362 matches
-
Adriana Babeți, și Punct și de la capăt, de Gabriel Chifu, despre care au vorbit Nicolae Manolescu, Vasile Dan, Gheorghe Mocuța și Cornel Ungureanu, li s-a adăugat, spontan, Ion Mureșan, cu o spumoasă autoprezentare a „eseurilor conversaționale” din volumul Oglinda aburită. Ziua, neobișnuit de densă, a fost încheiată de un recital de poezie. Excelent organizată și condusă de poetul Vasile Dan, girată de președintele Consiliului Județean Arad, dl. Nicolae Ioțcu, întâlnirea a prilejuit, pe un ton care s-a întins de la
La ce bun revistele culturale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2667_a_3992]
-
scrie - mai toate clișeele legate de monahii răsăriteni. Cartea sa, o colecție de 60 de povestiri scurte despre „nesfinții sfinți”, călugări sau mireni pe care arhimandritul i-a cunoscut și pe care a decis să-i imortalizeze prin lentila deloc aburită sau părtinitoare a memoriei sale, este un mozaic de portrete, de subțiri felii de viață, care ne arată, încă o dată, că bătăliile esențiale ale istoriei nu s-au purtat pe câmpul de luptă al „văzutelor”, ci în „intervalul” (cum i-
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
galanterie de franțuz (Vezi Încheiere la un urcuș serafimic, text datat 1984, primăvara). Mai înainte, aminteam de modernitatea scriitorului Orhan Pamuk. Uitel reverberând într-o frumoasă descriere a lui Ioan Lascu, care mi-a amintit de nobila literatură persană: Umăr aburit deasupra începutului de vară, în timp ce pomeneam între patru ochi și patru pereți cele patru plante primordiale: vrejul, câinele, mâna și muntele. - Amintiți-vă: toate în una! - Hanna, cu mintea te-am chemat, îți latră câinele în traistă, sau îți latră
În vizorul modernității permanente by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/2753_a_4078]
-
adevarat valoarea. Defectarea sistemului de încălzire pe timpul iernii este extrem de supărătoare. Dincolo de frigul pe care parcă îl simți până în măduva oaselor, mai ales dacă ai drumuri lungi de făcut, devine extrem de dificil și uneori chiar periculos să conduci cu geamurile aburite, cu lunetă înghețată și oglinzile laterale imposibil de folosit. Sistemul de încălzire în mașină este vital în timpul iernii pentru un condus în siguranță, de aceea este extrem de utilă o verificare la începutul sezonului rece, dar lucrurile neplăcute apar exact atunci când
Sezonul in care apreciezi cel mai tare un ventilator auto [Corola-blog/BlogPost/98863_a_100155]
-
toate momentele zilei sunt speciale.De la cel în care mă trezesc dintr-un vis frumos, se făcea că sunt în casa bunicii, care mă întreabă ce vreau la micul dejun (ficăței de pui cu gaigana și murături,mulțumesc mult) și, aburita de somn, dau să ies pe ușă camerei care, surpriză, e în cu totul alt loc decât în vis, așa că bag un umăr zdravăn în perete. Intru în bucatare, cățelul lătra fericit - în sfarist te-ai trezit - și, până să
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
de melancolii, Trăind printre poeme scrise În nuanțe tomnatice târzii... Drumuri amorțite de brume Șerpuiesc printre copaci dezgoliți, Făcându-și loc cu sârg în lume, Prin șesuri, văi și munți ninși ocoliți... Povești și euforii plutind Se zăresc prin sticla aburită, Iar împrejur, pași ușor zorind, Spre ziua ce-i încă nesfârșită... Peisaje sublime încântă, Suflete și chipuri înveselind, Tristeți, prin magii le descântă, Spectacolul toamnei desăvârșind! ~ Cristina P. Korys ~ ... Citește mai mult Cu priviri adânci, neclintite, Trec clipe lungi în
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
și visePeste momente de melancolii,Trăind printre poeme scriseîn nuanțe tomnatice târzii...Drumuri amorțite de brumeșerpuiesc printre copaci dezgoliți,Făcându-și loc cu sârg în lume,Prin șesuri, văi și munți ninși ocoliți...Povești și euforii plutindSe zăresc prin sticla aburită,Iar împrejur, pași ușor zorind,Spre ziua ce-i încă nesfârșită...Peisaje sublime încântă,Suflete și chipuri înveselind,Tristeți, prin magii le descântă,Spectacolul toamnei desăvârșind!~ Cristina P. Korys ~... XXX. ACEA ZI, CÂND..., de Cristina P. Korys, publicat în Ediția
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
adormi, să poți să te mai minți ca-n colbul vieții, răscoliți de nori, părinții întorc timpul, rând pe rând, și apa din izvoare, așteptând să-și spele părul veșted de ninsori. Ei vin plecând și pleacă nevenind în pasca aburita, în liniștea de ieri când mirosea a mama, mai mult ca nicăieri, când mirosea a tata, ... Citește mai mult Se coace grâul pe sub amintiri,se face fum țărâna din copiteSub trestii albe, mame adumbriteși tați de lut - sub trandafiri.Și-
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
scrisori cu dangăt de pământSi tu adormi, să poți să te mai mințică-n colbul vieții, răscoliți de nori,părinții întorc timpul, rând pe rând,și apa din izvoare, așteptândsă-și spele părul veștedde ninsori.Ei vin plecând și pleacă nevenindîn pasca aburita, în liniștea de iericând mirosea a mama, mai mult ca nicăieri,cănd mirosea a tata, ... XXVIII. UN TANGO TOT MAI LIN..., de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1556 din 05 aprilie 2015. Ia aminte, doamna, ne topim efemer Și
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
în limba română, engleză, italiană, spaniolă, ivrit, împreună cu "ora opt", se află la originea unei catastrofe existențiale de a cărei obsesie nu va putea scăpa. Secvențele narative din volumul de nuvele Octombrie, ora opt (1981; ed. II, 1997) evocă instantanee aburite, în regimul unei disperări vătuite de trecerea timpului, dar care nu a putut totuși cicatriza definitiv o rană, o traumă profundă, nevindecabilă. Prozatorul promovează ca instanță (etică și sentimentală, în egală măsură, de o poeticitate aspră și sumbră) percepția unui
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
Cosmin Ciotloș Ion Mureșan, Oglinda aburită. Eseuri conversaționale Bistrița, Charmides, 2013, 228 pag. Eseurile conversaționale din Oglinda aburită ar putea destitui una din cele mai rezistente legende privitoare la Ion Mureșan: aceea a parcimoniei. Un autor care în aproape treizeci și cinci de ani (câți au trecut de la
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
Cosmin Ciotloș Ion Mureșan, Oglinda aburită. Eseuri conversaționale Bistrița, Charmides, 2013, 228 pag. Eseurile conversaționale din Oglinda aburită ar putea destitui una din cele mai rezistente legende privitoare la Ion Mureșan: aceea a parcimoniei. Un autor care în aproape treizeci și cinci de ani (câți au trecut de la debut) publică, mari și late, patru cărți (dacă o adăugăm în listă
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
asumarea misiunii sale (căci așa vede el poezia, ca pe o misiune) și în cel mai înalt grad dezinteresat de eventuale întreprinderi accesorii. Rarele și altminteri agreabilele lui intervenții „teoretice” nu-i entuziasmau decât pe fani. În acest peisaj, Oglinda aburită cade ca o surpriză. Cel puțin pentru mine, care, cu două-trei excepții, nu știam de existența acestor texte. Îmi erau cunoscute, în schimb, altele, scurte editoriale tematice, lăsate însă pe dinafara cuprinsului. În ciuda tradiției genului (pe care Alexandru Vlad o
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
trecerea timpului („fiecare scrisoare este o epistolă către noi înșine”) și, de ce nu de amânare, de întârziere a destinului. În primplan rămâne însă, dincolo de aceste alegații, dincolo de reflecții și de concluzii, întâmplarea inițială. E, de altfel, o regulă în Oglinda aburită, care debordează de personaje formidabile. Pe unele, Ion Mureșan le cunoaște din copilărie (sunt multe pagini frumoase despre satul natal); pe altele le descoperă pe neașteptate și se lasă fascinat de ele. Costică a lui Mitroi, un Mitică transilvan, rămâne
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
categorii de personaje. Chiar dacă-și pune cartea în siajul unor fraze ale lui Montaigne, Ion Mureșan nu e un moralist. Sau, oricum, nu e un moralist îngust. Că el configurează, aici, o lume, e cert. Numai că lumea din Oglinda aburită e consubstanțială cu lumea poeziei sale. Există, tot la Mureșan, în cartea Alcool (2010), un vers care ar putea fi extins din aproape în aproape și asupra acestei comunități de strânsură. E vorba acolo despre „săracii alcoolici”, cărora nimeni nu
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
vers care ar putea fi extins din aproape în aproape și asupra acestei comunități de strânsură. E vorba acolo despre „săracii alcoolici”, cărora nimeni nu se încumetă să le spună, niciodată, „o vorbă bună”. N-avem, e drept, în Oglinda aburită, prea mulți dipsomani (de fapt, aceștia aproape că lipsesc). Avem, în schimb, „suciți” cât încape. Capabili și ei să populeze un paradis nu neapărat artificial. Demni și ei de a fi ascultați, consolați și înțeleși. Nu alfel vor fi fost
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
rurală a producțiilor sale (aceasta rămânând constantă decenii de-a rândul, indiferentă la inflație). Încheierea e una en fanfare. Chiar dacă scrie rar și publică și mai rar, un mare poet știe cum să țină trează poezia din viața sa. Oglinda aburită o dovedește cu vârf și îndesat.
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
și speriată de schimbarea bătrânei, Cerboaica se repezi pășind hotărâtă după soacră-sa. CAPITOLUL 8 Șoseaua și orașul rămaseră în urmă, departe, la capătul lumii, înecate în apa ruginiu spălăcită a grânelor răscoapte, scuturate și-nnegrite de arșiță, topite în verdele aburit al păpușoaielor pletoase. Numai vârtecușurile albe de colb ce se ridicau dintr-acolo anunțau prezența lor neliniștitoare. Mamă! Ce-i? Nimic. Lasă! Soarele ardea, aprinzând aerul, frigându-le mâinile și spatele. Când ajunseră, fețele le erau negre de sudoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
auzi vocea lui Tom, și încercă să se ridice. Lampa era aprinsă. Lângă el stăteau Cerboaica și maică-sa, în picioare. Tom, pe un scaun, îl privea, și el se frecă la ochi și-l văzu ca printr-o sticlă aburită. L-am visat pe Alexandru, spuse, și nu știa dacă visa în continuare sau era treaz. Tom nu se mișcă. Nici nu tresări. I se păru slăbit, îmbătrânit poate din pricina bărbii țepoase -, îmbrăcat neglijent, dar în același costum, în aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
până la genunchi, unduindu-și umerii și brațele, de parcă ar fi vrut să zboare. Zurgălăii veseli sunau în aer. Se rostogoleau, sub picioarele ei, prin zăpezi. Fulgii, căzându-i peste gene, aveau luciri de cristale. Pădurea se legăna văzută prin sticlă aburită, încețoșată pe margini. Frenezia inefabilă și aproape iluzorie care învăluia totul, irupând în lumină, făcea dorința ei neastâmpărată și nerăbdarea ei dureroasă. O gaiță îi strigă ceva de pe-o creangă de stejar, dar ea nu-i dădu nici o atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nici una din acestea nu trăiește în lume Ăreal), pentru toate lumea nu este decât proiecția ființei lor. Singura realitate de care au cunoștință cu adevărat este sufletul lor făcut sensibil, corporalizat. Tot restul se află înecat în ceață, o oglindă aburită ce nu mai poate reflecta nimic. Dacă trebuie să alegem între aceste procedee - exteriorizarea sufletului și interiorizare a lumii - pe cel mai plin de consecințe pentru proza Hortensiei Papadat Bengescu, căci germenele din care vor răsădi marile romane nu e
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
interioară fără seamăn. Sexul lui și-a mai pierdut din tăria înspăi mântătoare de adineauri. Se lasă copleșit de binele care îl învăluie, își sprijină obrazul de obrazul Sophiei. Afară e deja noapte. Își închide ochii. Încet. Prin gea murile aburite se văd forme de oameni care trec pe lângă mașină. Bun. Și-acum ce urmează. Ce mă fac cu tine. Acum, că m-ai găsit nepregătită. Ce-o să se ntâmple. O să trăim fericiți până la adânci bătrâneți sau o să dispari ca măgarul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
drum spre living, în timp ce privirea Sophiei rămâne pe țeava care scuipă apă clocotită și abur, și vocea lui Cavanosa se aude spunând hai să mergem, și Sophia iese din baie și închide ușa, iar eu rămân rezemat de gresia deja aburită și-mi frec mâinile ca un personaj dintr-un desen animat. Un câine șmecher. Nu-mi amintesc cum îl cheamă. Unsprezece seara. Închide robinetul și iese din cabina de duș. Ră mâne în picioare în fața oglinzii. Apa șiroiește de pe trupul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
cabina de duș. Ră mâne în picioare în fața oglinzii. Apa șiroiește de pe trupul lui, iar el stă nemișcat timp de un minut și-și fixează reflexia. De fapt, vede doar câteva părți din imaginea completă. Vede doar ce acceptă oglinda aburită să-i arate. Observă zonele în care trupul lui iese la iveală. Ochii. O bucată de umăr. Abdomenul. Întinde mâna dreaptă și deschide ușa. Așteaptă ca aburul să iasă din baie. Ceața începe să se șteargă de pe oglindă, iar el
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Pentru că avea un corp superb. Și vecina mea era departe de a fi vreo Sophia. Dar pentru mine era totul. Atunci, la vârsta aia. Vecina mea umbla goală prin casă și știa că un puști o spionează din spatele unei ferestre aburite. Dar o să o las în pace acum. Nici n-am idee cum de mi-am amintit de ea. Probabil că la ora asta, vecina mea e doar o babă, cu acti vitate sexuală zero. Așa că n-are ce căuta în
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]