de recuperare sau anticelulitic, este detaliul care completează experiență “Moving”. Terapeuții sunt mereu la curent cu tendințele artei masajului, sunt pregătiți să vă ofere servicii personalizate. Sauna & Hammam Indiferent că alegeți sauna finlandeză sau baia de aburi (hammam) acestea sunt ideale pentru momentele de destindere după o zi de muncă, reprezentând un antidot sigur al stress-ului cotidian. Kids Club Un spațiu distractiv, special amenajat pentru copii, așteaptă să fie explorat de cei mici. Pe langă jucăriile constructive
Club Moving reinventeaza piscina Moldova! Reteaua numarul 1 in Franta si nr.5 in Europa a ajuns acum si in Iasi [Corola-blog/BlogPost/94678_a_95970]
-
pilotului era să se prăbușească Cu avion cu tot cu viață cu tot Peste un câmp într-o toamnă Într-o moarte ... Deasupra treceau avioane desenând pe cer cercuri albe tremurânde Care mai apoi la câteva secunde se transformau În inimi de abur albe încremenite Erau semnele de prețuire din partea aviatorilor vii Pentru aviatorul mort Atât mai puteau să facă pentru el aviatorii Atunci ea m-a sărutat apăsat pe gură - buzele-mi sângerează și acum Nu înțelesesem mare lucru din câte se
Poezie by Cristian Liviu Burada () [Corola-journal/Imaginative/3601_a_4926]